În condițiile în care prețurile la produsele agroalimentare promit să crească constant cel puţin în următorii 30 de ani, agricultura în Republica Moldova ar putea deveni o adevărată mină de aur. În realitate aceasta nu constituie nici pe departe un motor de creştere economică, recesiunea din agricultură tăind anul trecut din cauza secetei drastice 20% din produsul intern brut al ţării. Și cum investițiile, cuvinte-cheie în alocuțiunile tuturor oficialilor, este unica soluție viabilă pentru redresarea situaţiei, de ce nu s-ar da undă verde liberalizării pieţei terenurilor agricole? O întrebare pe cât de veche, pe atât de actuală și controversată.

Natalia CIUVAGA

Codul Funciar actual nu permite cetățenilor străini să procure terenuri agricole din teritoriul țării. În acest sens, un proiect de lege pentru modificarea Codului Funciar a fost pus în discuție încă în 2010, care însă nu s-a încununat cu succes. Societatea civilă a ripostat atunci ferm pentru a nu da curs așa-zisului precedent de la Palanca când 7 km de șosea ce aparține Republicii Moldova a ajuns sub jurisdicția Ucrainei, și de a nu transforma Moldova în enclave controlate de proprietari din alte state. Totuşi, pe lângă aceste temeri nu prea justificate, putem cu siguranță anticipa că investitorii vor aduce într-adevăr bani în țară și vor revigora agricultura națională, însă tehnologizarea excesivă a agriculturii va limita angajarea brațelor de muncă locale. Drept urmare, țăranii, văzându-se fără locuri de muncă și desproprietăriți, vor accentua exodul populației din satele moldoveneşti.

Moldova poate fi cumpărată cu 35 mld. euro

Conform datelor ultimului recensământ agricol efectuat de Biroul Național de Statistică, Republica Moldova deținea în 2011 circa 2,2 milioane hectare de terenuri agricole, dintre care aproape 247 mii ha erau abandonate. De asemenea, s-a remarcat un nivel excesiv de parcelare a terenurilor agricole, înregistrând peste 2,6 milioane de parcele, dimensiunea medie a unei parcele constituind 0,8 hectare. Dacă s-ar permite vânzarea terenurilor către cetățenii străini, Moldova ar fi costat în 2010 circa 35 miliarde de euro, potrivit mișcării "Democrația acasă". În prezent vânzarea-cumpărarea terenurilor agricole este reglementată de legislația națională care stabilește prețul în funcție de nivelul de fertilitate al solului, de tariful stabilit prin lege, dar și ținând cont de un anume coeficient.

Cât costă un hectar de teren agricol în RM?

Conform ultimelor date, un hectar de teren agricol ar costa între 600 și 1000 de euro în funcție de bonitatea solului, comparativ cu România unde hectarul de teren agricol se vinde cu circa 2000 euro, pe când elvețienii plătesc zeci de mii de euro dacă vor să cumpere un ha de teren agricol în țara lor. Cele mai spectaculoase prețuri pentru terenurile agricole sunt înregistrate în cazul suprafeţelor aflate în apropierea marilor orașe, municipiul Chișinău fiind pe poziția de lider la capitolul prețuri mari pentru un ha de teren agricol. Terenurile din apropierea zonelor urbane sunt râvnite în scopul de a schimba destinația terenului din agricol în teren numai bun pentru construcții, care automat duce la majorarea prețului.

Agricultura în RM rămâne la sapă de lemn

Potrivit ultimelor date ale BNS salariile în agricultură în luna noiembrie a anului trecut au fost în medie de 2478 lei. Putem lesne conchide că un asemenea salariu nu este motivant și nu permite să faci mari afaceri în domeniu. Nu ajută, se pare, nici subvențiile, căci oricum, pe rafturile magazinelor ajung legumele de import, iar agricultura locală rămâne la sapă de lemn. Deși trebuie să recunoaștem că nici subvențiile nu sunt suficiente. Potrivit deputatului democrat, Andrian Candu, agricultorii moldoveni beneficiază de subvenții de 42 ori mai mici decât europenii. Astfel, dacă Uniunea Europeană a acordat în 2011 subvenții în valoare de peste 57 miliarde de euro pentru bunăstarea țăranilor, iar SUA puțin peste 20 miliarde dolari, Republica Moldova a alocat fonduri în mărime de doar 400  milioane de lei. Pentru comparație gospodăriile din România trăiesc cu 550 de euro pe lună, mult sub media de 800 de euro considerată "dramatică" în occident. Volumul modest al subvențiilor acordate de stat nu are cum încuraja un potențial investitor, care, fiind obișnuit cu legislația țării de unde provine, contează pe sprijinul nemijlocit al statului.

Dacă privim lucrurile prin prisma faptului că lucrurile merg extrem de prost în agricultură, este loc pentru a nu judeca atât de categoric liberalizarea pieței funciare.  Expertul Viorel Chivriga a menționat anterior că străinilor ar trebui să li se permită procurarea terenurilor agricole cel puțin în zonele defavorizate, unde terenurile nu sunt productive sau sunt erodate, pentru a face o evaluare a disponibilității potențialilor investitori. De asemenea, mai mulți experți au fost de părere că terenurile agricole ar putea fi vândute cetățenilor străini în anumite condiții stricte, precum ar fi obligativitatea acestora de a desfășura pe teritoriul achiziționat activități exclusiv agricole, pentru a a nu leza interesele producătorilor agricoli autohtoni.

Deși legislația statuează clar asupra imposibilității cetățenilor străini de a cumpăra terenuri agricole, de facto, sunt foarte mulți străini care deţin în proprietate terenuri agricole prin persoane intermediare cu toate actele în regulă. Anterior, ministrul agriculturii, Vasile Bumacov, a recunoscut într-un interviu că cunoaște asemenea cazuri. De regulă, aceste terenuri sunt cumpărate  pe bani de nimic, de la ţărani care nu cunosc prețurile reale de pe piața funciară, fiind măguliţi cu preţuri mari după încredinţările ofertanților, pentru ca ulterior să fie vândute statului sau altor persoane terţe la preţuri de câteva ori mai mari. Cele mai râvnite terenuri sunt amplasate în preajma unor locaţii strategice, cum ar fi de-a lungul autostrăzilor sau în apropierea zonelor urbane.

Oamenii de afaceri străini nu se grăbesc să valorifice potențialul ciornoziomurilor moldoveneşti

Aceste speculaţii se referă în special la concetăţenii noştri. Cetăţenii străini au totuși unele posibilităţi de a investi în terenuri la noi în ţară, deşi nu o pot face direct. Totuşi, oamenii de afaceri străini nu se grăbesc să valorifice potențialul de dezvoltare a ciornoziomurilor noastre, demne de a fi incluse în patrimoniul UNESCO, dar se preocupă de speculațiile imobiliare. Care ar fi cauza? Într-un articol din presa română care tratează subiectul respectiv, se menţionează că potențialii investitori, inclusiv cei din România, sunt descurajaţi de a cumpăra terenuri în RM din cauza numeroaselor scandalurilor mediatice legate de afaceri imobiliare.

Printre problemele semnalate se mai numără lipsa dotărilor tehnice în zonele rurale, deoarece în ultimii ani nu s-a pus accentul pe mentenanță, investițiile necesare a fi făcute în afacerile agricole fiind uriașe, în special din cauza prețurilor umflate la materialele de construcție. Prin urmare, infrastructura slab dezvoltată dă încă o dată peste cap planurile grandioase ale autorităţilor legate de atragerea investițiilor în toate sectoarele economiei. Procesul de atragere a investițiilor în agricultură este cu atât mai dificil, cu cât recuperarea acestora din sectorul dat nu dă rezultate imediate. De asemenea, se punctează că, deși brațele de muncă sunt ieftine, acestea sunt și puține, în condițiile în care marea majoritate a persoanelor tinere apte de muncă sunt plecate peste hotare. Nu în ultimul rând investitorii se arată precauți față de mediul de afaceri din țară, renumit prin corupția și birocrația sa. În concluzie putem spune că deși prețul la terenurile agricole din RM sunt foarte modeste, investițiile în agricultură necesită investiții considerabile, care sunt greu de recuperat şi au nevoie de perioade mai mari de timp, stabilitate şi reguli clare de joc. Din păcate, cel puţin în ce priveşte ultimele două criterii, în prezent ele nu sunt asigurate şi nu se ştie când vor putea fi asigurate.