Deşi nimeni nu a lichidat Comisia republicană pentru controlul asupra realizării legislaţiei privind funcţionarea limbilor, aceasta nu s-a întrunit de peste zece ani

A apărut după zece ani în care nimeni nu a mai ştiut de existenţa ei. Este vorba despre Comisia republicană pentru controlul asupra realizării legislaţiei privind funcţionarea limbilor, instituită încă înainte de Independenţă şi care a dispărut subit la finele secolului trecut. Abia cu două luni în urmă, viceprim-ministrul Mihai Moldovanu a convocat comisia, unde s-a discutat despre respectarea legislaţiei lingvistice din RM şi activitatea comisiilor teritoriale din acest domeniu, despre problemele limbii, dar şi progresele alolingvilor în studierea limbii de stat.

Ultima hotărâre de guvern care stabileşte componenţa şi atribuţiile Comisiei de monitorizare a respectării legislaţiei lingvistice datează de la… 18 februarie 1999. Această decizie de guvern nu a fost anulată, prin urmare, Comisia ar fi trebuit să activeze până în prezent. Cu toate acestea, ea nu s-a întrunit de mai bine de zece ani, iar unii membri au şi uitat că făceau parte din ea. Iniţial, s-a numit Comisia interdepartamentală pe problemele limbii şi avea misiunea de a elabora legislaţia lingvistică. Ulterior s-a transformat în Comisia republicană pentru controlul privind realizarea legislaţiei lingvistice. Anume în cadrul ei s-a discutat despre desemnarea limbii române ca limbă de stat şi revenirea la alfabetul latin. „După presiunile exercitate de mulţimea adunată în centrul capitalei în 1989, s-a luat decizia ca aşa-zisa limbă moldovenească să fie limbă de stat, iar cea rusă - de comunicare, chiar dacă înşişi lingviştii ruşi au recunoscut că limba vorbită de basarabeni e româna”, îşi aminteşte Nicolae Dabija, fost membru al comisiei.

În 1994, mulţi ruşi şi-au dat demisia pentru că nu ştiau română

Potrivit lingvistei Sofia Bolduratu, membră a Comisiei, aceasta avea un plan de activitate bine pus la punct, existau specialişti care verificau instituţiile, străzile, întreprinderile, şcolile unde alolingvii învăţau limba de stat pentru a se asigura că legislaţia era respectată, iar, în cazul depistării anumitor încălcări, erau aplicate amenzi. „Se verifica dacă denumirea mărfurilor e scrisă în română, dacă româna e vorbită de vânzătoare”, povesteşte Sofia Bolduratu, la moment specialist principal la Secţia studii şi managementul calităţii la Universitatea Academiei de Ştiinţe.

Prin 1994, Comisia urma să facă un control riguros privind cunoaşterea limbii de stat de către toţi cei aflaţi în posturi de conducere şi de funcţionarii publici. „Mulţi aveau emoţii, iar unii chiar şi-au dat demisia pentru că nu cunoşteau româna”, a menţionat Nicolae Dabija. El spune că în acel an, după venirea agrarienilor la putere, a fost anulată atestarea şi că toate atribuţiile comisiei au fost reduse la zero. „Apoi acea comisie nu a mai fost convocată. Poate că ea a dispărut în 1994 sau poate în 2010, nu ştiu, cert este că nu am mai fost convocaţi”, spune Dabija.

Câte un specialist în fiecare sector

Totuşi, se pare că acea comisie şi-a continuat activitatea până prin anii 1990. Conform Anei Răilean, fosta secretară a comisiei respective, în prezent consilieră în cadrul Primăriei Chişinău, Comisia a activat până la venirea comunistului Veaceslav Iordan în funcţia de primar interimar. „Pe timpuri, în fiecare sector activa câte un responsabil privind respectarea legislaţiei lingvistice, dar, din motive economice, aceste subdiviziuni au fost lichidate. La noi, când este vorba de economii, se economiseşte exact acolo unde nu trebuie... De aceea avem astăzi ceea ce avem: şi agramaţii, şi ignoranţă faţă de limbă”, a încheiat Ana Răilean.

Pe moment, în Primăria municipiului Chişinău activează un singur specialist responsabil pentru problemele ce ţin de respectarea legislaţiei lingvistice.

„говорите только по-русски”

Nicolae Dabija,
scriitor, fost membru al comisiei

După venirea agrarienilor, în 1994, în ziarul „Община” (al comunităţii ruse din RM) a fost publicat un articol de la congresul diasporei ruseşti, în care se spunea: „даже если вы понимаете их язык, говорите только по-русски” („chiar dacă înţelegeţi limba lor, vorbiţi numai ruseşte”). De atunci, ruşii vorbesc numai rusa. Această comisie, indiferent că a fost sau nu lichidată anterior, trebuie să existe. Limba trebuie protejată, iar comisia trebuie refăcută pentru că minorităţile nu vor sau, poate, nu au condiţii să înveţe româna. Înainte exista un interes pentru ca textele în limba română să fie scrise corect. Iar acum, ştiind că nu mai sunt deloc amenzi, nu se mai consultă nimeni cu nimeni şi scriu cum le trăsneşte prin cap.

Mă supăr când aud de strada Lenina

Sofia Bolduratu,
fostă membră a comisiei

Prin anii 2000, când interesul pentru limba română a dispărut, această comisie, pur şi simplu, nu s-a mai întrunit. Probabil că nu este nevoie de vechea comisie, dar ar trebui să fie, poate, un minister responsabil de acest subiect. Pe mine mă supără foarte mult când mai aud lume care spune bulevardului Ştefan cel Mare Lenina…

Observăm o adevărată ofensivă rusă

Valeriu Saharneanu​,
preşedinte al Uniunii Jurnaliştilor, fost membru al comisiei

A dispărut subit această comisie. Probabil că cineva a vrut să îngroape o cauză nobilă şi a făcut-o în stil bolşevic, pentru că prin comisii se îngroapă orice cauză. Nu îmi amintesc niciun episod interesant din activitatea acestei comisii. Agrarienii au anulat învăţarea obligatorie a limbii de stat de către funcţionarii publici, le-au mai dat răgaz şapte ani. Nouă ni se părea o veşnicie, dar iată că nici azi nu cunosc limba română. Ba chiar observăm o ofensivă rusească: toate documentele se traduc în rusă, în magazine se vorbeşte rusa, publicitatea tot în limba rusă este…