1 decembrie este Ziua Naţională a României. Cu ceastă ocazie, ne-am propus să realizăm o serie de interviuri cu tinerii activi din partea stângă a Prutului pentru a afla ce înseamnă, pentru ei, a fi român.

Gabriela Sofia Volociuc este o tânără a cărei prezenţă se simte. Nu şi-a cerut redobândirea cetăţeniei pentru a-şi facilita circulația în Europa, ci pentru că e îndrăgostită de Bucureşti şi de tot ce este al nostru, românesc.

Ce înseamnă, pentru tine, a fi român?

Să fii român înseamnă să ți se facă pielea de găină când aculți o doină și să-ți salte sufletul când asculți o horă. Identitatea, ca și în cazul altor popoare și națiuni, este definitorie pentru soarta acestora și a fiecărui individ în parte. Nu contează dacă ești român, rus sau japonez, contează să știi foarte bine cine ești, de unde vii și unde mergi. Atât timp cât nu vom recunoaște aceste lucruri și vom balansa ca niște mancurți între romanism și un oarecare moldovenism nu vom reuși să scăpăm de sărăcia spirituală și materială în consecință

Crezi că neapărat să te naşti în România ca să te poţi considera român?

Este absolut absurd. În primul rând, pentru că nu poți să te auto-consideri român sau transnistrean sau moldovean sau cum îți vine ție, la fel cum nu poți să-ți alegi mama și tatăl. Ești ceea ce ești pentru că așa au fost predecesorii tăi, indiferent de spațiul în care s-au aflat și indiferent de șamponul cu care li s-a spălat creierul.

Este această zi doar ziua României de acum, sau include toate teritoriile care îi aparţinea în trecut?

Această zi nu este a României, ci a românilor de pretutindeni, și aici nu vorbesc doar despre basarabeni. Nu este o sărbătoare a spațiului, ci este o sărbătoare a spiritului și a suflării romanești. În această zi se cântă, se manâncă mămaligă, se bea vin și se plânge în mai multe colțuri romanești ale globului.

De ce este importantă această zi pentru noi?

Este importantă pentru a ne recunoaște identitatea și rădăcinile și pentru a putea continua pe o cale firească. Din păcate, mulți realizează acest lucru doar la anumite sărbători...Și să nu ignorăm totuși ciolanul cu fasole.

Ce vei face în această zi, o vei sărbători cumva?

Astăzi am să urmăresc emisiunile speciale despre romanii de pretutindeni de la PRO TV, o fac în fiecare an cu mare drag pentru aceștia. Simt un soi de mândrie când văd ca se poate și în cazul nostru. Seara o să servim o mămăliguță cu tochitură și un vin cu prietenii.

Deţii cetăţenia României? 

În primul rând, aș spune că dețin cetățenia românească și nu a Romaniei, pentru mine sunt două lucruri diferite. Eu mă bucur să fiu o excepție printre basarabeni și să recunosc cu inima deschisă că nu am cerut redobândirea cetățeniei doar pentru a-mi facilita circulația în Europa. Am stat ceva vreme la București unde m-am simțit ca acasă, în ciuda tuturor prejudecăților și a legendelor legate de acest oraș și de locuitorii lui. Am avut ocazia să întâlnesc oameni extraordinari, la fel cum am avut ocazia să dau și peste nerozi, iar asta pentru că fiecare pădure are uscăciunile sale. Am așteptat cetățenia 7 ani, și de fiecare dată cînd auzeam vre-un Xovici care și-o căpăta fără să știe măcar două cuvinte din imnul românesc, mă simțeam marginalizată. La depunerea jurământului am întâlinit o grămadă de habarniști și ignoranți în șlapi de plajă, veniți să-și ia doar pass-ul pentru a merge la muncă în Europa. În aceste condiții cred că statul Român ar fi trebuit să fie mai exigent și să introducă și un interviu suplimentar în cazul redobândirii cetățeniei, chiar dacă acesta ar putea fi perceput drept un obstacol birocratic. Dincolo de un dosar cu acte, un om trebuie să se simtă român pentru a pretinde acest lucru.