Dacă oricare dintre noi ar încerca să alcătuiască un top al celor mai importante evenimente politice din sezonul legislativ toamna 2014 – vara 2015, fiţi siguri că se va confrunta cu mari probleme. Într-adevăr, ce să alegi? Cui să-I dai preferinţe? Probabil că mulţi dintre noi ar spune că scandalul de la Banca de Economii şi jaful secolului, de departe, este cel mai important eveniment.

Cred că da, dar eu, personal, aş prefera să mai caut. Nu, nu, nici raportul Kroll şi nici simulacrul de dezbateri parlamentare legate de acest raport nu au şanse să ajungă în top. Nici alegerile parlamentare din 30 noiembrie, anul trecut, şi nici aşa-zisele tratative de constituire a aşa-zisei alianţe proeuropene nu m-au impresionat. Pot trece indiferent chiar pe lângă giumbuşlucurile lui Ghimpu şi jocul lui absurd de-a virgina principială. La urma urmei, chiar există cineva în această ţară care a crezut că acest fureraş a vorbit la modul serios când a cerut, principial, un Procuror General din UE?

Nu, toate astea sunt chestii obişnuite. Am fost învăţaţi să le receptăm drept chestii obişnuite. Iată că şi eu plătesc tribut tradiţiei locale. Nu, nu, nici atacurile raider, nici achitarea lui Papuc, nici avansarea în funcţie a judecătorilor aflaţi în solda mafiei lui Plahotniuc – nimic din toate astea nu aş plasa în topul evenimentelor din anul curent. Nici criza din Grecia şi nici fulminantul discurs al liderului liberalilor europeni Guy Verhofstadt în Parlamentul European nu se ridică, parcă, la înălţimea aşteptărilor noastre, ăstora alintaţi cu subiecte tari ca în filmele americane.

Există totuşi un caz care, probabil, le eclipsează pe toate celelalte. Este vorba despre condamnarea actorului Sergiu Voloc la patru ani de închisoare. Ştiţi deja în ce constă esenţa acestui caz: disperat de deciziile pe care le iau judecătorii noştri, Voloc a lovit cu pumnul în uşile lor. Bineînţeles, nu e bine să loveşti cu pumnul în uşile judecătorilor de la Chişinău. În uşile judecătorilor de la Chişinău se ciocăneşte sfios, se îndoaie şira spinării şi se întreabă în şoaptă. Fiindcă judecătorii de la Chişinău, unşi de capul mafiei, sunt adevăraţi zei pe pământ. Ei taie şi spânzură aşa cum le comandă PAHANU. Ei nu se conduc de legi, dar de PONIATII. Criminalii cei mai odioşi sunt achitaţi, iar cetăţenii care nu mai ştiu cum să-şi verse năduful sunt condamnaţi la patru ani. Asta ca să se ştie cine e şeful în zonă. Asta ca nimeni să nu mai cârtească atunci când republica bananieră va fi cutremurată de un nou scandal.

S-ar părea, iată, că Poroşenko şi cu Saakaşvili s-au apucat să ne ajute să facem curat în zona transnistreană. Primul a obţinut votul Parlamentului, care interzice trupelor ruseşti traversarea teritoriului Ucrainei pentru a ajunge în Transnistria. Cel de-al doilea a apucat de gât mafia de la Odesa care furniza în Transnistria mărfuri de contrabandă.

Ce face, drept răspuns, Chişinăul? Ministrul Reintegrării, Victor Osipov, omul docil al lui Plahotniuc, pleacă la Moscova, se întâlneşte cu Rogozin şi îi promite că trupele ruse vor trece în Transnistria prin teritoriul R.Moldova. Oare Poroşenko a aflat că asta e trebuşoara lui Plahotniuc, cel care se proclamă prietenul preşedintelui ucrainean? Mai mult: vajnicul trimis al mafiei îi face din deget lui Saakaşvili şi-l somează să nu se bage în treburile interne ale R.Moldova. Adică, să lase mafia de la Odesa să facă afaceri cu mafia de la Chişinău. Frumos?

Ce s-a întâmplat? Vă revoltaţi? S-a început zarva în coteţ, ca să-l citez pe clasicul genului? Nu mai ştiţi cum să vă vărsaţi năduful? Atenţie, pentru lovitul cu pumnul în uşa mafiei vă aşteaptă patru ani de puşcărie. Pentru proteste de amploare riscaţi dosare penale de răsturnare a ordinii constituţionale. Staţi liniştiţi. Totul e sub controlul lor. Acum înţelegeţi de ce condamnarea actorului Voloc e evenimentul nr.1 în topul politic al sezonului trecut?