După victoria lui Putin în alegerile de duminică, analiştii politici încearcă să ghicească cum va evolua Rusia sub noul mandat al „noului” preşedinte.

Vedeţi unele puncte de vedere la această temă în pag. 10. În ce mă priveşte, vă propun un altfel de material despre Rusia - un articol ce are la bază materiale documentare ce stau la dispoziţia tuturor. Este vorba de emisiunea „Scrisorile dumneavoastră” de la Radio „Svoboda”, moderată de cunoscutul jurnalist Anatolii Streleanîi.

Scrisorile pe care acest jurnalist le citeşte în emisiunea sa ne dezvăluiesc o altă Rusie, nu cea pe care ne-o arată telelevizunile controlate de regimul lui Putin. Astfel, în afară de Rusia milionarilor şi a miliardarilor, a luxului patologic, a vedetelor îmbrăcate în aur ş.a.m.d., care-i un fel de miraj, de fată Morgana, mai există o Rusie, cea adevărată, numită „glubinka” (fundătură). Îmi vine greu să găsesc un echivalent semantic mai adecvat, pentru că „glubinka” rusească nu e ceea ce la noi se numea cândva „la ţară”. La noi, „la ţară” era locul „unde s-a născut veşnicia”, adică un spaţiu de civilizaţie. Din păcate, în ultimele decenii, şi la noi „la ţară” e ceea ce înseamnă la ruşi „glubinka”, adică un spaţiu al sărăciei, inculturii şi beţiei.

Reproduc mai jos scrisoarea citită de jurnalistul Anatolii Streleanîi în emisiunea din 3 martie, în care autorul dezvăluie faţa adevărată a celeilalte Rusii a lui Putin.

„Aseară am fost în vizită la mama, după ce ea s-a întors din ospeţie de la rudele ei din regiunile Novosibirsk şi Tomsk. Sora mamei lucrează într-un orfelinat de copii… Ce fac locuitorii „glubincii”, în afară de aceea că trag la măsea? Nasc copii. Pentru ce? Pentru copii ei primesc o sumă considerabilă de bani. Şi nimeni nu lucrează! Toţi parazitează pe indemnizaţii sociale. Principalul e ca o dată în jumătate de an să se înregistreze la Bursa muncii. Faci copii şi poţi bea până îţi pierzi complet minţile. Iarna casele de copii sunt suprapopulate. Iarna copiii nu trebuie nimănui, pentru că în această perioadă agenţii sociali nu umblă prin case. Când vine primăvara, copiii sunt luaţi acasă, dar nu pentru că viaţa devine mai uşoară, ci pentru a-i arăta serviciilor sociale, ca ei să nu fie lipsiţi de dreptul de părinţi… Vă puteţi imagina, copiii aleargă să li se dea o chiflă şi un ceai, beau câte cinci-şase căni de ceai simplu cu zahăr?!. Vedeţi cât de mult au sălbătăcit părinţii? Pe copii, inclusiv pe prunci, îi lasă în case îngheţate, înecate în fum de ţigară, iar ei beau prin alte părţi zile la rând. Înainte asemenea familii erau o raritate, astăzi ele au devenit o normă, o adevărată epidemie...” .

„Eu deja v-am vorbit despre o veche greşeală a mea. Călătoream prin URSS. Poposind într-un sat din Siberia, unde mulgătoarele bete dormeau sub vaci, am părăsit satul cu convingerea că acesta va mai exista un an-doi, nu mai mult. El însă există şi acum, după o jumătate de secol. Acum eu nu mai afirm că poporul bea. Acum vorbesc mai atent şi mai simplu: o bună parte a populaţiei Rusiei continuă să nu se mai trezească. Beau familiile, neamurile, satele, raioanele... Cum supravieţuiesc copiii e o enigmă. Banii de băut vine din pensii, indemnizaţii pentru copii şi de şomaj. Asemenea bani primesc milioane de oameni, care nu vor lucra niciodată, oricâte locuri de muncă le vei crea. Dar ar bea şi fără banii din pensii şi indemnizaţii. Pe ce beau - această enigmă e cea mai mare enigmă a Rusiei...”.

...Asta e adevărata Rusie, acesta e vectorul pe care ni-l propun astăzi „opoziţiile” politice din Chişinău. Spre această Rusie ne îndeamnă comuniştii lui Voronin. Când rusofonii de la mitingurile de sâmbătă şi duminică ne trimit pe noi, românii moldoveni, în România, suntem obligaţi să ne gândim serios la destinul R. Moldova. Vectorul Est, „alternativa” rusă pe care ne-o propun comuniştii, înseamnă, în definitiv, transformarea R. Moldova într-o „glubinkă” rusească.

Să nu ne jucăm cu focul!