Ziarul Timpul de la Chisinau a publicat lista crimelor comise de regimul sovietic in Basarabia, asa cum a fost ea alcatuita de Comisia pentru studierea si aprecierea regimului comunist totalitar din R. Moldova:

1)extinderea dictaturii Partidului Comunist Unic in zonele incluse in RASS Moldoveneasca si misiunea de subminare si subversiune a acestei entitati in raport cu Romania si populatia din Basarabia, de cap de pod al revolutiei mondiale bolsevice;

2) instituirea unui mecanism diabolic de represiune (CeKa, GPU, OGPU, NKVD, NKGB, MGB, KGB, Justitie si Procuratura) si aplicarea terorii in masa;

3) decretarea si aplicarea unei legislatii discriminatorii antiumane;

4) impunerea unei ideologii a urii de clasa, a urii fata de fiinta si demnitatea umana, exacerbarea propagandei anticrestine si a xenofobiei;

5) mutilarea spirituala a moldovenilor prin impunerea unei limbi artificiale, straine de limba romana, si a unei identitati contrafacute ideologic;

6) interzicerea cugetului liber, a dreptului de asociere, a liberei initiative, exterminarea si marginalizarea intelectualitatii;

7) lichidarea taranimii ca clasa prin colectivizarea fortata si deportarile de la inceputul anilor `30 ai secolului XX;

8) foametea cumplita din anii 1932-1933;

9) declansarea represiunilor impotriva asa-numitelor „elemente antisovietice” si „nationaliste” de la mijlocul anilor `30 ai secolului trecut, deportarea si exterminarea in masa a oamenilor prin deciziile unor institutii extrajudiciare, ale asa-numitelor „troica”;

10) ocuparea, prin dictat, la 28 Iunie 1940, a Basarabiei, Nordului Bucovinei si tinutului Herta, in urma tranzactiei sovieto-germane din 23 august 1939 si a intelegerilor secrete ulterioare dintre URSS si Germania nazista;

11) realizarea unui transplant de sistem sovietic in teritoriile romanesti ocupate si impunerea cu forta a regimului totalitar comunist;

12) aplicarea terorii impotriva fruntasilor vietii publice, intelectualilor, slujitorilor cultelor si oamenilor simpli ramasi in teritoriile ocupate, comiterea unor asasinate din motive de ura de clasa;

13) exodul fortat al zecilor de mii de oameni, intelectuali, in primul rand, din teritoriile ocupate de URSS;

14) formarea abuziva a RSS Moldovenesti si sfartecarea teritoriala a Basarabiei;

15) interzicerea alfabetului romanesc si a limbii romane si impunerea alfabetului rusesc, prin Hotararea Consiliului Comisarilor Poporului al URSS din 11 noiembrie 1940;

16) anularea abuziva a dreptului la cetatenia romana prin Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS cu privire la restabilirea cetateniei sovietice de catre locuitorii Basarabiei si la dobandirea ei de catre locuitorii Bucovinei de Nord din 8 martie 1941;

17) deportarea in regiunile indepartate ale URSS a zecilor de mii de oameni nevinovati la 13 iunie 1941;

18) mobilizarile fortate antebelice si postbelice a zecilor de mii de tineri pe santierele de munca (FZO) din URSS si inrolarea lor in Armata Sovietica;

19) arestarile si epurarile operate de organele sovietice de represiune in primii ani postbelici;

20) foametea organizata din 1946-1947;

21) deportarea in regiunile indepartate ale URSS a zecilor de mii de oameni nevinovati la 6 iulie 1949;

22) lichidarea proprietatii private, confiscarea bunurilor materiale ale taranilor si colectivizarea satului;

23) prigoana impotriva Bisericii si a slujitorilor cultelor, inchiderea, profanarea si demolarea locasurilor de cult;

24) deportarea pentru credinta in regiunile indepartate ale URSS la 1 aprilie 1951 a credinciosilor confesiunii „Martorii lui Iehova”;

25) ofensiva ideologica si propagandistica impotriva scriitorilor si valorilor noastre nationale;

26) sovietizarea, rusificarea si deznationalizarea populatiei prin sistemul de educatie si cultura, aparatul administrativ, mass-media si propoganda;

27) manipularea si deformarea constiintei identitare prin falsificarea istoriei, impunerea unor ritualuri, monumente si simboluri straine firii noastre;

28) negarea identitatii romanesti a populatiei majoritare si inocularea romanofobiei;

29) instrumentarea unui regim al „terorii memoriei”, al controlului, al constrangerilor si al persecutiilor individualitatii umane pentru cea mai mica incercare de gandire libera in raport cu regimul totalitar comunist;

30) promovarea unei industrializari si urbanizari de tip colonial, cu grave consecinte pe plan etnodemografic;

31) inregistrarea unor mari dezechilibre ecologice si a unor urmari nefaste pentru sanatatea populatiei in urma experimentelor in sfera agriculturii bazate pe chimizarea si concentrarea excesiva a productiei agricole;

32) formarea unei caste privilegiate a aparatului de partid, a nomenclaturii care a confiscat si a concentrat puterea absoluta, a profitat de aceasta si a parazitat pe spatele cetatenilor simpli, servind interese straine.

Redam in randurile ce urmeaza raportul Comisiei Cojocaru, asa cum a fost prezentat presedintelui Mihai Ghimpu.

Excelentei Sale,
Domnului Mihai GHIMPU,
Presedinte interimar al Republicii Moldova,
Presedinte al Parlamentului Republicii Moldova
Chisinau, 2010

La 14 ianuarie curent, prin Decretul Presedintelui interimar al R. Moldova, a fost formata Comisia pentru studierea si aprecierea regimului comunist totalitar din R. Moldova.

In urma valorificarii istoriografei din perioada comunista si postcomunista, a literaturii istorice aparute in strainatate, precum si a unui vast volum de documente de arhiva, multe dintre care au fost accesate in premiera, Comisia a propus o sinteza cuprinzatoare asupra epocii totalitare comuniste cuprinse intre anii 1917/1924 si 1991. Aceasta epoca are ca puncte de reper instaurarea dictaturii comuniste in Republica Autonoma Sovietica Socialista Moldoveneasca (RASSM) din cadrul Ucrainei Sovietice, in stanga Nistrului, transplantul de sistem comunist pe malul drept al Nistrului, in Basarabia, in 1940, odata cu ocuparea militara a acestui teritoriu de catre masina de razboi a Uniunii Sovietice, reocuparea acestui teritoriu in 1944, restabilirea si consolidarea regimului totalitar de tip sovietic, anchilozarea si naruirea acestuia odata cu iesirea din captivitatea comunista a popoarelor insetate de libertate si prabusirea URSS in 1991.

Potrivit constatarilor Comisiei, experimentul bolsevic totalitar a fost initiat pe malul stang al Nistrului, ca parte a URSS, in timp ce pe malul drept, in Basarabia romaneasca, se puneau bazele unei democratii incipiente, astfel ca Nistrul a despartit nu atat doua maluri sau doua state, cat doua sisteme: unul democratic si altul totalitar. Secolul XX a demonstrat ca totalitarismul nu numai ca este incompatibil cu valorile democratice, el este dusmanul de moarte al democratiei. Un regim totalitar reprezinta antipodul unei democratii. Acest regim este unul opresiv si represiv, cu o ideologie de stat oficiala, care se sprijina pe un singur partid politic, asa-numitul Partid Unic, in frunte cu „marele conducator”, pe o politie secreta omniprezenta si care detine monopolul asupra economiei, culturii si informatiei. in pornirea dictaturii bolsevice de a intemeia o lume noua, bazata pe criterii de clasa si pe ura de clasa, fostei Republici Autonome Sovietice Socialiste Moldovenesti i s-a rezervat un rol aparte. Formarea acestei entitati la frontiera pe Nistru cu Romania trebuia sa serveasca planurilor sovietice de anexare a Basarabiei si, in acelasi timp, sa contribuie la extinderea spatiului revolutiei mondiale proletare in directia Balcanilor. O serie de marturii documentare dintre cele mai diverse probeaza cu toata claritatea atitudinea ostila si agresiva a regimului bolsevic si a Internationalei a III-a Comuniste fata de Basarabia romaneasca, intentia exportului de revolutie pe orice cai posibile. Desi prezentata ca o entitate de stat autonoma, RASS Moldoveneasca a fost in realitate un „cap de pod” in planurile expansioniste sovietice, evoluand din 1924 pana in 1940 spre ingustarea drastica a caracteristicilor proprii unei pretinse entitati de stat, spre statutul unei regiuni obisnuite a Ucrainei Sovietice.

In RASSM, ca peste tot in URSS, puterea partidului unic bolsevic, a aparatului de partid si administrativ, se baza pe o suma de principii care incalcau brutal drepturile fundamentale ale omului. intre acestea fiind: anularea proprietatii private si „socializarea” mijloacelor principale de productie si a produsului muncii, un vast aparat represiv pentru constrangerea cetatenilor si mentinerea puterii, inhibarea personalitatii, constiintei si initiativei civice, un sistem de control total si denunt general, izolarea de lumea externa. La acestea se adauga: atribuirea unui rol hipertrofiat ideologiei comuniste si promovarea unei multitudini de falsuri si mituri, in scopul educarii maselor in spiritul credintei oarbe in „conducatorul” unic, in „justetea” liniei partidului si infailibilitatii acestuia, propaganda privind caracterul temporar al greutatilor, datorate „uneltirilor” dusmanilor interni si externi ai statului sovietic, promisiunea mincinoasa privind „raiul comunist”, care urma sa fie construit cat de curand.

Regimul totalitar bolsevic a transformat republica autonoma de peste Nistru intr-un adevarat poligon pentru efectuarea celor mai oribile experimente politice, sociale, economice, culturale si identitare. Comisia a efectuat o radiografie a acestor politici si practici totalitare, derulate in anii 1924-1940 in RASS Moldoveneasca, si a evaluat natura si costurile lor.

Colectivizarea fortata de la inceputul anilor `30, prin aplicarea constrangerii si violentei in raporturile dintre regimul bolsevic si taranime, prin instrumentarea unor masuri administrative si de excomunicare impotriva taranilor instariti, prin asmutarea taranilor saraci si mijlocasi impotriva asa-numitor „culaci”, s-a soldat cu anularea proprietatii private la sat, cu un nou razboi civil impotriva taranilor, cu foametea inspaimantatoare din anii 1932-1933. La 7 august 1932, cand foametea facea ravagii in Ucraina, intra in vigoare faimoasa Lege „despre cele cinci spice de grau”, in redactia lui I. Stalin, care, chiar si pentru cele mai mici furturi, prevedea impuscarea si, doar in cazuri destul de rare, era prevazuta o pedeapsa mai „blanda” - 10 ani de inchisoare. Legea a lovit salbatic in taranii infometati, care, in situatia disperata in care s-au pomenit din cauza politicilor criminale de rechizitie, erau condamnati sa recurga la furtul din averea colhozurilor, pentru a se salva de la moarte. La 27 decembrie 1932 a fost instituit sistemul de pasapoarte sovietice, dar, numai pentru populatia urbana, nu si pentru tarani, care erau condamnati sa moara in satele lor, ramase fara nicio rezerva de cereale.

Foametea cumplita, represiunile si deportarile operate de autoritatile comuniste au generat un exod masiv de populatie - fuga peste Nistru, in Romania. Pentru curmarea acestui exod, care constituia o dovada concludenta a esecului catastrofal al politicilor promovate de autoritatile comuniste, s-a recurs la fortificarea pazei frontierei sovietice, insotita de utilizarea armelor contra transfugilor infometati. in 1932, Comitetul pentru Ajutorarea Refugiatilor Transnistreni a expediat Ligii Natiunilor, un memoriu in care se mentiona: „...Neavand din ce alege, ei isi parasesc pamanturile si caminele lor stramosesti si in disperarea oarba de a-si salva singura avere ce le-a mai ramas pe lume, darul lui Dumnezeu, viata, se aventureaza sa fuga peste Nistru, in Romania. …Regimul sovietic, insa, nu stie de mila si astfel moldovenii fugari sunt impuscati in masa cu mitralierele, cu zecile, cu sutele, fara nici o crutare pe tot lungul Nistrului…”.

Numarul victimelor foametei din anii 1932-1933 din RASSM n-a fost stabilit, deocamdata, cu exactitate, fiind vorba de zeci de mii de oameni.
Marea Epurare din anii `30 din URSS a lovit din plin si in RASS Moldoveneasca. Mecanismul terorii in masa nu facea distinctii intre victime, nu admitea indulgente. Sub ghilotina asa-numitei „Troica speciala” au cazut unii dupa altii tarani, intelectuali, muncitori, preoti, oameni nevinovati, care n-au avut parte nici de un proces de judecata, nici de o inmormantare crestina. Victime deveneau insisi responsabilii din ierarhiile de partid si administrative. Originea sociala „burgheza”, statutul de „culac”, intretinerea contactelor cu rudele din „tarile capitaliste” serveau drept capete de acuzare ca „dusman al poporului” la adresa oricui. Raspunzand comandamentelor politice ale Partidului Comunist, organele de represiune ale regimului se intreceau sa condamne nu pentru infractiuni reale, ci pentru infractiuni inventate, nesocotind legile si dreptul uman, semanand in urma lor moarte, durere si umilinta.

Comisia a demonstrat ca regimul totalitar comunist se face responsabil de crime culturale, impotriva spiritului si identitatii moldovenilor de peste Nistru si, ulterior, dupa 1940, a celor din Basarabia, prin impunerea unei „limbi” literare moldovenesti contrafacute, conform unor principii aberante „de clasa”, si prin inventarea, in lipsa oricaror resorturi istorice si etnoculturale, a unei „natiuni” moldovenesti, distincte de cea romana. Regimul comunist se face vinovat de reprimarea si mutilarea constiintei noastre nationale, de suprimarea spiritului nostru liber, de orchestrarea unui razboi cultural, identitar, propagandistic si informational in toata legea impotriva fratilor de pe cele doua maluri ale Nistrului, impotriva fratilor de pe cele doua maluri ale Prutului, cu consecinte dramatice pentru integralitatea noastra lingvistica si etnoculturala. Or, nimic nu poate fi mai tragic decat un razboi intre frati, nimic nu poate fi mai criminal.

in 1989, cand s-au implinit 50 de ani de la declansarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, Congresul Deputatilor Poporului din URSS a condamnat semnarea Protocolului aditional secret sovieto-nazist din 23 august 1939 prin care se delimitau sferele de influenta din Estul Europei pe contul unor terte tari, declarandu-l caduc din momentul semnarii. La 23 iunie 1990 Sovietul Suprem al RSS Moldova a denuntat Pactul sovieto-nazist si protocolul aditional secret si consecintele lui pentru Basarabia si Nordul Bucovinei. Reiterand aceasta pozitie, in baza unor analize si date riguros documentate, Comisia subliniaza ca, la 28 iunie 1940, URSS a comis un atentat asupra integritatii teritoriale a Romaniei, un act de ocupare militara si politica a Basarabiei, Nordului Bucovinei si tinutului Herta, contrar vointei populatiei din aceste teritorii, prin dictat si amenintarea cu recurgerea la forta, un act nedrept de anexiune teritoriala. in teritoriile anexate cu forta la URSS s-a realizat piesa cu piesa un transplant de sistem sovietic, s-a reprodus regimul terorii, al propagarii urii de clasa si al ideologiei inumane a Partidului Comunist Unic. Formarea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenesti, printr-o decizie arbitrara formala a Sovietului Suprem al URSS, in afara teritoriului national si reducerea la tacere a vocii oamenilor, prin desconsiderarea literei Constitutiei sovietice, care nu prevedea dreptul URSS de a forma noi republici, ci doar de a admite in federatia sovietica, a fost o consecinta directa a acestui act de ocupatie. Ruperea in bucati a Basarabiei, a teritoriului si a corpului uman concrescut de secole cu spatiul dintre Prut si Nistru, in contradictie cu adevarul istoric si cu realitatile etnice existente in acea vreme, se inscrie in seria de acte abuzive comise de regimul totalitar comunist impotriva unei mari colectivitati de oameni.

Comisia a constatat ca, in 1940-1941, in Basarabia au fost repetati anii 1937 si 1938, anii Marii Terori din Uniunea Sovietica, reluati apoi in anii postbelici. Organele sovietice de represiune au lovit cu bestialitate in putinii intelectuali si fruntasi ai vietii publice ramasi intre Prut si Nistru, condamnandu-i la ani grei in gulagurile staliniste, soarta scriitorului Nicolae Costenco servind drept exemplu dramatic al modului in care Sovietele au urmarit sa anihileze cugetul liber, au efectuat executii sumare, dosind urmele asasinarii a sute si mii de oameni nevinovati in subsolurile NKVD sau in gropile cu var. Omorurile in masa, impunerea unor taxe si impozite sufocante taranilor, prigoana preotilor si Bisericii, anularea limbii romane si interzicerea alfabetului romanesc, inversarea scarii valorilor si instaurarea unei atmosfere de frica si teroare generalizate au fost alte efecte ale actului de ocupatie sovietica din 28 Iunie 1940.

in urma cu aproape 70 de ani, in noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, plansetul si jalea s-au asternut peste Basarabia. Fruntea comunitatilor locale, pilonii de rezistenta din tata in fiu ai satelor noastre moldovenesti, ucrainesti, gagauze, bulgaresti, ruse sau mixte, ai targusoarelor evreiesti, familii intregi, barbati, femei, copii si batrani, din Basarabia si pana in Nordul Bucovinei, au fost urcati cu baionetele la spate in vagoanele de vite si dusi spre intinsurile Siberiei, de unde multi nu s-au mai intors. Documentele de arhiva consultate de membrii Comisiei releva date cutremuratoare: pana si nou-nascutii in „bou-vagonul” sovietic erau trecuti si ei, alaturi de parintii lor, pe lista „dusmanilor poporului”(!). Operatiunea de deportare a fost initiata, autorizata si supervizata de Biroul Politic al CC al PC(b) din toata Uniunea, iar structurile de partid, de Securitate si de Interne ale URSS si ale RSSM au fost baza logistica a mecanismului represiv. Cu regret, o parte din executantii operatiunii de deportare din 12-13 iunie 1941 au fost recrutati dintre localnici, in marea lor majoritate, delatori si oportunisti, elemente declasate, care urmareau un beneficiu strict personal.

La indicatiile exprese ale Biroului Politic al CC al PCUS, Consiliului de Ministri al URSS si al Ministerului Securitatii de Stat al URSS, masina totalitara sovietica de tocat oameni si popoare va mai lovi inca de doua ori in plina forta in populatia din RSS Moldoveneasca: la 6 iulie 1949, in urma adoptarii Hotararii strict secrete a Consilului de Ministri al RSSM Nr. 509 din 28 iunie 1949 cu privire la deportarea din RSS Moldoveneasca a familiilor chiaburilor, fostilor mosieri si a marilor comercianti, si la 1 aprilie 1951, in baza Hotararii Consiliului de Ministri al RSSM din 24 martie 1951 cu privire la confiscarea si utilizarea averii celor deportati de pe teritoriul RSS Moldovenesti, fiind vizat asa-numitul „contingent antisovietic” al confesiunii „Martorii lui Iehova”. Operatiunile de deportare au fost planificate de organele de represiune ca niste operatiuni militare impotriva populatiei civile. Culmea justitiei de tip sovietic a fost ca oamenii mai intai erau ridicati de la vetrele lor, deportati dincolo de muntii Ural, dupa care li se dresau dosare penale de „dusmani ai poporului”(!). Creierul acestor „crime impotriva umanitatii”, dupa cum le-a calificat Sovietul Suprem al RSS Moldova la 23 iunie 1990, a fost conducerea de partid, factorul oficial imputernicit cu luarea unei decizii – Consiliul de Ministri al RSSM, iar executanti – organele de securitate, de interne si de justitie ale URSS si ale RSSM.
Comisia pentru studierea si aprecierea regimului comunist totalitar a evaluat numarul persoanelor deportate si supuse represiunilor in anii 1929-1951 la peste 90 de mii de persoane.

Un efect scontat al deportarii din 1949 a fost inregimentarea accelerata si masiva a taranilor in colhozuri, asa-numita colectivizare sau „ofensiva decisiva a socialismului asupra satului” dintre Prut si Nistru. Legarea taranului de glia colhoznica, prin dictatul regimului bolsevic, a avut drept urmare lichidarea proprietatii private si pierderea sentimentului de initiativa economica la sate, destaranirea si dezmostenirea clasei taranilor. Odata cu incheierea colectivizarii, a fost instituit un mecanism special al relatiilor de producere si repartitie, mecanism care permitea statului sovietic sa controleze in totalitate productia agricola, taranii primind de la stat doar minimul necesar pentru a supravietui si a munci din greu pe terenurile colhoznice.

Concluziile Comisiei atesta ca foametea cumplita din anii 1946-1947 n-a fost o consecinta nemijlocita a secetei, ci a politicii economice si sociale a regimului totalitar comunist fata de populatia din RSS Moldoveneasca, a sistemului sovietic de acces la produsele alimentare. Conform datelor statistice acumulate de Comisie, in urma foametei au decedat circa 200 mii de oameni. Vina pentru decesele in masa din cauza foametei revine atat lui I. Stalin si conducerii sovietice de la Kremlin, cat si Biroului CC al PC(b) din toata Uniunea pentru RSS Moldoveneasca, presedinte – V. Ivanov, Comitetului Central al PC(b) din Moldova in frunte cu prim-secretarul N. Salogor, Consiliului de Ministri al RSSM, in frunte cu presedintele acestuia, N. Coval, imputernicitului Consiliului de Ministri al URSS pentru colectarile de cereale in RSSM, A. Sici, altor responsabili din structurile de partid si administrative, care au decis destinul oamenilor simpli. Anume varfurile Partidului Comunist se fac vinovate de rechizitionarea inumana a ultimelor produse agricole, ramase prin podurile caselor, lasand familiile infometate fara o farama de paine pe masa, ceea ce a constituit cauza principala a imbolnavirii si deceselor in masa. Prin politica promovata in anii 1946-1947, ca si in anii urmatori, autoritatile sovietice ignorau cu desavarsire viata si dreptul la viata al omului, normele morale fundamentale, obligatorii pentru institutiile unui stat. Foametea din RSSM a fost un fenomen provocat prin politica regimului comunist, a fost o crima monstruoasa de care acesta se face direct vinovat. Pentru aceasta crima, comisa premeditat impotriva populatiei pasnice, a copiilor si batranilor, a oamenilor in plina varsta, de toate etniile si confesiile, regimul totalitar comunist trebuie condamnat moral, politic si juridic.

Activitatea desfasurata de Comisia pentru studierea si aprecierea regimului comunist totalitar este (si) un prilej pentru omagierea personalitatilor care au reprezentat onoarea si demnitatea noastra in acele vremuri de teroare. Primele manifestari de rezistenta antisovietica s-au inregistrat indata dupa ocuparea Basarabiei la 28 iunie 1940. O marturie in acest sens sunt actiunile de rezistenta ale membrilor organizatiei clandestine a unor tineri din Orhei, care au militat impotriva ocupantului sovietic, in apararea libertatii, limbii romane si valorilor noastre nationale. Pe parcursul anilor 1945-1953, pe teritoriul raioanelor Bravicea, Calarasi, Cornesti, Chiscareni, Chiperceni, Orhei, Raspopeni, Rezina, Susleni, Sangerei, Telenesti a fost inregistrat un numar considerabil de actiuni armate impotriva institutiilor de stat si activistilor locali, intreprinse de catre membrii grupului in frunte cu faimosul Filimon Bodiu, de catre organizatiie clandestine „Armata Neagra” si „Partidul Democrat Agrar”. Una dintre cele mai mari si mai bine organizate formatiuni de rezistenta antisovietica in zonele rurale, „Partidul Democrat Agrar”, a activat (in anii 1950-1953) sub conducerea lui Simion Zlatan, originar din satul Popenchi, Rabnita, si Vasile Odobescu, originar din satul Cuizauca, Chiperceni. La Soroca s-a infiripat organizatia „Arcasii lui stefan”, in raioanele Chisinau, Hancesti si Carpineni a activat o alta organizatie conspirativa anticomunusta - „Partidul Libertatii”, iar la Balti - „Uniunea Democratica a Libertatii”. Combatantii cazuti prada organelor de represiune au fost condamnati la moarte sau la privatiune indelungata de libertate, iar propaganda comunista a urmarit sa-i compromita si sa le stearga numele din memoria noastra colectiva. Astazi, a sosit momentul sa ne plecam fruntea in memoria acestor oameni simpli, al caror efort si sacrificiu manifestate in inclestarea inegala, de moarte, cu regimul comunist pentru libertatea si demnitatea umana este impresionant.

Nu trebuie sa-i uitam nici pe cei care, in batalia cu obscurantismul si cenzura sovietica, i-au readus in manualele scolare pe Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, Ion Creanga, au afirmat latinitatea limbii, culturii si fiintei noastre nationale intr-o epoca in care orice gest in acest sens era pasibil de excomunicarea din sanul societatii sau de pedeapsa cu ani grei de privatiune de libertate. Un Panteon al istoriei si culturii noastre ar trebui sa-i includa pe: Vasile Coroban, George Meniuc, Grigore Vieru, Vlad Iovita, Vasile Vasilache, Ion Vasilenco, Gheorghe Voda, Mihai Grecu, Emil Loteanu, Lidia Istrati, Ion Vatamanu si multi altii. Un exemplu de verticalitate intelectuala, de rezistenta prin cultura si de aparare a limbii noastre romane il reprezinta operele scriitorilor: Ion Druta, Dumitru Matcovschi, Mihai Cimpoi, Serafim Saca, Petru Carare, Nicolae Dabija, Ion Hadarca, Valentin Mandacanu, Vladimir Besleaga si altii. Fapta temerara a muncitorului Gheorghe Muruziuc, cel care, in noaptea de 28 iunie 1966, a arborat Tricolorul deasupra Fabricii de Zahar din Alexandreni, raionul Sangerei (ramas acolo timp de 5 ore), protestul Liliei Neagu si Asei Andruh din 1970 impotriva rusificarii si deznationalizarii, activitatea Frontului National Patriotic de eliberare de sub ocupatia sovietica, din care faceau parte Alexandru Usatiuc-Bulgar si colaboratorii sai apropiati Gheorghe Ghimpu si Valeriu Graur, alte manifestari cu caracter civic si national, precum si miscarea de emancipare nationala din anii `80 puncteaza o linie de rezistenta, atat cat a fost, care trece ca un fir rosu prin toata perioada sovietica. Meritul acestor personalitati este imens: ele ne-au tinut treaza constiinta noastra de sine, ne-au invatat ca dincolo de nevoia omului de adaptare la mediu si la conditiile inconjuratoare, dupa cum au procedat multi dintre noi, exista valori si idealuri perene.

in vremurile grele ale inchizitiei comuniste, ne-am potolit setea de adevar, tinandu-ne urechea strans lipita de aparatele de radio pentru a prinde undele „Europei Libere”, BBC-ului, ale Radio Vatican si Radio Libertatea. Nimeni si nimic nu a putut sa ne forteze sa renuntam la nevoia de a ne rupe din universul carceral spiritual, nici regimul cu toata armata sa de opresiune, nici un asemenea „campion al deznationalizarii”, ca Ivan Bodul, prim-secretar al CC al PCM in anii 1961-1980.

in centrul investigatiilor Comisiei s-au aflat si aspectele sociale si economice ale evolutiilor din RSS Moldoveneasca. Comisia nu a trecut cu vederea procesele de industrializare si urbanizare sau cadrul de asistenta sociala oferit din partea statului sovietic cetateanului simplu. Ceea ce releva concluziile Comisiei este ca industria RSSM devine total dependenta de centrele industriale ale URSS, din care, in schimbul produselor agricole si productiei industriei alimentare, se importau petrol si carbune, fonta si otel, mase plastice si metale neferoase, tractoare, camioane si automobile, excavatoare si masini agricole, masini-unelte si utilaje industriale, obiecte de consum popular. in situatia in care productia republicii nu se dezvolta pe o baza proprie, ci pe materia prima importata, dreptul RSS Moldovenesti la o existenta independenta era o fictiune. Mai mult decat atat, majoritatea intreprinderilor industriale si, totodata, cele mai rentabile, au fost amplasate pe teritoriul fostei RASSM, ceea ce constituia, de asemenea, rezultatul unei politici cu bataie lunga. Detinand parghiile de conducere, ministerele panunionale si unional-republicane au promovat politica afluentei masive pe teritoriul RSSM a populatiei din exteriorul republicii, adusa pentru constructia unor noi intreprinderi industriale in conditiile unui surplus local de forte de munca. Aceasta politica a condus la reducerea substantiala a cotei populatiei autohtone in sfera industriala, la devalorizarea statutului limbii, culturii si traditiilor noastre in diverse ramuri ale economiei, la instruirea, in institutiile de invatamant superior si mediu, preponderent, sau chiar exclusiv, in limba rusa. in urma „industrializarii rapide”, s-a ajuns, pe de o parte, la inglobarea rigida a RSSM in complexul militar-industrial panunional, la aservirea industriei locale resurselor de materii prime ale URSS si finantarea ei centralizata, iar pe de alta parte - la grave dezechilibre etnodemografice.
Consecintele ecologice ale politicii social-economice promovate de regimul comunist pe parcursul deceniilor postbelice au fost, de asemenea, dezastruoase.

Ar putea urma replica oponentilor nostri: oamenii aveau un serviciu, o pensie asigurata, servicii medicale de stat, invatamantul era gratuit. Asa este. Statul socialist si-a asumat rolul de filantrop paternal, dar acest paternalism era al unui stat producator al iresponsabilitatii si dependentei indivizilor atat in domeniul vietii publice, cat si in cel al vietii private. Or, intr-un stat totalitar, egalitatea poate fi maximizata doar pe seama libertatii, astfel incat egalitatea si fraternitatea autentica sunt distruse. Iata de ce, trecutul totalitar nu ne poate oferi solutii pentru prezentul si viitorul nostru si al copiilor nostri.

Principalul pilon al regimului totalitar comunist a fost Partidul Comunist Unic, care a confiscat autoritatea publica. Conducerea de partid a comandat si a comis crime in masa, represiuni si deportari calificate drept crime impotriva umanitatii, a instrumentat o ideologie represiva, a exercitat un control cvazitotal asupra societatii si indivizilor aparte. Partidul Comunist si organele sale de represiune sunt principalii responsabili de toate ororile produse in epoca sovietica. Obedient ordinelor conducerii PCUS, CC al PCM s-a opus pana in ultimul moment procesului de suveranizare si dobandire a independentei de stat a Republicii Moldova, fiind declarat, dupa puciul din august 1991 de la Moscova, in afara legii.

Comisia a stabilit ca R. Moldova de astazi este rodul si rezultatul miscarii de emancipare democratica si nationala de la sfarsitul anilor `80 ai secolului trecut, este expresia actului de vointa politica de secesiune de fosta URSS si de integrare plenara in lumea libera si democratica.
Comisia a efectuat o inventariere a crimelor, ororilor, atrocitatilor abuzurilor si nedreptatilor comise de regimul totalitar comunist intre anii `20-`90 ai secolului XX, care include:

1) extinderea dictaturii Partidului Comunist Unic in zonele incluse in RASS Moldoveneasca si misiunea de subminare si subversiune a acestei entitati in raport cu Romania si populatia din Basarabia, de cap de pod al revolutiei mondiale bolsevice;

2) instituirea unui mecanism diabolic de represiune (CeKa, GPU, OGPU, NKVD, NKGB, MGB, KGB, Justitie si Procuratura) si aplicarea terorii in masa;

3) decretarea si aplicarea unei legislatii discriminatorii antiumane;

4) impunerea unei ideologii a urii de clasa, a urii fata de fiinta si demnitatea umana, exacerbarea propagandei anticrestine si a xenofobiei;

5) mutilarea spirituala a moldovenilor prin impunerea unei limbi artificiale, straine de limba romana, si a unei identitati contrafacute ideologic;

6) interzicerea cugetului liber, a dreptului de asociere, a liberei initiative, exterminarea si marginalizarea intelectualitatii;

7) lichidarea taranimii ca clasa prin colectivizarea fortata si deportarile de la inceputul anilor `30 ai secolului XX;

8) foametea cumplita din anii 1932-1933;

9) declansarea represiunilor impotriva asa-numitelor „elemente antisovietice” si „nationaliste” de la mijlocul anilor `30 ai secolului trecut, deportarea si exterminarea in masa a oamenilor prin deciziile unor institutii extrajudiciare, ale asa-numitelor „troica”;

10) ocuparea, prin dictat, la 28 Iunie 1940, a Basarabiei, Nordului Bucovinei si tinutului Herta, in urma tranzactiei sovieto-germane din 23 august 1939 si a intelegerilor secrete ulterioare dintre URSS si Germania nazista;

11) realizarea unui transplant de sistem sovietic in teritoriile romanesti ocupate si impunerea cu forta a regimului totalitar comunist;

12) aplicarea terorii impotriva fruntasilor vietii publice, intelectualilor, slujitorilor cultelor si oamenilor simpli ramasi in teritoriile ocupate, comiterea unor asasinate din motive de ura de clasa;

13) exodul fortat al zecilor de mii de oameni, intelectuali, in primul rand, din teritoriile ocupate de URSS;

14) formarea abuziva a RSS Moldovenesti si sfartecarea teritoriala a Basarabiei;

15) interzicerea alfabetului romanesc si a limbii romane si impunerea alfabetului rusesc, prin Hotararea Consiliului Comisarilor Poporului al URSS din 11 noiembrie 1940;

16) anularea abuziva a dreptului la cetatenia romana prin Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS cu privire la restabilirea cetateniei sovietice de catre locuitorii Basarabiei si la dobandirea ei de catre locuitorii Bucovinei de Nord din 8 martie 1941;

17) deportarea in regiunile indepartate ale URSS a zecilor de mii de oameni nevinovati la 13 iunie 1941;

18) mobilizarile fortate antebelice si postbelice a zecilor de mii de tineri pe santierele de munca (FZO) din URSS si inrolarea lor in Armata Sovietica;

19) arestarile si epurarile operate de organele sovietice de represiune in primii ani postbelici;

20) foametea organizata din 1946-1947;

21) deportarea in regiunile indepartate ale URSS a zecilor de mii de oameni nevinovati la 6 iulie 1949;

22) lichidarea proprietatii private, confiscarea bunurilor materiale ale taranilor si colectivizarea satului;

23) prigoana impotriva Bisericii si a slujitorilor cultelor, inchiderea, profanarea si demolarea locasurilor de cult;

24) deportarea pentru credinta in regiunile indepartate ale URSS la 1 aprilie 1951 a credinciosilor confesiunii „Martorii lui Iehova”;

25) ofensiva ideologica si propagandistica impotriva scriitorilor si valorilor noastre nationale;

26) sovietizarea, rusificarea si deznationalizarea populatiei prin sistemul de educatie si cultura, aparatul administrativ, mass-media si propoganda;

27) manipularea si deformarea constiintei identitare prin falsificarea istoriei, impunerea unor ritualuri, monumente si simboluri straine firii noastre;

28) negarea identitatii romanesti a populatiei majoritare si inocularea romanofobiei;

29) instrumentarea unui regim al „terorii memoriei”, al controlului, al constrangerilor si al persecutiilor individualitatii umane pentru cea mai mica incercare de gandire libera in raport cu regimul totalitar comunist;

30) promovarea unei industrializari si urbanizari de tip colonial, cu grave consecinte pe plan etnodemografic;

31) inregistrarea unor mari dezechilibre ecologice si a unor urmari nefaste pentru sanatatea populatiei in urma experimentelor in sfera agriculturii bazate pe chimizarea si concentrarea excesiva a productiei agricole;

32) formarea unei caste privilegiate a aparatului de partid, a nomenclaturii care a confiscat si a concentrat puterea absoluta, a profitat de aceasta si a parazitat pe spatele cetatenilor simpli, servind interese straine.

Plecand de la cele expuse, Comisia sustine ferm si univoc ca regimul totalitar comunist a fost de la inceput si pana in ultimul moment al existentei sale un regim criminal si represiv, abuziv si inuman, lipsit de orice urma de legitimitate. Transplantat din RASSM in Basarabia in urma unui act de dictat, acesta a fost totodata un regim de ocupatie straina sovietica, din acea clipa si pana la inlaturarea si prabusirea sa in anii 1990-1991.

Comisia propune condamnarea oficiala a regimului totalitar comunist din RASS Moldoveneasca si RSS Moldoveneasca drept unul care a comis acte de genocid si crime impotriva umanitatii, prin teroare in masa, represiune politica, foamete organizata, deportari, violarea demnitatii umane si drepturilor fundamentale ale omului.

Comisia propune onorarea si comemorarea tuturor victimelor regimului totalitar comunist, tuturor victimelor Holocaustului, tuturor celor care, in anii crunti de teroare, represiune si opresiune, au avut de patimit, precum si tuturor celor care in acesti ani, prin fapta, verticalitatea si cuvantul lor au opus rezistenta regimului totalitar comunist, punandu-si viata si libertatea in pericol.

Avand in vedere necesitatea debarasarii de mostenirea grea a regimului totalitar comunist, a distantarii ireversibile de acest regim, in spiritul recomandarilor in materie ale Consiliului Europei, OSCE si Uniunii Europene, Comisia formuleaza urmatoarele propuneri:

1) condamnarea regimului totalitar comunist din RASSM si RSSM drept unul care a comis crime impotriva umanitatii, precum si condamnarea morala a actiunilor tuturor acelor persoane car au participat la comiterea crimelor regimului totalitar comunist;

2) interzicerea utilizarii notiunii de „comunist” si a derivatelor acesteia in titulaturile formatiunilor politice, in denumirile unor institutii si intreprinderi publice si private, precum si interzicerea utilizarii si propagarii in scopuri politice in spatiul public a simbolurilor totalitare, deopotriva, comuniste si naziste, in conformitate cu Rezolutia OSCE din 2009 cu privire la reunirea Europei divizate prin promovarea Drepturilor Omului si Libertatilor Civile in sec. XXI;

3) elaborarea si adoptarea neamanata a Legii Lustratiei;

4) repunerea victimelor regimului totalitar comunist si a urmasilor lor in drepturile lor juridice, morale si materiale depline prin amendarea cadrului juridic in vigoare sau adoptarea unei legi noi;

5) eternizarea memoriei victimelor regimului totalitar comunist si a participantilor la miscarea de rezistenta prin ridicarea in orasul Chisinau a unui complex memorial, deschiderea unor muzee locale, instalarea unor placi comemorative in locurile comiterii crimelor si ororilor comuniste;

6) declararea zilei de 23 august ca Zi Europeana a Comemorarii Victimelor Regimurilor Totalitare si Autoritare, care sa fie marcata cu demnitate si impartialitate, in consens cu Rezolutia din 2009 a Parlamentului European cu privire la constiinta europeana si totalitarism;

7) declararea zilelor de 13 iunie (1941), 6 iulie (1949) si 1 aprilie (1951), in care au avut loc deportari masive, drept zile nationale de comemorare a victimelor regimului totalitar comunist;

8) formarea unei comisii de experti care sa evalueze daunele materiale pricinuite de regimul totalitar comunist;

9) aprobarea unui program de stat pe termen lung privind investigarea in profunzime a regimului totalitar comunist;

10) reorganizarea Arhivei Organizatiilor Social-Politice din R. Moldova in Arhiva Regimului Totalitar Comunist din R. Moldova, cu transmiterea tuturor fondurilor de arhiva din depozitele speciale ale Ministerului de Interne, Serviciului de Informatie si Securitate, Ministerului Afacerilor Externe si al Integrarii Europene, a fondurilor Procuraturii Generale, precum si a altor fonduri ce reflecta esenta regimului totalitar comunist in fondurile arhivei respective si asigurarea accesului neingradit la toate aceste fonduri;

11) crearea unui Institut de Studiere a Totalitarismului;

12) elaborarea unui manual de istorie a regimului totalitar comunist si introducerea in sistemul de instruire si educatie preuniversitara a unui curs de istorie a totalitarismului;

13) incurajarea desfasurarii in mass-media a dezbaterilor publice privind esenta inumana a regimurilor totalitare, comuniste si naziste;

14) abrogarea Legii nr. 546-XV din 19 decembrie 2003 privind adoptarea Conceptiei politicii nationale a R. Moldova, conceptia fiind una tributara trecutului si ideologiei totalitare, incompatibila cu parcursul european al societatii noastre.

Avansand acest set de propuneri, Comisia subliniaza ca unele din ele pot fi realizate fara intarziere, altele intr-un termen mediu sau indelungat, importanta fiind continuarea sub diferite forme, in cadrul unor diverse institutii - preuniversitare, universitare, de cercetare, mass-media etc. - a activitatilor initiate prin instituirea sa. Numai astfel vor putea fi obtinute rezultate reale in asanarea climatului social, politic si moral din societate.

Comisia are convingerea ca numai prin asumarea adevarului istoric ne vom putea simti intr-adevar oameni liberi, vom fi mai puternici, mai deschisi catre noi insine si catre lumea externa, mai uniti, vom avea mai multa incredere in fortele noastre si in ziua de maine, in viitorul nostru european.

Comisia face un apel la bunul nostru simt si la memoria noastra colectiva. Nu avem dreptul sa uitam, nu avem dreptul sa fim indiferenti. Prin asumarea si insusirea adevarului istoric, nu vom permite niciodata nimanui sa puna la indoiala dreptul nostru la o viata demna si libera intr-o societate libera, prospera si democratica. O reconciliere civica este necesara, dar o reconciliere civica este posibila numai prin asumarea adevarului istoric, oricat de greu si de amar ar fi acesta.