După un an în care, imediat după instaurarea ocupației sovietice, aproximativ 100 de mii de persoane au fost trimise la muncă forțată în regiuni îndepărtate ale Siberiei,  în iunie 1941 autoritățile sovietice au trecut la acțiuni mai dure de luptă împotriva așa-numiților ”dușmani ai poporului”- deportările. Proprietatea privată a fost scoasă în afara legii, și are loc organizarea colhozurilor. Ilegală a devenit și religia, în locul acestei a început promovarea ateismului militant, menit, după cum ne-a mărturisit istoricul Marius Tărâță, să distrugă orice datină, obicei religios.

”Pe lista represaților au fost incluși primari, lucrători ai judecătoriilor, jandarmi cât și țărani mai înstăriți. Au fost împărțiți în două categorii: cei deporrtați pentru cinci ani și cei deportați pentru 20 de ani. Cei incluși în a doua categorie erau considerați mai periculoși, erau așa-zișii culaci, țăranii care aveau mult mai mult pământ. Cifrele exacte ale victimelor, nici în baza documentelor de arhivă nu pot fi stabilite. Martorii și supraviețuitorii acelor acte au murit deja”, a declarat Marius Tărâță.

Deportările, care au țintit în special populația intelectuală, au avut rolul de a distruge coloana vertebrală a poporului, ca mai apoi să-i determine pe cei rămași acasă să accepte mai ușor colectivizarea și exproprierea de bunuri, susține și istoricul Ion Varta. Datele oficiale arată că aproximativ 70 de mii de români basarabeni au fost strămutați cu forța în Siberia și Kazahstanul de Nord,  în cele trei valuri de deportări. Potrivit lui Ion Varta această cifră ar fi însă cu mult mai mare.

”Eu cred că este vorba de aproximativ 80 de mii de persoane deportate, părinți, copii, bunici. Foarte mulți copii. Sunt cazuri când copiii nu avea nici un an, erau în fașă și au fost și ei deportați. Ce vină aveau ei fața de regimul sovietic de ocupație? De fapt toată lumea a fost absolut nevinovată. Toți cei care au fost deportați nu avea nicio legătură cu învinuirile absolut stupide. Era floarea națiunii, cea mai harnică parte a populației, care a reușit prin muncă asiduă să-și agonisească niște bunuri ”, a declarat Ion Varta.

Datele oficiale arată că aproximativ 25 de mii de persoane au fost deportate în noaptea de 12 spre 13 iunie, acesta fiind doar primul val de deportări din perioada sovietică. Au urmat alte doua valuri în 1949 şi 1951, în urma cărora au avut de suferit alte aproape 40 de mii de persoane.