![[o]](/v2_files/img/icons/clock.png){kind=icon}
Comentarii (10)
Tipăreşte
Sus
Patriarhia Moscovei intre ignoranta si ipocrizie imperiala
adăugat 18 iulie 2008, 10:47, la Interviu / Reportaj
Interviu cu deputatul Vlad Cubreacov- La 26 martie 2008, in toiul Postului Mare, Patriarhia Moscovei a plasat pe site-ul sau o "Declaratie a Serviciului de presa al Sectorului Relatii Externe Bisericesti cu privire la argumentele reprezentantilor Bisericii Ortodoxe Romane care justifica decizia de creare a eparhiilor "Mitropoliei Basarabiei"". Cum calificati aceasta Declaratie?
- Declaratia, care vine la patru luni de la ultima runda de negocieri de la manastirea Troyan din Bulgaria dintre delegatiile celor doua Patriarhii, are 91 de paragrafe. Ea a fost publicata la Chisinau de ziarul "Moldavskie Vedomosti" si a fost intampinata cu entuziasm de presa separatista de la Tiraspol. Regret ca nu a fost comentata pana acum de nici un preot de la noi. "Argumentele" partii moscovite, prezentate in cunoscuta maniera speculativa a imperialismului rus, pot fi impartite in cateva categorii: 1. etnice, 2. lingvistice, 3. culturale, 4. istorice, 5. politice, 6. canonice. Declaratia, scrisa in spiritul cel mai urat si fatarnic al propagandei imperiale rusesti, invoca numele unor personalitati ale culturii si istoriei noastre nationale care ar fi combatut originea, identitatea si unitatea romaneasca, servindu-i Patriarhiei Ruse "argumente" impotriva Mitropoliei Basarabiei si a Patriarhiei Romane. Aceste personalitati sunt: Sfintii Ierarhi Varlaam si Dosoftei, Mitropoliti ai Moldovei, domnitorii Vasile Lupu si Dimitrie Cantemir, Mitropolitul Gavriil Banulescu-Bodoni, episcopul Neofit Scriban, mitropolitul Veniamin Costachi si altii. Sunt aduse in atentie, intre altele, cateva lucrari: "Cazania", carte de predici si invataturi ale mitropolitului Varlaam (1643) si "Pravila" domnitorului Vasile Lupu (1646) - primul cod de legi tiparit in Moldova. In Declaratie se face in mod voit confuzie intre mai multi termeni ca: Moldova, Basarabia, Principatul Moldovei, Republica Moldova, interfluviul pruto-nistrean, acestea desemnand realitati politice si geografice diferite ca timp si spatiu. Nu vreau sa ne referim aici la partea canonica, pentru ca sunt convins ca Patriarhia Romana va da o apreciere adecvata si competenta slabelor "argumente" de natura canonica ale partii ruse, asa cum a facut-o in 1993 fericitul in adormire si vrednicul nostru de pomenire patriarh Teoctist Arapasu.
Patriarhia Moscovei vede in Republica Moldova doar 2,2% de romani.
- In ce anume constau aceste argumente ale Patriarhiei Moscovei, altele decat cele de natura canonica?
- Autorii Declaratiei sustin ca sub aspect etnic romanii si moldovenii sunt neamuri diferite, ca exista o limba moldoveneasca distincta de cea romana, ca moldovenii ar fi fost supusi romanizarii in perioada interbelica, ca Basarabia nu a fost smulsa in 1812 din trupul Moldovei, ci alipita Imperiului Tarist prin eliberare de sub jugul turcesc, ca in 1918, Basarabia ar fi fost ocupata de Romania, ca etnogeneza moldovenilor se limiteaza la interfluviul pruto-nistrean si ca s-ar datora triburilor pagane ale slavilor, germanicilor, hunilor si avarilor, pe fundalul unei slabe influente romane anterioare, ca in 1940 si 1944, Basarabia ar fi fost eliberata de sub ocupatia romaneasca, respectiv, fascista, ca sub tarii rusi si sub soviete, moldovenii au cunoscut o adevarata renastere a culturii lor nationale, aflate pana atunci in criza. Sa citam doar doua fragmente din Declaratia Patriarhiei Moscovei: 1. "Tendinta de a trata sub aspect etnic Canonul 34 apostolic situatia bisericeasca din Republica Moldova, cu trimitere la faptul ca credinciosii ortodocsi din acest stat "sunt in cea mai mare parte a lor romani si ei, potrivit Canonului respectiv, trebuie sa aiba clerici si ierarhi de un neam cu ei, aflati in comuniune cu Biserica Mama, respectiv cu Biserica Ortodoxa Romana", cu atat mai mult nu este potrivit, intrucat, conform datelor recensamantului de stat desfasurat in anul 2004, romanii constituie doar 2,2% din populatia Republicii Moldova. In acelasi timp, ortodocsi sunt si moldovenii, si rusii, si ucrainenii, si gagauzii, si bulgarii, care la un loc constituie 96% din populatia Republicii"; 2. "Dezvoltarea culturii si spiritualitatii Moldovei si Rusiei, care s-au produs in anii 1812-1918 in conditiile statului unic, constituie o continuare a acelor bune traditii care se leaga cu un fir viu din cele mai adanci timpuri". Nu voi relua aici intregul cortegiu de aberatii si ofense aduse neamului nostru de catre Patriarhia din preajma Kremlinului. Cei interesati pot gasi textul acestei declaratii pe site-ul Bisericii Ruse.
- Vreti sa abordam astazi toata gama de probleme pe care le ridica Declaratia Patriarhiei Moscovei sau ne limitam doar la unele dintre aspecte?
- As prefera sa incepem si sa ne limitam la aspectele de ordin identitar. La cele de ordin istoric sau canonic am putea reveni, eventual, cu alta ocazie, intrucat este greu sa polemizezi pe scurt cu idei si persoane dominate de romanofobie si angajate in servirea intereselor imperiale ale Moscovei.
Prima carte tiparita in Moldova este o "Carte Romaneasca de invatatura"
- De acord. In Declaratie se vorbeste despre unele carti bisericesti concrete ca fiind scrise in limba moldoveneasca, alta decat cea romana...
- Amuzant este ca autorii Declaratiei evita sa dea titlurile complete ale lucrarilor invocate, pentru ca daca le-ar da integral acestea s-ar intoarce impotriva lor si le-ar rasturna intreaga argumentatie. Sa limpezim lucrurile si sa pornim de la "Cazania" lui Varlaam, citata de Patriarhia Moscovei in paragraful 36 al Declaratiei. Este corect sa aratam ca aceasta Cazanie se numeste pe scurt "Carte Romaneasca de Invatatura" si ca este tiparita in limba romana. Daca fratii pravoslavnici de la Moscova nu ne cred, le recomandam sa consulte marile biblioteci din Rusia, cel putin la Moscova si Petersburg, si sa gaseasca unul din mai multele originale ale lucrarii cu pricina, pe oglinda paginii de titlu a careia vor putea citi urmatoarele: "CARTE ROMANEASCA // DE INVATATURA // DUMENECELE // preste an si la praznice imparatesti si la sfinti Mari. // Cu zisa si cu toata cheltuiala // LUI VASILIE VOIVODUL // si domnul tarii Moldovei din multe // scripturi talmacita din limba // sloveneasca pre limba Romeniasca. // DE VARLAAM MITROPOLITUL // De Tara Moldovei. // In Tipariul Domnesc. In Manastirea // a trei S[feti]teli in Iasi de la Hs. 1643". Nu mai avem nimic de adaugat. Lucrurile sunt cat se poate de clare: prima carte tiparita in Moldova, la Iasi, este o carte romaneasca, in limba romana, adresata romanilor din Moldova, dar si celor din alte parti locuite de ei din vechime. Aceasta "Carte Romaneasca de Invatatura", care cuprinde 74 de predici pentru toate duminicile dintr-un an si pentru sarbatorile mai insemnate ale Bisericii, s-a raspandit in toate provinciile romanesti, dar mai ales in Transilvania, intarind unitatea de credinta si de neam a romanilor de o parte si de alta a muntilor Carpati. Este de retinut ca luminatul Domn al Moldovei, Vasile Lupu, care a suportat intreaga cheltuiala pentru tiparirea cartii a scris cu mana lui, in loc de prefata, un "Cuvant impreuna catre toati sementia romeneasci" in care citim pana astazi si pot citi si fratii nostri de la Moscova urmatoarele: "Io, Vasilie Voievod, cu darul lui Dumnedzau tiitoriu si biruitoriu si Domn a toata Tara Moldovei, dar si mila si pace si spasenie a toata sementia romaneasca pretutindere ce sa afla pravoslavnici in aceasta limba, cu toati inima cerem de la Domnul Dumnedzau si izbavitorul nostru Hristos. Dintru cat s-a indurat Dumnedzau dintru mila sa de ne-au daruit, daruim si noi acest dar limbii romanesti, carte pre limba romaneasca, intaiu de lauda lui Dumnedzau, dupa aceea de invatatura de folos sufletelor pravoslavnici". Se stie ca Sfantul Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei, a mai publicat si alte lucrari, multe dintre ele originale, prin care a tinut sa sublinieze identitatea romaneasca a sa si a pastoritilor sai, dar si a celor de un neam cu ei din alte tinuturi. Astfel, remarcam cunoscutul "Raspuns impotriva Catihismului calvinesc". Aceasta lucrare a fost scrisa ca reactie la faptul ca in 1642, calvinii din Transilvania au tiparit in satul Prisaca, cu aprobarea principelui Gheorghe Rakoczy, un Catehism calvinesc in limba romana, pentru scopuri prozelitiste. Invatatul si sfantul Mitropolit Varlaam adreseaza "Raspunsul..." sau, tiparit la Iasi, "iubitilor crestini si cu noi de un neam romani, pretutindeni tuturor ce se afla in partile Ardealului si in alte parti pretutindeni ce sunteti cu noi intr-o credinta", "ca nu cumva sa se intample sa fie nescine sfatuit si amagit de viclesugul sarpelui adica al ereticilor". Spuneti si dumneavoastra ce valoare mai au speculatiile in materie etnolingvistica ale Patriarhiei Moscovei in fata acestor cuvinte pline de adevar ale sfantului nostru Mitropolit? Sa nu uitam ca o alta dovada a constiintei si unitatii de neam prin Biserica ne-a fost data de Sfantul Mitropolit Varlaam care, procedand ca un Patriarh, a convocat, in 1645, la Iasi un sinod al tuturor ierarhilor din Moldova si Tara Romaneasca. Acel sinod comun al principatelor romanesti extracarpatice a aprobat "Raspunsul impotriva Catihismului calvinesc", si a preinchipuit, pentru intaia oara, nevoia de unificare bisericeasca a romanilor din cele trei principate ale Moldovei, Munteniei si Ardealului.
- Spuneati ca si un alt mare mitropolit al Moldovei este invocat de Biserica Rusa impotriva Patriarhiei Romane...
- Ei se refera la mitropolitul Dosoftei si iarasi degeaba, pentru ca autorii Declaratiei calca din nou in strachini. Sfantul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, scoate la 1673 o Psaltire in versuri «pre limba romaneasca», si tot el scrie in Domnii Tarii Moldovei: «Descalecat-au tara domnul Dragos-Voda // Fericita, buiaca, cu tot felul de roada, // Cand au adus intr-insa romaneasca limba, // De bun neam si ferita de la calea stramba…». De asemenea, Sfantul Ierarh Dosoftei tipareste, in anul 1679, "Dumnezaiasca liturghie acmu intai tiparita rumaneste, cu multa osardie, sa-ntaleaga tot spasenia lui Dumnezau cu intreg intales. Tiparitu-s-au la svanta Mitropolie in Ias, mesita mai, in anul 7187."
- Numele domnitorului Vasile Lupu, contemporan cu Sf. Mitropolit Varlaam, este, de asemenea, invocat de Biserica Rusa contra Patriarhiei Romane, aratandu-se ca a tiparit "Pravila"...
- Dar si de aceasta data fratii pavoslavnici de la Moscova dau cu oistea in gard si se fac de ras, ramanand la jumatate de cale intre ignoranta si perfidie imperiala. "Pravila" lui Vasile Lupu, de care vorbeste Patriarhia Rusa, tiparita la Iasi, in 1646, se numeste, de fapt, astfel: "Carte romaneasca de invatatura de la pravilele imparatesti si de la alte giudeate cu dzisa si cu toata cheltuiala lui Vasilie Voievodul si Domnul Tarii Moldovei din multe scripturi talmacita din limba Ileneasca pre limba Romaneasca" si contine norme de drept civil, vamal, fiscal si canonic. Ce poate fi mai clar decat titlul complet al acestei carti? Ma si mir ca la Moscova aceste lucruri nu sunt cunoscute, iar daca sunt cunoscute nu ma mir ca sunt falsificate cu rea-credinta.
Romanul ardelean Banulescu-Bodoni a tiparit carti in limba romana pentru romanii din jumatatea Moldovei ocupate de rusi.
- Patriarhia Moscovei nu a trecut cu vederea nici numele mitropolitului Banulescu-Bodoni, pe care il inregimenteaza in tabara moldovenistilor antiromani…
- Intr-adevar, Biserica Rusa vorbeste in Declaratia sa de mitropolitul Gavriil Banulescu-Bodoni, roman ardelean nascut la Bistrita Nasaud, deci in Transilvania, incercand in mod ridicol sa ni-l prezinte ca pe un neroman si moldovean de extractie pura. Dar iata ca mitropolitul Banulescu-Bodoni insusi, tiparind la 3 august 1815, in tipografia exarhiceasca din Chisinau, Liturghia tradusa din limba slavona dupa o editie sinodala moscovita, ii contrazice pentru eternitate pe actualii nostri neprieteni de la Moscova. Liturghia a fost publicata "cu blagoslovenia Prasfantului indreptatorului Sinod" "a toata Rossia". In Precuvantarea Liturghiei, mitropolitul Banulescu-Bodoni arata ca a adaugat "Sinaxarul celor 12 luni, cu toate prochimenele trebuincioase preste tot anul, si cu alte folositoare invataturi spre povatuirea preotilor, care invataturi in cele mai denainte rumanesti nu se afla". Banulescu-Bodoni continua: "Drept aceia de trebuinta am socoti a arata aicea deobste la toti, iara mai ales preotilor care slijesc in limba rumaneasca, ca afland intr-aceasta Liturghie oaresi care cuvinte intr-alt chip talmacite, nu precum sa afla in cele mai dinainte rumanesti tiparite Liturghii, sa nu se mire de aceasta, nici sa socoteasca a fi greseala…". In 1815, mitropolitul Banulescu-Bodoni tipareste si un Molitfelnic, in a carui Precuvantare spune: "Molitfelnic, adica randuiala cantarilor de rugaciuni, talmacit din cel slavonesc, care se tipareste in Rossia si sa intrebuinteaza in pravoslavnicile biserici, s-au tiparit acum intai si in romaneste in exarhiceasca tipografie a Basarabiei pentru bisericile si preotii moldoveni a eparhiei acesteia." In 1817, mitropolitul Banulescu-Bodoni tipareste o alta carte, intitulata pe lung: "Randuiala Panihidei, ce sa face pentru raposati Marii Domni imparati si imparatese: pentru tari si tarite a toata Rossia, si pentru preainaltata lor familie. S-au talmacit pe limba romaneasca, din cea sloveneasca, si s-au tiparit in exarhiceasca tipografie din mitropolia Chisinaului, pentru trebuinta si inlesnirea slujitorilor moldoveni, din eparhia Chisinaului, la anul 1817." In Precuvantare, mitropolitul spune: "Drept aceia noi talmacind de pe limba sloveneasca pe cea romaneasca (…) pastoreste indemnandu-va poruncim preacuviosiilor voastre arhimandriti, igumeni si cucerniciilor voastre protopopi si preoti din oblastiea Basarabiei, ca sa savarsiti negresit dupa aceasta bisericeasca randuiala (…)". De remarcat ca si Biblia de la 1819, intitulata "Biblia adica Dumnezeiasca scriptura a legii vechi si a ceiu noao cu cheltuiala Rossienescii Societati a Bibliei. In Sanctpetersburg in tipografia lui Nic. Grecia in anul 1819 august 15 zile", in Prefata sa ne anunta ca "cu blagoslovenia sfantului indreptatorului a toata Rossiei Sinod Dumnezeeasca scriptura a legii vechi acei noao de talmacire romaneasca, carea mai intaiu s-au tiparit in Transilvania, iara acum s-au tiparit cu cheltuiala Rossienesci Sotietati a Bibliei, in pazita de Dumnezeu imparateasca cetate Sanctpeterburg, in anul de la zidirea lumii 7327, iar de la intruparea Cuvantului lui Dumnezeu 1819 indiction 6, in a noaosprezacilea an al fericitei si pacinicii stapaniri al imparatestii sale mariri". Mitropolitul Banulescu-Bodoni a tiparit si alte carti liturgice in care termenii de moldovean si roman alterneaza ca sinonime, dupa cum si limba noastra este numita cand romaneasca, cand moldoveneasca, aratand ca aceste notiuni, cu toata cenzura ruseasca, erau recunoscute ca interschimbabile, intrucat vizau o singura realitate etnica si lingvistica. In editia pe anul 1909 a revistei Societatii istorico-arheologice bisericesti basarabene gasim un studiu relevant, apartinandu-i preotului A. Celac, « Cartile de cult bisericesc din Basarabia in limba romana". Cenzura tarista de la Odesa nu a redactat nici titlul, nici continutul acelui studiu, asa cum i-ar fi placut poate astazi Patriarhiei Ruse de la Moscova. In mare parte, acel studiu este consacrat tipariturilor romanesti scoase in Tipografia infiintata de Banulescu-Bodoni.
- S-ar putea ca Patriarhia Moscovei sa recunoasca pana la urma ca Banulescu-Bodoni era roman ardelean prin nastere si ca putea confunda lucrurile la batranete…
- Sa va dau atunci un alt exemplu demn de retinut. Patriarhia Moscovei il invoca si pe arhiepiscopul de origine ucraineana Dumitru Sulima, urmasul lui Banulescu-Bodoni. Prima carte tiparita de Dumitru Sulima este "Pentru datoriile presviterilor de popor". Din titlul complet al cartii aflam ca "s-au talmacit pre limba romaneasca de pre cea sloveneasca carticica aceasta, ce se numeste: Pentru datoriile presviterilor de popor, si s-a tiparit in duhovniceasca tipografie a Basarabiei, in orasul Chisinau, la anul de la zidirea lumii 7331, iar de la nasterea dupa trup a lui Dumnezeu Cuvantul 1823, indictul II, in luna lui Iunie". Nu cred ca trebuie sa mai insist si asupra altor exemple din chiar sanul Bisericii Ruse care rastoarna viclenia autorilor Declaratiei indreptate impotriva Mitropoliei Basarabiei si a Patriarhiei Romane. Asemenea exemple sunt nenumarate, pentru ca in Biserica Rusa au mai fost si oameni cu obraz si cu frica de Dumnezeu, neafectati de microbul imperialist al poftei de stapanire peste alte neamuri.
Adevarata Mitropolie a Moldovei si Patriarhia de Constantinopol au protestat contra ocupatiilor canonice rusesti dispuse de tari.
- Si asta cand stim ca cei doi ierarhi, Banulescu-Bodoni si Sulima, nu puteau fi suspectati de a fi neloiali intereselor si propagandei rusesti din epoca…
- Asa este. Patriarhia Moscovei incearca astazi sa faca opozabili cei doi termeni complementari, unul etnonim (roman) si altul infranim, adica un nume mic regional al romanilor (moldovean), straduindu-se din rasputeri sa ne convinga ca tot ceea ce este romanesc nu poate fi moldovenesc si viceversa. Ba bine ca tocmai numele de Moldova si moldovean, ca si cel de Basarabia si basarabean ca nume pentru romanii din partea de rasarit a Moldovei, se intorc chiar impotriva propagandei si "argumentatiei" rusesti de doua parale. Patriarhia de la Moscova uzurpeaza numele de Moldova cand ii atribuie structurii sale din Republica Moldova titulatura de "intreaga Moldova". Se stie ca Mitropolia Moldovei exista neintrerupt din 1401 in partea de baza a Moldovei, cu resedinta la Suceava, iar mai tarziu la Iasi. Din acea Mitropolie a intregii Moldove a smuls autocratia rusa partea ei de rasarit asupra careia a extins artificial, dar s-a incetatenit cu timpul, un alt nume romanesc, cel de Basarabia, care inseamna tara a Basarabilor, dinastie domnitoare in Tara Romaneasca. Ceea ce nu poate explica logic si acceptabil Patriarhia Moscovei este raptul a jumatate din Mitropolia Moldovei, trup din trupul bisericesc al careia Basarabia a fost timp peste 400 de ani, de dinainte de 1401 si pana in 1813. Am vazut speculatii de ultima ora cum ca pana si Patriarhia Ecumenica de Constantinopol ar condamna reactivarea Mitropoliei Basarabiei si a eparhiilor ei constitutive istorice. Nimic mai fals. Atunci cand Sinodul dirigent de la Sankt Petersburg a ocupat canonic Mitropolia Moldovei si cand l-a impus ca Mitropolit pe romanul transilvanean Gavriil Banulescu-Bodoni, un pion al administratiei politice rusesti, Patriarhia Ecumenica de Constantinopol si mitropolitii legitimi ai intregii Moldove, Iacob Stamati, iar mai apoi si Veniamin Costachi, au protestat. Gavriil Banulescu-Bodoni a fost numit episcop vicar de Tighina si Cetatea Alba la 26 decembrie 1791, de catre tarina Ecaterina a II-a, prin ucaz imperial, fapt impotriva caruia Patriarhia de Constantinopol a protestat. La 2 februarie 1792, rusii l-au numit abuziv si necanonic pe Banulescu-Bodoni Mitropolit al Moldovei, acesta fiind instalat de comandantul suprem al armatei ruse de ocupatie, generalul Cehovsky. Si de aceasta data Patriarhia de Constantinopol a protestat si i-a cerut domnitorului Constantin Alexandru Moruzi sa-l aresteze pe Banulescu-Bodoni. Mitropolitul ales al Moldovei, roman de neam si pamantean, fost episcop de Husi, Iacob Stamati, a trimis cu acea ocazie intregului cler romanesc din Mitropolia inca nesfasiata a Moldovei urmatoarea circulara: "Va instiintam ca dupa intrarea in scaunul Mitropoliei a lui Gavriil..., instiintandu-se Prea Fericitul Patriarh al Tarigradului pentru a lui intrare in Mitropolie, ca au fost fara dreptate impotriva pravilei si nu alegere si primire de obste a patriotilor, dupa vechiul obicei si promonion (privilegiu - n.n.) ce au avut aceasta tara la alegerea si punerea Arhiereilor pamantului acestuia - pentru aceea Prea Fericirea Sa, neingaduind a se calca aceste intarite din vechime obiceiuri si pronomii, ce sunt asezate dupa canoanele sfintei pravili, au cerut prin Arz de la Prea Inalta Poarta apararea si indreptarea acestora; dupa care, prin imparatesti inchinate firmanuri, dandu-se voia si porunca Domnului nostru Alexandru Constantin Moruz Voievod, ca nicidecum sa ingaduiasca a fi mai mult la scaunul Mitropoliei acesta, ce impotriva obiceiurilor si pravilelor au intrat si s-au facut Mitropolit; asupra caruia s-au trimis si caterisis la Sfanta Mare Biserica, intarit cu iscaliturile a trei Prea Fericiti Patriarhi, dezbracandu-l de tot darul si cinstea Arhieriei de Maria sa prea inaltul Domnul nostru; urmand la aceste imparatesti si pre inalte porunci si hotararea Sfintei Mari Biserici au lipsit pe numitul Gavriil de scaunul Mitropoliei si din pastorirea acestui crestinesc norod, poruncind clirosului bisericesc si celor cinstite obraze a partii politicesti a tarii ca, dupa vechile obiceiuri si pronomii, si dupa canoanele Sfintei pravili sa iasa o sloboda si legiuita alegere din pamantestile duhovnecesti fete... cazand asupra noastra sortul acestei alegeri."
- Gavriil Banulescu-Bodoni a fost si ramane o figura controversata, dar cu toate acestea Tipografia exarhiceasca infiintata de el a avut un rol deosebit in afirmarea si apararea identitatii romanesti a basarabenilor…
- Bunul-simt ma obliga sa va dau dreptate. Pana a fi inchisa prin ukaz sinodal la 13 ianuarie 1883, la cererea arhiepiscopului Pavel Lebedev Romanofagul, Tipografia a dat Basarabiei, dar si romanilor din principate si imperiului austro-ungar, zeci si zeci de carti, in mii si mii de exemplare, in limba romana. Majoritatea dintre ele erau reeditari ale cartilor liturgice aparute la Blaj, Iasi, Buda, Neamt sau Bucuresti.
Filiala de la Chisinau a Patriarhiei Moscovei isi contrazice "Mama bisericeasca" si zice ca slujeste romaneste.
- Patriarhia Rusa incearca sa demonstreze ca mirenii si clerul ortodox din Republica Moldova vorbesc limba moldoveneasca si ca limba romana ar fi o limba straina pentru ei...
- Exact asta spunea si Preasfintitul episcop Marchel Mihaiescu anul trecut la convorbirile purtate intre cele doua Patriarhii la manastirea Troyan din Bulgaria. I-am amintit atunci ca articolul 6 al Statutului Bisericii Ortodoxe din Moldova (Patriarhia Moscovei), binecuvantat de Sinodul de la Moscova si aprobat prin Hotararea guvernului Republicii Moldova la 17 noiembrie 1993, spune un adevar cunoscut de toata lumea si anume ca: "In locasurile sfinte al Bisericii Ortodoxe din Moldova serviciile divine se oficiaza in limba romana. In unele parohii - in limbile slavona, ucraineana, gagauza sau bulgara, in dependenta de nationalitatea si doleantele credinciosilor din parohia respectiva." L-am vazut atunci foarte contrariat pe Preasfintitul Marchel. Nu e un secret si merita sa aratam aici ca si Tipografia Mitropoliei Chisinaului, condusa de protopopul de Orhei, Ioan Vulpe, a preluat integral, fara nici o modificare, atat Sfanta Scriptura, cat si toate celelalte carti liturgice in limba romana chiar de la Tipografia Institutului Biblic si de Misiune din Bucuresti, tirajandu-le in mii de exemplare, uneori pe cheltuiala guvernului Republicii Moldova, pentru ca, pur si simplu, limba zisa moldoveneasca este... limba romana. Aceste carti sunt raspandite in Republica Moldova, iar in cea mai mare parte si in Romania, mai ales in cuprinsul mitropoliei de stil vechi de la Slatioara, dar si in nordul Bucovinei, in tinutul Herta si in nordul Basarabiei. Mai nou aflu ca aceste carti au ajuns si in America, la romanii ortodocsi care se mai afla pe sub omoforul Bisericii Ruse, dar si la unii preoti si calugari basarabeni de origine romana care s-au stabilit de mai multi ani in Rusia.
Rusii recunosteau ca "Romanii sunt cei mai numerosi in Basarabia".
- Oare chiar sa nu se cunoasca la Patriarhia Moscovei ca noi vorbim limba romana?
- Ba se cunoaste. Exista multe dovezi si marturii rusesti, din afara Bisericii, si inca foarte vechi, despre romanitatea tuturor moldovenilor, de la Carpati la Nistru si dincolo de el, inclusiv despre romanitatea basarabenilor. Dupa cum multi dintre rusii onesti nu au pus la indoiala unitatea noastra de limba, de neam si de credinta cu ceilalti romani de la sud si de la vest de Carpati. Curtea imperiala de la Petersburg, in 1840, spunea despre noi: "Moldova si Valahia sunt tari locuite de un popor care are o singura origine, o singura limba, o singura Credinta, in pofida separatiei lor pe plan civil, ele au avut necontenit o singura soarta comuna: au suferit impreuna de-a lungul secolelor purtand aceeasi cruce grea, iar acum sorb o noua viata din acelasi izvor datator de viata. Ele au acelasi trecut, acelasi prezent si, bineinteles - acelasi viitor!" (Revista Ministerului Instructiunii Publice, fasciculul 29, sectiunea IV, Petersburg, 1840, pagina 7). Exista si alte marturii rusesti privind romanitatea basarabenilor. Bunaoara, A. A. Skalikovski, in articolul sau "Istoriceskoe vedenie v statisticeskoe opisanie Bessarabskoi oblasti" ("Introducere istorica in descrierea statistica a regiunii Basarabia"), publicat in Jurnalul Ministerului Rus de Interne, in 1846, scria: "Locuitorii Basarabiei de Sus sunt in esenta romani, adica un amestec de slavi si romani, si fii ai Bisericii Ortodoxe" (Jurnal Ministerstva vnutrennih del 1846, nr. 13, p. 171). Este, de asemenea, demn de retinut ca Filip Filipovici Vighel (1786-1856), vicegubernator al Basarabiei intre 1824 si 1826, un mare prieten al lui Puskin, in "Memoriile" sale publicate postum, noteaza in cunostinta de cauza: "Eu am avut ocazia sa studiez sufletul moldovenilor. Acesti rumani sau romani, dupa cum isi zic ei, se trag din colonistii romani si slavo-dacii invinsi de Traian. In limba pe care o vorbesc ei predomina elementul latin". Merita sa retinem ca si consilierul palatin peterburghez Pavel Svinin arata, in 1816, in lucrarea sa "Descrierea regiunii Basarabia", ca populatia Basarabiei "are acelasi trecut cu intreg poporul romanesc" si ca "locuitorii autohtoni ai regiunii sunt moldoveni sau romani (vlahi), care, dupa cum am mai spus, se trag din colonistii romani. Ei vorbesc limba moldoveneasca care e de origine latina si, ca si limba italiana, pastreaza numeroase particularitati ale limbilor neolatine". Dintre oficialitatile ruse, generalul Aleksei Nikolaevici Kuropatkin (1848-1925), fost ministru de razboi al Rusiei, ne-a lasat marturii pe care astazi Biserica rusa nu le poate contesta. Generalul Kuropatkin scria la 1910: "Populatia romaneasca din Basarabia, anexata acum 100 de ani, traieste astazi separata si in afara de populatia rusa. In viitor, fie pe cale pasnica, fie in urma unui razboi, unitatea poporului roman este un fapt inevitabil." Acelasi general Kuropatkin mai scrie in lucrarea sa "Razboiul ruso-nipon, 1904-1905. Totalurile razboiului" ca exista: "posibilitatea ca in cazul unui razboi european sa vedem Romania printre adversarii nostri. Cauza acestui fapt s-ar putea sa fie dorinta de a ne smulge in caz de succes Basarabia vecina, a carei populatie o constituie, in proportie de jumatate, romanii". O alta personalitate rusa, istoricul Pompei Nikolaevici Batiuskov (1810-1892), adept inflacarat al rusificarii popoarelor captive din fruntariile imperiului rus,recunostea, de asemenea, romanitatea basarabenilor: "Din componenta variata a populatiei locale se releva pregnant, dupa numarul lor, doua ginte: romana, cea mai mare la numar, care in mod firesc tinde spre compatriotii sai din Romania regala si Austria, si mai apoi cea rusa, care constituie o ramificatie a marii familii slavo-ruse". In studiul sau istoric "Descrierea Basarabiei", scris la indemnul tarului Alexandru al IlI-lea si aparut la Sankt Petersburg in anul 1892, vorbind despre basarabeni, Pompei Nikolaevici Batiuskov reia ideea cam in aceeasi forma: ‘Populatia rurala nu stia deloc ruseste. Romanii sunt cei mai numerosi in Basarabia si in mod firesc ei au privirile indreptate spre compatriotii lor din regatul Romaniei si spre cei din Austria". In aceeasi lucrare, Pompei Nikolaevici Batiuskov scrie: "Pana la 1871, cand pe scaunul episcopal veni Preasfintitul Pavel (Lebedev, supranumit si Romanofagul), in unele manastiri si biserici serviciul divin se oficia in limba romana. Preasfintitul Pavel imediat ce se sui pe scaunul eparhial al Chisinaului, orandui ca in acele manastiri in care pana atunci se oficia in limba romana, sa se oficieze eventual in doua limbi: cea slava si cea moldoveneasca; de asemenea hotari sa se deschida scoli manastiresti in care sa invete limba rusa si calugarii romani din cei neimbatraniti inca. Cu toate aceste dispozitiuni avem stiri personale ca in multe manastiri serviciul divin urmeaza a se oficia in limba moldoveneasca si ca ruseste nu se canta decat: Gospodi pomilui (Doamne miluieste - n.n.). Drept scuza pentru aceasta nesupunere, unii moldoveni ne-au obiectat cum ca poporul rural nu cunoaste deloc rusa si, prin urmare, nu intelege serviciul divin oficiat in aceasta limba. (...) Oricum ar fi, aceasta necunostinta a limbii slave nu trebuie considerata ca o piedica la introducerea limbii rusesti in biserici. Daca voim ca poporatiunea rusa sa nu se romanizeze, daca voim ca Basarabia sa nu devina obiectul dorintelor si agitatiunilor romanofile, ci din contra sa se uneasca organiceste cu Rusia, atunci trebuie, prin mijlocul scoalelor, sa ne grabim a face ca macar jumatate din taranii moldoveni sa devina rusi..." Vedem ca acest istoric rus nu se jeneaza sa foloseasca termenii de romani si limba romana, ba chiar arata limpede ca expresia "limba moldoveneasca" este echivalenta cu "limba romana". Dar apropo de rusificarea romanilor prin intermediul Bisericii pe care vedem ca o cereau chiar si unii oameni invatati ai timpului. Am pomenit astazi deja numele arhiepiscopului de trista faima, Pavel Lebedev Romanofagul, unul dintre dusmanii cei mai inraiti ai spiritualitatii noastre. Intr-un raport prezentat de inspectorii bisericesti lui Pavel Lebedev Romanofagul se mentioneaza ca preotul paroh din Colencauti, in etate de 37 de ani si absolvent al seminarului teologic, «s-a salbaticit intr-atata in parohia lui moldoveneasca, incat vorbeste rau ruseste». Sa vedem si o statistica a timpului: in anul 1882, cand acest Romanofag isi desavarsea opera de rusificare a basarabenilor, limba romana era admisa ca limba liturgica doar in 207 biserici, in 211 cultul religios era oficiat in limba slavona si doar partial in romana, iar in 608 biserici serviciile religioase erau oficiate doar in limba slavona. Asta sa fi fost "renasterea spirituala a moldovenilor" de care ne vorbeste astazi Patriarhia Moscovei?
Eminescu: "Administratia, biserica si scoala sunt cu desavarsire rusesti..."
- Chiar daca recunosteau identitatea romaneasca a populatiei autohtone majoritare din Basarabia, acesti reprezentanti ai autoritatilor imperiale erau totusi stapaniti de elanul deromanizarii si rusificarii ei…
- Asa este. Legat de opera de rusificare a romanilor basarabeni, inclusiv prin Biserica, este bine sa readucem in atentie cuvintele lui Mihai Eminescu, care, preocupat indeaproape de situatia conationalilor sai din Basarabia, scria in ziarul Timpul: "Administratia, biserica si scoala sunt cu desavarsire rusesti, incat este oprit a canta in ziua de Pasti "Cristos a inviat" in romaneste. Nimic in limba romaneasca nu poate sa treaca granita fara de a da loc la prepusuri si persecutiuni; ba oamenii de conditie se feresc de a vorbi in casa romaneste, pentru ca nu cumva o sluga sa-i denunte; intr-un cuvant, orice manifestatie de viata romaneasca e oprita, rau privita si chiar pedepsita. Pe langa toate acestea mai e si sistemul de colonizare silnica al Rusiei. Cete intregi de familii romanesti sunt luate cu sila ori duse cu amagiri departe si inlocuite cu familii rusesti, pentru ca incetul cu incetul populatia sa se amestece, sa piarda energia caracterului national si sa fie mai primitoare fata cu masurile de rusificare"
"Pacatul acela imens care se face in Rusia privind romanul basarabean"
- Sa vedem insa mai departe ce spun marturiile rusesti in acest subiect care, va asigur, este interesant pentru multi dintre cititorii nostri. E bine sa facem impreuna putina lectura pentru a satisface acest interes, nu doar intelectual, al lor…
- Intr-adevar, sa-i lasam chiar pe rusi sa vorbeasca, pentru ca pe ei Patriarhia Moscovei nu-i poate acuza de partinire. Renumitul istoric si filolog rus Nikolai Nikolaevici Durnovo (1876-1937), membru corespondent al Academiei de Stiinte a Rusiei, profesor universitar la Moscova, Minsk si Saratov, in lucrarea "Reflectii despre Basarabia. Anul 1912", scrie: "…Stapanind 100 de ani Basarabia, ce-am facut noi oare pentru populatia romaneasca si pentru dezvoltarea ei culturala? N-am facut nimic, caci toate scolile infiintate de noi in Basarabia au ca scop transformarea romanilor basarabeni in velicorusi, ceea ce nu ne va reusi. Timp de peste 90 de ani, mai bine de un milion si jumatate de romani din Basarabia sunt lipsiti de clerul lor. Cu toate legile fundamentale ale imperiului, legi care consfintesc tuturor nationalitatilor din Imparatia ruseasca dreptul de a avea conducatorii lor spirituali, moldovenii ortodocsi nu au nici un episcop national sau macar pe unul care sa cunoasca limba romana. Acela care a fost prin Basarabia stie ce biserici-bordeie au romanii si cate biserici au fost desfiintate sau chiar rase de pe fata pamantului. (…) Moldovenii in ochii actualului arhiepiscop de Chisinau (Serafim Ciceagov - n.n.) sunt separatisti (adica doresc separarea de Rusia si alipirea la Romania - n.n.) si din aceasta cauza, cele mai alese forte spirituale si culturale sunt izgonite de el din Basarabia. Limba romaneasca este scoasa din biserica, iar despre vreo propovaduire in limba romana nici vorba nu poate fi. (…) Basarabia a fost rupta din Principatul Moldovei, prin care trupele rusesti au trebuit sa treaca in timpul razboiului dintre rusi si turci (1806-1812). Evident, Rusia, in 1812, ar fi putut alipi intreaga Moldova, dar aceasta alipire ar fi constituit un rapt si mai mare si nu un drept de razboi, ca nu ne bateam cu moldovenii. Oricat de mic ar fi un popor, el are totusi dreptul sa pretinda stima, el se mandreste cu existenta sa si nu poate servi drept gunoi al rusilor, germanilor, maghiarilor sau al oricarui alt strain. Romania are dreptul sa se mandreasca, si are cu ce. Cea mai de seama mandrie a romanilor e ca nu si-au schimbat credinta parintilor lor, nu le-a fost inundata tara cu tot felul de secte si nu s-au amestecat cu nationalitatile inconjuratoare. (…) In ceea ce priveste starea culturala, Basarabia a ramas cu mult in urma Romaniei. Astazi Chisinaul a depasit Iasul. Dar nu poate exista o comparatie. Iasul e un oras curat si frumos din toate punctele de vedere, cu multe biserici si statui, universitati si alte institutii superioare de cultura, in timp ce Chisinaul a ramas un oras primitiv. Creandu-l acum o suta de ani, noi nu am fost in stare sa-l ridicam la inaltimea oraselor europene, iar populatia ruseasca emigrata, cu functionarii ei rusificatori, nu a ridicat nici bunastarea materiala, nici pe cea morala a poporului. Cum s-ar putea, prin urmare, ca un asemenea popor sa nu se gandeasca la separatism? El nu intalneste in biserica decat arhierei despoti, inamici ai nationalitatii si limbii sale. Noi nu credem ca in Romania s-a pierdut credinta cea adevarata, caci daca ar fi fost asa, atunci bisericile ei ar fi infatisat peste tot un tablou jalnic si ar fi fost asemenea celor din Basarabia. Cat priveste inapoierea Basarabiei fata de Romania, nu e aici cazul sa mai vorbim. Toate cartile sfinte de pe la toate bisericile moldovenesti, tiparite cu litere chirilice in limba romana au fost depuse la mitropolia din Chisinau unde arhiepiscopul Pavel (Lebedev, zis Romanofagul - n.n.), in scurgere de 7 ani, le-a ars, incalzind cu ele palatul mitropoliei. Poporul din Basarabia, din cauza rusificarii silnice, e transformat intr-o hoarda de robi muti si ignoranti. Acestui popor i s-a interzis sa invete in limba sa materna in scoli, i s-a interzis sa se roage lui Dumnezeu in graiul parintilor sai; sute de mii de desetine (hectare) din pamantul sau au fost impartite colonistilor rusi, bulgari si germani si aceasta in scop de a-l sili sa-si paraseasca tara. Numai intr-un an, 855 de familii taranesti au trebuit sa plece in Siberia pentru a o coloniza. Bietii oameni isi lasa holdele roditoare pentru ca nu mai pot trai in tara lor. Cand ma coplesesc cateodata amintirile, imi apare una dintre ele, cea mai placuta pentru mine: o gramada de copii, intr-un sat moldovenesc de pe malul Nistrului - aceste flori pamantene ale Basarabiei - iesind de la scoala scufundati in lumina soarelui, jucandu-se si gangurind romaneste, pe cand invatatorul lor, un tanar idealist rus, venit de curand in Basarabia, imi povesteste cu lacrimi in ochi, ce durere il cuprinde: "Doar asta e ca si cum m-as fi dus in Spania sa-i invat pe copiii de acolo ruseste. M-am vazut silit sa-nvat, mai intai, eu insumi, moldoveneste". Si bietul apostol al ministrului rus de invatamant a inceput deodata sa-mi spuna vesel niste zicatori si cantece moldovenesti la auzul carora toti copiii au alergat spre noi, cei doi rusi, ascultand cu bucurie si mandrie pe elevul lor comun. Un baietel, mic dar serios, a vrut sa-l corijeze pe invatator, dar l-au oprit colegii sai. Atunci i-am dat eu voie sa vina la mine, l-am sarutat si l-am rugat sa-mi spuna ce observatii si corecturi vroia sa faca. Si ne-a dat, acest baietas, o lectie buna, mie si invatatorului. El a facut sa mi se descopere niste legi firesti ale limbii romane populare, ne-a deschis o ferestruica de etnografie si folclor - nu-mi amintesc amanuntul - dar mi-a fost rusine, el avea in capsorul lui o intreaga lume nationala, lume pe care noi nu o cunosteam, lume care, in limba lui de copil, era atat de frumoasa si care avea sa dispara in Basarabia din vina noastra!... Atunci am inteles eu pacatul acela imens care se face in Rusia privind romanul basarabean. Am studiat geografia si istoria acestei tari si am ajuns la convingerile mele de astazi. Acum, cand imi amintesc de baietelul acela, ma asez la masa si scriu pentru a mia si una oara ca Basarabia trebuie sa fie romaneasca". Am indraznit sa va prezint acest pasaj in extenso, intrucat el cuprinde niste ganduri de o mare, dar rarisima sinceritate la intelectualitatea rusa cand este vorba de romanii basarabeni. Nu este bine sa scapam din vedere nici faptul ca savantul enciclopedist rus Lev Semionovici Berg (1876-1950) publica, in 1918, la Petrograd, lucrarea sa "Basarabia. Tara - Oamenii - Gospodaria", in care scrie: "Moldovenii sunt romanii care locuiesc in Moldova, Basarabia si partile guberniilor Podolia si Herson din vecenatatea Basarabiei; intr-un numar mic acestia locuiesc de asemenea in gubernia Ecaterinoslav. Ei insisi se numesc moldoveni, iar Romaniei ii spun Moldova. De romanii din Valahia sau de valahi ei se deosebesc prin particularitati dialectale nesemnificative. Romanii sunt cunoscuti chiar din prima cronica rusa care ii numeste volohi, pe cand slavii de sud ii numesc valahi. Dupa secolul XIV la rusi si polonezi intra in circulatie un alt nume al romanilor, cel de munteni, multeni, multani; acest nume fiind luat din romana, unde inseamna oameni de la munte; munte din latinescul montes, insemnand muntii, si anume muntii Carpati." Cred ca onestitatea si intelepciunea ar trebui sa-i oblige pe fratii nostri de la Patriarhia Moscovei sa nu se aventureze in polemici cu aceste voci rusesti de peste timp, martore ale istoriei noastre.
"Dragi copii basarabeni, Pui din neamul romanesc!"
- In Basarabia si in Imperiul Rus au existat si intelectuali romani care si-au afirmat identitatea si au incercat sa-si ajute conationalii sa reziste procesului acerb de rusificare, mai cu seama prin intermediul Bisericii…
- Putem evoca in aceasta privinta numele avocatului Stefan Margella, care a fost, la Petersburg, functionar al Ministerului de Externe, iar mai apoi si al Ministerului Instructiunii Publice al Imperiului Rus. El tipareste, spre ajutarea neamului romanesc, dupa cum o marturiseste el insusi, "Gramatica Rusasca-Rumaneasca inchipuita de Stefan Margella si tiparita de dipartamentul opscescei invatari" tom. I, 1827. In prefata in limba rusa la aceasta gramatica Stefan Margella spune: "Ma simt obligat a spune cateva cuvinte despre aceasta gramatica romano-rusa, care nu numai ca poate fi de folos, dar este necesara, fiindca ea da mijloace a capata cunostinta in limba ruseasca la opt sute de mii de romani, care locuiesc in Basarabia, aflatoare sub stapanirea Rusiei, in curgerea a douazeci de ani neavand nici un manual pentru acest scop. In afara de aceasta ea poate sa aduca foloase catorva milioane de romani, care locuiesc intre Prut si Dunare; asemenea si rusilor care doresc a invata limba romaneasca." Un alt roman, originar din Transnistria, Iacob Hancu-Ghinculov (1800-1870), tipareste in anul 1840, in tipografia Academiei imperiale din Petersburg o gramatica romaneasca intitulata "Descrierea (schita) regulilor gramatice valaho-moldave". Autorul arata in prefata scrisa in limba rusa ca numele de roman nu este unul problematic si ca pana la infiintarea principatului Moldovei poporul din Moldova si Muntenia a fost cunoscut sub numele general de Romani. Amintim, de asemenea, ca in 1865, la Chisinau, in tipografia lui Akim Popov, a vazut lumina tiparului, in alfabet latin, manualul lui Ioan Doncev (1821-1885), intitulat "Cursul primitiv de Limba Rumana compus pentru shoalele elementare cu IV classe gimnasiale". In prefata la lucrarea sa, Ioan Doncev scrie: "Limba romana s-a predat in toate cele sapte clase ale liceului regional din Chisinau, de la deschiderea lui in anul 1833, in mod obligatoriu pentru acei din elevii liceului, care nu doreau sa invete limba germana. Ca obiect, care in multe privinte are interesul sau local, limba romana se mai preda si in unele scoli (medii) tinutale din regiune: in No. 1 si No. 2 din Chisinau, din Orhei, Balti, Soroca si Hotin, in Seminarul teologic din Chisinau, in multe scoli comunale si aproape pe langa fiecare parohie din Basarabia". Si mai departe: "Oricum ar fi, e foarte regretabil! Noua ni se pare, ca tineretul local din mai multe puncte de vedere mai mult folos ar avea sa invete limba tarii decat superficial limba franceza sau germana… Limba romana este necesara la fiecare pas si in viata particulara si in administratie. Ar fi foarte de lauda si de folos, ca si fetele romance sa invete limba lor materna, care contine atatea frumuseti, atata duiosie si in care, probabil, ele simt atat de mult; pentru ca dupa firea omeneasca, cea mai buna patrie a sentimentului nostru, a duiosiei este limba noastra materna. Cum copilul se apropie de pieptul fragedei mame, tot asa este apropiat de sufletul lui tot ce ea gandeste, ce vorbeste si ce canta in limba lui materna. Legile naturii inexplicabile si admirabil de exacte nu pot fi inlocuite prin nimic artificial". Sa nu uitam ca toate aceste carti erau supuse cenzurii. In anul 1908 a trecut de furcile caudine ale cenzurii tariste si a vazut lumina tiparului la Chisinau cartea intitulata "Pilde si povete, intaia carte moldoveneasca de cetire tiparita, de P. Rejep". Din prefata la aceasta carte a cooperatorului Rejep citim: "Dragi copii basarabeni, Pui din neamul romanesc! Luati carticica-n mana si cititi! Destula-va, cat ati fost orbi din pricina nestiintei de carte… Ti-a venit dar vremea si tie, moldovene, sa te gandesti: cum stai? Cum traiesti? Si pe care drumuri si carari trebuie sa apuci in viata". Merita sa mai ascultam si o alta voce basarabeana demna de luat in seama, cea a juristului si istoricului Leon Casso (1865-1914), ministru al Instructiunii Publice al Rusiei, care, in lucrarea sa "Rusia in bazinul dunarean", aparuta in 1913, scria: "Populatia romana a ambelor jumatati ale Moldovei, ca si a Munteniei, parca ii separau pe slavii de nord de cei de sud si puteau numai sa impiedice frateasca lor unire in viitor".
Cantemir: Noi, moldovenii, la fel ne spunem romani, iar limbii noastre nu dacica, nici moldoveneasca (...), ci romaneasca.
- Spuneati la inceputul acestui interviu ca Patriarhia Moscovei foloseste si numele domnitorului Dimitrie Cantemir pentru a demonstra neromanitatea basarabenilor.
- Degeaba se leaga Patriarhia Moscovei de numele marelui nostru domn si carturar de reputatie europeana. Dimitrie Cantemir a fost domn al Moldovei si, dupa refugiul din 1711 peste Nistru, print rus. Cat a trait in Rusia, printul Dimitrie Cantemir nu a stat degeaba. Una din lucrarile sale fundamentale, scrise la Moscova, intre 1717 si 1722, in limba romana, dar neterminata, se numeste "Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor, sau hronicon a toata tara Romaneasca, care mai apoi s-a despartit in Moldova, Muntenia si Ardeal" si prin care Dimitrie Cantemir plasa istoria romanilor in context european. Iata ce scrie Dimitrie Cantemir pe cand era la Moscova: "… intregul nostru neam romanesc se vadeste printr-o traditie vesnica parci, a-si trage inceputul din cetateni romani - si se poate dovedi ca atare, si pastreaza chiar si astazi cu tarie vechiul nume al romanilor, chiar daca alte neamuri le-au schimbat numele, asa cum am aratat mai sus. Inainte de toate, chiar daca acest neam a fost impartit in trei tinuturi de capetenie (despre care se va vorbi mai apoi), totusi toti se cheama cu acelasi nume de romani, dispretuind adica si dand la o parte numele de valahi, care le-a fost dat de catre popoarele barbare. Caci romanii care traiesc si astazi in Transilvania, de asupra fluviului Olt, in tinutul numit Maramures, nu-si dau numele de valahi, ci de romani (martori imi sunt toti locuitorii tuturor natiilor din Transilvania). Cei din Valahia (pe care grecii din vremuri apropiate ii numesc ungrovlahi, iar noi, moldovenii, ii numim munteni, caci au luat in stapanire mai multe locuri muntoase), isi dau si ei la fel numele de romani, iar tarii lor de Tara Romaneasca, adica in latineste Terra Romana. Noi, moldovenii, la fel ne spunem romani, iar limbii noastre nu dacica, nici moldoveneasca (dat fiind ca numele Moldovei si al moldovenilor este acordat foarte de curand, cum vom spune mai apoi), ci romaneasca, astfel ca daca vrem sa-l intrebam pe un strain daca stie limba noastra, nu-l intrebam: "Scis moldavice?" ("Stii moldoveneste?"), ci "Stii romaneste?", adeca, "in latineste": "Scis romanice?" (Dimitrie Cantemir, Opere complete, IX, t. l, Bucuresti, 1983, p. 63-65). Teza Patriarhiei Moscovei cum ca Dimitrie Cantemir ar fi fost un moldovenist antiroman si chiar un neroman sau teza ca numele etnic de roman ar fi aparut abia odata cu formarea in 1859 a entitatii statale numite oficial Romania sunt aberante din caza viciului lor de rea-credinta. Dimitrie Cantemir mai scria: "Astfel astazi moldovenii, muntenii, valahii transalpini, mysienii, basarabenii si epirotii se numesc pe sine cu totii cu un nume cuprinzator nu de "valahi", ci "romani", iar limbii lor neaose ii spun "limba romana", iar daca un moldovean, un muntean, un mysian s.a.m.d. l-ar intreba pe un strain sau venetic daca stie limba lor, l-ar intreba asa: "Stii romaneste?", adica Scis romanice?". Vedem ca principele Cantemir se inspira si de la cronicarul Miron Costin, care scrie in "Letopisetul Tarii Moldovei, De neamul moldovenilor, din ce tara au iesit stramosii lor" urmatoarele: "Si acum, multi ne zic noua tarii noastre si Tarii Muntenesti, streinii, Datia, insa narodul, neamul lacuitorilor, nu si-au schimbat numele sau, ci tot romanus, apoi cu vreme si indelungate veacuri romani, apoi rumani, pana astazi". Apoi: "… si el (Imparatul Traian - n.n.), au discalicat neamul, semintia care traieste pana acum in Moldova si in Tara Munteneasca si cat norod ieste in Ardeal cu acestu nume: roman". Iar mai departe: "Asa si neamul acesta, de carele scriem, al tarilor acestora, numele vechiu si mai direptu ieste ruman, adeca ramlean, de la Roma". Si in definitiv, Miron Costin ne lamureste in privinta limbii moldovenilor: "Cum vedem, macara ca ne raspundem acum moldoveni, iara nu intrebam: "stii moldoveneste?", ce "stii romaneste?", adeca ramleneste, putin nu zicem: "stis romanite?" pre limba latineasca". Anterior lui Miron Costin, un alt cronicar, Grigore Ureche, scria: "Romanii, cati se afla lacuitori in tara ungureasca si la Ardeal si la Maramoresu, de la un loc sintu cu moldovenii si toti de la Ram se trag". Ce poate spune Patriarhia Moscovei in replica? Nimic. Sau nimic convingator. Ea poate doar subscrie la politica de rusificare a noastra sau la tentativele zadarnice de distantare lingvistica, prin dialectizare, a basarabenilor de ceilalti romani.
- Cum, de altfel, a mai incercat si altadata, in cooperare cu statul rus...
- Iata ce spunea in acest sens in perioada ocupatiei tariste un functionar superior al Departamentului Educatiei cu sediul la Odesa, A. Artimovici, intr-o scrisoare din 11 februarie 1863 catre Ministerul Instructiunii Publice de la Petersburg: "Sunt de parere ca va fi greu sa oprim populatia romaneasca din Basarabia sa foloseasca limba din principatele invecinate, unde populatia romaneasca concentrata poate dezvolta limba bazata pe elementele ei latine, care nu sunt bune pentru limba slava. Directiile guvernamentale legate de acest caz, care urmaresc crearea unui nou dialect in Basarabia, mai puternic bazat pe limba slava, vor fi, asa cum se va vedea, fara folos: nu putem sili profesorii sa predea o limba care va muri curand in Moldova si Valahia... parintii nu vor dori ca urmasii lor sa invete o limba diferita de cea pe care o vorbesc in mod curent".
Limba romanasi alfabetul latin, doua repere identitare in actul de nastere politica a Republicii Moldova.
- In epoca moderna referirile la limba romana si la unitatea etnica a romanilor basarabeni cu cei de peste Prut sunt si mai multe…
- Cel mai de luat in seama este cuprins in Declaratia de Independenta a Republicii Moldova, din 27 august 1991, care reaminteste "ca in ultimii ani, miscarea democratica de eliberare nationala a populatiei din Republica Moldova si-a reafirmat aspiratiile de libertate, independenta si unitate nationala, exprimate prin documentele finale ale Marilor Adunari Nationale de la Chisinau din 27 august 1989, 16 decembrie 1990 si 27 august 1991, prin legile si hotararile Parlamentului Republicii Moldova privind decretarea limbii romane ca limba de stat si reintroducerea alfabetului latin, din 31 august 1989". Or, toate cele trei Mari Adunari Nationale de la Chisinau au afirmat clar si univoc identitatea culturala, lingvistica si etnica a moldovenilor ca romani. De asemenea, merita sa amintim ca unul dintre cei mai mari lingvisti ai lumii, romanul basarabean Eugen Coseriu, le-a dat un raspuns clar si raspicat adversarilor limbii romane, aratand ca promovarea unei limbi distincte "moldovenesti": "este din punct de vedere lingvistic, ori o greseala naiva, ori o grava frauda stiintifica; din punct de vedere istoric si practic, e o absurditate si o utopie; din punct de vedere politic, e o anulare a identitatii etnice si culturale a unui popor si, deci, un act de genocid etnico-cultural". Si punctum.
- Domnule Cubreacov, iata ca ne-ati readus in atentie atatea voci care impun respect si observ ca totusi nu am epuizat nici pe departe subiectele atinse in Declaratia Patriarhiei Moscovei. Va propun sa reluam cu o alta ocazie celelalte aspecte asupra carora nu ne-am putut opri astazi.
- Cu placere. Si sper ca veti accepta sa ne referim la aspectele istorice, politice si canonice, nu mai putin interesante si importante decat cele identitare.
#2157
Asta o stim de mult cu totii !
blia blia blia,si nici o actiune concreta RADICALA !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
blia blia blia,si nici o actiune concreta RADICALA !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Episcopul rus e agent KGB NKVD
degizat in haine bisiricesti.
degizat in haine bisiricesti.
PPCD va scoate tara din ...
PPCD-ul tradator o bagat republica in k.... Nu o sa mai poata sa o scoata de acolo unde a bagat-o raspopitul Rosca si acolitii lui comunisti.
Repet: daca esti anti PPCD incearca sa nu mai postezi ideile tale pe acest site , te rog. Acest site este realizat de OSB cusprijinul PPCD, asa ca nu ne permitem sa se dea cu piciorul celor care ne ajuta. Te rog sa intelegi
KKT!!!
Ce a facut PPCD pentru acest site?!
si cine esti tu de zici ca site-ul e realizat cu sprijinul PPCD, de "sfatuiesti" utilizatorii acestui site sa nu vorbeasca urat despre PPCD???
politica de utilizare a basarabeni.ro nu ingradeste dreptul la exprimare!
Ce a facut PPCD pentru acest site?!
si cine esti tu de zici ca site-ul e realizat cu sprijinul PPCD, de "sfatuiesti" utilizatorii acestui site sa nu vorbeasca urat despre PPCD???
politica de utilizare a basarabeni.ro nu ingradeste dreptul la exprimare!
Daca nu iti convine poti sa alegi alte site-uri si forumuri. Va rog bun simt
care domn era credinceos al libertatii si neamului
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲
![[Valid RSS]](/v2_files/img/valid-rss.png "Validate my RSS feed"){kind=small}