Devine tot mai clar că jocul de la Chişinău privind (ne)alegerea preşedintelui este unul geopolitic şi că adevărata bătălie nu se dă pentru alegerea preşedintelui şi evitarea anticipatelor, ci pentru schimbarea cursului politic al R. Moldova.  

PDLM şi PD au propus o „variantă” care, principial, din start, nu poate fi acceptată de PL. Nu poţi da R. Moldova pe mâna oricui, a unui anonim sau anonime care mâine ar putea să-şi impună caracterul şi slăbiciunile... geopolitice. Mihai Ghimpu, liderul PL, este împins cu premeditare spre groapa pe care Voronin, Filat şi Dodon i-au săpat-o mai demult. Se pare că M. Ghimpu e singurul politician din vârful piramidei de la Chişinău care nu este controlat de ruşi, de aceea el trebuie compromis, aruncat în braţele lui Voronin, acuzat că vrea să-i readucă pe comunişti la putere şi, astfel, să fie scos din circuitul politic activ. Acest scenariu se aplică azi la Chişinău sub perdeaua de fum propagandistic a alegerii preşedintelui R. Moldova 

Pentru ce se dă bătălia de la Chişinău

Astăzi Alianţa a devenit o povară pentru toţi - şi pentru cei de la putere, şi pentru cei din aşa-zisa opoziţie comunistă, şi pentru „troica Dodon”, şi pentru electorat şi, probabil, pentru Bruxelles, că de Moscova nici nu mai face să vorbim. Comuniştii cer deschis „Jos Alianţa!” şi alegeri anticipate, Moscova vrea acelaşi lucru, dar o face discret. Şi lui Filat îi stă în gât o Alianţă în care el e obligat să fie coleg şi partener de guvernare cu M. Ghimpu. Exact la fel gândeşte şi I. Dodon, care a fost inventat de Filat. A crăpat şi răbdarea Bruxellesului, dar acesta rabdă, fiindcă, deocamdată, nu are o altă soluţie... fezabilă. 

Pe interior, cum se zice la noi, oricum ai suci-o, Filat se simte de o sută de ori mai confortabil politic şi cultural în compania lui Dodon şi Lupu decât în cea a lui Ghimpu. Filat face parte din aceeaşi casetă ideologică cu aceşti doi, pentru ei Ghimpu e dintr-o altă lume, o lume străină şi duşmănoasă ideologic şi spiritual, pentru că e român şi unionist. Cât de adecvat este M. Ghimpu în respectiva postură e o cu totul altă problemă şi nu vom aborda-o în articolul de faţă, atâta doar aş remarca în contextul dat: spre deosebire de Filat, Lupu şi Dodon, M. Ghimpu are o doctrină. Cei trei au partide şi interese, dar n-au doctrină. Adepţi ai lui Ghimpu, ca partid, sunt şi acei care nu-l agreează pe Ghimpu ca persoană - un indiciu sigur că Ghimpu conduce un partid doctrinar şi exprimă un curent de opinie doctrinar. Acest curent (sau această doctrină) se numeşte românism. Filat şi Lupu n-au doctrină, ci „platformă” care, până la urmă, tot moldovenism antiromânesc se numeşte. Aici aceştia se regăsesc şi-şi dau mâna cu Dodon. Românismul e o doctrină, un crez, moldovenismul e o ideologie, o politică. Românismul leagă R. Moldova de România şi spaţiul european, moldovenismul o leagă de Rusia şi de spaţiul slav, euroasiatic. Pe aceste teren să dă azi bătălia politică de la Chişinău care are un nume greşit, „bătălia nu e pentru alegerea preşedintelui şi evitarea anticipatelor”, în realitate, bătălia se dă pentru schimbarea cursului politic al R. Moldova. 

De ce este bătut fără cruţare M. Ghimpu

E greu să camuflezi adevărul că atacurile din ultimele zile împotriva lui M. Ghimpu şi a PL au un centru comun de comandă. Toate vin din „zona PLDM” sau şi mai clar - din „zona geopolitică rusească”. S-a declarat „mobilizare generală”, toţi sunt pe baricade, începând cu veteranii analişti, învechiţi în rele şi terminând cu acei juni bloggeri care, deşi au caş la gură, au gustat deja din dulceaţa scrisului la comandă patronului. Se pun în circulaţie falsuri, se intoxică atmosfera, se trişează ş.a.m.d. - toate acestea având un singur scop: ţap ispăşitor, vinovat de nealegerea preşedintelui şi de declanşarea alegerilor anticipate să fie scos liderul PL, M. Ghimpu. S-a ajuns până acolo că Ghimpu e acuzat că ar face jocul... comuniştilor şi această acuzaţie vine din partea lui... Dodon şi Filat! Dodon spune deschis ceea ce vrea şi Filat, dar nu poate spune: AIE fără M. Ghimpu. AIE fără Ghimpu, adică fără componenta proromânească (exprimată actualmente de M. Ghimpu) este visul Moscovei. „Coaliţia în coaliţie” creată în ultimul timp, constituită din Filat, Lupu şi Dodon, cu certitudine e de inspiraţie rusească. Pentru a camufla acest adevăr se aruncă petarde, se face mult fum, Ghimpu fiind acuzat că... vrea să readucă comuniştii la putere. Şi aceste acuzaţii vin din partea lui Filat, politicianul care, având toată puterea, nu a întreprins nimic pentru a diminua ponderea politică a PCRM...

M. Ghimpu nu poate vota candidatura lui Dodon la preşedinţie

Trebuie să recunoaştem, „găselniţa” cu „readucerea comuniştilor la putere” prinde şi face carieră în minţile noastre obosite şi manipulate zilnic de ideologii guvernării. Recunosc că şi eu am „concubinat” cu respectiva idee atâta timp cât credeam că lucrurile în Alianţă pot fi îndreptate, dar am crezut în asta până la apariţia „troicii Dodon”. Când acesta a apărut şi a început a vorbi despre „reformatarea puterii”, am înţeles că se urmăreşte... „reformatarea” R. Moldova, a cursului ei politic actual. Începând de la acest moment, cine continuă să fie aliatul Alianţei automat devine aliatul lui Dodon şi adversarul lui Ghimpu. Poate oare în situaţia creată M. Ghimpu să voteze candidatura Alianţei, care de fapt e candidatura lui Dodon? Aşadar, de ce Dodon nu este criticat pentru că nu vrea să se asocieze (nici în vis!) cu numele Ghimpu, iar Ghimpu e criticat necruţător pentru că nu vrea să voteze candidatura lui Dodon?

Soluţia trebuie căutată în Constituţie!

Încă un lucru foarte important trebuie spuse la final: în actuala conjunctură, alegerea preşedintelui nu va aduce pace, linişte şi stabilitate pe pământul Moldovei. Dimpotrivă, această alegere este contraproductivă - dacă preşedintele va fi, totuşi, ales, se va mai crea un pol de putere conflictual, Filat va relua ostilităţile între gruparea sa oligarhică şi alte grupări de acest gen (ostilităţi „îngheţate” pe perioada alegerii preşedintelui). Cunoscând bine moravurile politicienilor noştri, e de aşteptat ca delegaţiile de „patrioţi” să circule zilnic între preşedinţie, parlament şi guvern propunând soluţii... 

Care e soluţia? Bineînţeles, nu Dodon, nu Filat, nu Voronin şi nici urletele tulburi ale plugarilor roşcaţi din Piaţă. Soluţia e în Constituţie, e nevoie de modificarea Constituţiei şi a Codului Electoral pentru ca deputaţii şi preşedintele să fie aleşi, totuşi, de popor! Atunci şi jocul politic de la Chişinău ar deveni mai puţin geopolitic, fiindcă să cumperi un popor e mai greu decât pe un politician sau un grup de politicieni...