Iurie Reniţă, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Moldova în România:

CRONOS: Domnule ambasador, în acest sfârşit de iulie s-a împlinit un an de când Republica Moldova a trimis în mai multe ţări o nouă pleiadă de diplomaţi, despre care ministerul nostru de Externe afirma că au fost aleşi „pe criteriul profesionalismului”. Printre ei, eraţi şi Dumneavoastră, care aţi primit mandatul de ambasador în România. Ce vă amintiţi despre acel moment?

Iurie Reniţă: Acum un an, pe 21 iulie, am prezentat, la Palatul Cotroceni, dlui preşedinte Traian Băsescu scrisorile de acreditare. Am mers împreună cu o echipă nouă de la Ministerul de Externe, între care era şi o fetiţă în straie naţionale, Andreea-Diana, fiica adjunctului şefului de misiune, dna Mariana Brăduţan. Am ales această formulă mai puţin tradiţională, deoarece am dorit să reiterăm că venim cu un mesaj absolut nou de colaborare, că avem acelaşi fundament istoric, lingvistic şi cultural. Domnul preşedinte Băsescu a rămas profund impresionat de această „inovaţie vestimentară”. I-am spus că frumoasa domnişoară în ie şi catrinţă simbolizează viitorul european al Republicii Moldova, la care Domnia Sa a îmbrăţişat-o şi a rostit o frază memorabilă: „Să avem grijă cu toţii de viitorul european al Republicii Moldova”. A fost un început de bun augur…

CRONOS: Ce situaţie aţi găsit la Ambasada Republicii Moldova din Bucureşti? Din câte cunoaştem, nu prea am avut noroc de ambasadori şi diplomaţi buni în România…
Iu. R.: Poate n-ar fi corect să dau note foştilor ambasadori ai Republicii Moldova în România, dar asupra unor momente, totuşi, voi stărui. Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns la ambasadă a fost… să deschid larg toate geamurile şi uşile. Ulterior l-am invitat pe părintele Ioan Ciuntu şi a sfinţit sediul ambasadei... La sigur că unii dintre cei care au activat anterior în această ambasadă au avut misiunea clar stabilită de a compromite raporturile bilaterale, în niciun caz de a le consolida. Trebuie să recunosc că te iau fiorii când citeşti notele unor foşti ambasadori, dar şi pretinşi diplomaţi, care denotă un singur lucru: nu aveau absolut nimic în comun cu diplomaţia sau cu activitatea diplomatică. De exemplu, unul dintre relativ recenţii ambasadori a făcut demersuri insistente către Ministerul de Externe de la Chişinău privind reducerea considerabilă a personalului misiunii diplomatice. Ba mai mult decât atât: el considera că ţara noastră n-ar trebui, în genere, să aibă ambasadă la Bucureşti, deoarece o altă ţară ar putea să ne reprezinte „cu mai multă demnitate”! La o adică, la ce bun să mai cheltuim banii?

Exemple ar putea fi evocate şi mai multe, dar ele, slavă Domnului, ţin de domeniul trecutului. Mult mai important e să nu comitem în viitor acţiuni reprobabile pe potriva acestora.

Oricum, repercusiunile acestor acţiuni aventuriste le mai resimţim şi astăzi, când un colectiv restrâns de colaboratori trebuie să facă faţă unui volum foarte mare de lucru: dincolo de relaţiile cu România, suntem responsabili, de asemenea, de raporturile cu cele 30 de ţări (!) acreditate în Republica Moldova, dar cu sediul la Bucureşti, dintre care opt sunt membre ale UE. Cifra generală ar putea să sporească în viitorul apropiat. Concomitent, mai sunt şi ambasadorul ţării noastre în Republica Serbia şi în Muntenegru. Evident, nu este un motiv de a „da în retragere”, dar identificarea unei soluţii adecvate situaţiei curente, cu certitudine, se impune. Sper mult ca această abordare să fie sprijinită şi de factorii decizionali de la Chişinău, cu atât mai mult cu cât până în prezent există o excelentă colaborare cu conducerea MAEIE la toate compartimentele de activitate.

CRONOS: De fapt, ani la rând, în relaţiile dintre Republica Moldova şi România chipul duşmanului a fost mai important decât normele diplomatice ca atare. Cum reuşiţi să refaceţi aceste relaţii?
Iu. R.: Nu este atât de simplu să te debarasezi de moştenirea trecutului, mai ales când ea a fost dramatic intoxicată de virusul ideologic. Mesajul principal pe care l-am transmis din partea Alianţei pentru Integrare Europeană dlui preşedinte Băsescu şi altor decidenţi politici de la Bucureşti a constat în dorinţa noastră sinceră de a edifica relaţiile bilaterale pe principii absolut noi şi fireşti, adică euroconforme, ceea ce nu era anterior, pe perioada fostului regim politic. Ne-am dorit o „oxigenare” pe orizontală şi verticală a acestor raporturi şi ea s-a produs. Constat cu multă satisfacţie că majoritatea obiectivelor propuse, acum un an de zile, au fost atinse. În doar ultimul an am reuşit să semnăm peste 30 de instrumente juridice. Nu au mai existat asemenea perioade fructuoase în ultimii 20 de ani între România şi Republica Moldova. Faptul în sine demonstrează că relaţia dintre cele două ţări a intrat pe făgaşul normalităţii, „pe un ecartament european”, ca să citez un redutabil jurnalist de la Chişinău…

CRONOS: Dar ce ne puteţi spune despre… ecartamentul propriu-zis?
Iu. R.: Nu am uitat nici de ecartamentul propriu-zis. Acesta este un proiect viabil, dar de perspectivă, lansat anul trecut de către preşedintele României. Urmează să fim mai perseverenţi în ambele capitale în a-l promova. E un lucru cert: o conexiune cu ecartament european Iaşi - Chişinău este un element indispensabil pentru reuşita integrării europene a ţării noastre.

CRONOS: De ce se află doar în fază de proiect – din cauză că cineva opune rezistenţă, sau din lipsă de bani, sau pur şi simplu pentru că deocamdată nu s-a ajuns la el?
Iu. R.: Vă asigur că există suficientă voinţă politică atât la Chişinău, cât şi la Bucureşti. Dar, cu certitudine, e nevoie de mulţi bani, deoarece este un proiect de anvergură. Ca să ştiţi, mai există şi alte proiecte prioritare, de exemplu, conexiunea gazoductului Iaşi-Ungheni în ambele sensuri, care ar însemna consolidarea securităţii energetice a Republicii Moldova şi ar reduce considerabil dependenţa noastră excesivă de un singur furnizor. Alte proiecte ar fi conexiunile electrice de la Nord şi de la Sud, la liniile de înaltă tensiune. Prin valorificarea acestor proiecte curente vom reuşi să ne consolidăm poziţia de ţară care păşeşte cu fermitate pe făgaşul integrării europene.

CRONOS: Domnule ambasador, au fost mulţi sceptici la ideea scoaterii sârmei ghimpate de la Prut, precum şi la introducerea micului trafic de frontieră. Care au fost efectele acestor măsuri, cum le-aţi resimţit dumneavoastră?
Iu. R.: Consider că eliminarea sârmei ghimpate a fost un gest extraordinar, prin care ne-am eliberat de povara trecutului. Pentru a putea colabora pe principii europene, nu este neapărat să privim unul la altul prin sârma ghimpată, înarmaţi cu Kalaşnikov şi având alături câini de pază… Acestea sunt simboluri triste din perioada sovietică, adică ale trecutului; Europa nu împărtăşeşte asemenea valori. Prin scoaterea sârmei ghimpate de la Prut, am transmis un mesaj foarte clar Europei - că suntem deschişi pentru integrare şi revenire în Europa. Iar prin semnarea Acordului micului trafic de la frontieră a fost dat un alt mesaj, deopotrivă important economic şi interuman. Recent, dl Bumacov, ministrul Agriculturii din Republica Moldova, a fost la Bucureşti şi convenisem cu dl Tabără, ministrul Agriculturii din România, ca eventual, la Ungheni, Cantemir sau Cahul să construim câte o piaţă agricolă modernă, conform exigenţelor europene. Prin comerţ, prin acţiuni concrete, cetăţenii din zona de frontieră din cele două ţări ar putea fi stimulaţi să se implice mai activ în procesele economice – e în beneficiul nostru comun, avem producţie agricolă foarte bună, dar nu dispunem de pieţe de desfacere.

Ambasadorul Iurie Reniţă şi preşedintele Traian Băsescu, împreună cu Andreea - "viitorul european al Republicii Moldova"

CRONOS: La Chişinău, obişnuim să spunem că drumul Moldovei spre Bruxelles trece prin Bucureşti. În ce momente ar putea România să ne fie de ajutor într-o eventuală integrare europeană?
Iu. R.:În toate! Cu certitudine, drumul trece şi prin Bucureşti. România a manifestat şi demonstrează în continuare foarte multă deschidere şi sprijin pentru integrarea ţării noastre în UE. De asemenea, consider că este foarte bine şi corect că avem mai mulţi prieteni şi parteneri în acest proces - Polonia, Statele Baltice, Suedia, dar contribuţia României rămâne a fi în continuare una de importanţă majoră.

CRONOS: Totuşi, de ce atât de puţini investitori din România au curajul să treacă Prutul?
Iu. R.: E o chestiune prioritară pe agenda mea de la Bucureşti, dacă acceptaţi - un „top priority”. Proiectele pe care urmează să le realizăm sunt cele mai bune exemple că investiţia şi prezenţa capitalului românesc sunt aşteptate. Pe parcursul anului ambasada a organizat mai multe forumuri investiţionale şi economice în România. Drept consecinţă, volumul schimburilor comerciale între ţările noastre este în permanentă ascensiune.

CRONOS: Ce înseamnă „experienţa Bucureştiului” pentru Dvs. personal şi pentru R. Moldova?
Iu. R.: M-am întors la Bucureşti, acolo unde am făcut studii acum 20 de ani la Facultatea de Relaţii Internaţionale. România s-a schimbat în bine în aceşti 20 de ani. M-am bucurat foarte mult să-mi revăd foştii colegi de facultate, care între timp au devenit secretari de stat, inclusiv la Externe, cam 99 la sută dintre ei sunt ambasadori ai României şi diplomaţi de performanţă. Comunitatea diplomatică de la Bucureşti este una foarte prietenoasă, deschisă, activă; avem relaţii foarte bune cu toţi. De fapt, ambasada noastră de la Bucureşti este un miniminister de Externe, în virtutea numeroaselor obligaţiuni ce-i revin dincolo de relaţia pe bilaterală cu România.

CRONOS: Domnule ambasador, în cancelariile europene se vorbeşte foarte mult despre reglementarea conflictului transnistrean. Ceva se coace acolo. De aici, de la Chişinău, se creează impresia că România aproape nu se implică în acest proces… Între timp se fac tot felul de declaraţii, Merkel se întâlneşte cu Medvedev…
Iu. R.: România îşi are vocea ei clară în identificarea unei soluţii durabile vizavi de această chestiune prin intermediul a două structuri internaţionale importante – Uniunea Europeană şi OSCE. Vorbiţi despre discuţiile Merkel şi Medvedev - eu cred că aceste procese complementare la formatul „5+2” sunt binevenite, atâta timp cât ele vor cadra formatului în chestiune. Întotdeauna dialogul diplomatic este mult mai important decât lipsa lui. Este foarte important că s-a reuşit plasarea chestiunii transnistrene pe agenda marilor cancelarii europene, cum sunt Germania şi Franţa.

CRONOS: La anul vom comemora 200 de ani de la răpirea Basarabiei de către Imperiul Rus. Cum va comemora acest eveniment ambasada noastră de la Bucureşti?
Iu. R.: Ca şi toată Republica Moldova! Ambasada îşi exercită funcţiile în conformitate cu Programul de guvernare adoptat de către Alianţa pentru Integrare Europeană şi cu alte documente relevante ce reglementează activitatea misiunilor noastre diplomatice. Nu poate exista o discrepanţă între activitatea ambasadei şi a ţării pe care o reprezinţi.
Anul 1812 a fost unul tragic şi nu putem da uitării trecutul nostru. Este adevărat că prea multe nedreptăţi s-au abătut asupra acestei palme de pământ. Oricum, cred că trebuie să avem o abordare de perspectivă, europeană. Uitaţi-vă cum au procedat şi alţii – Franţa şi Germania, Franţa şi Marea Britanie în situaţii şi relaţii bilaterale foarte complicate. Au avut înţelepciunea, dar şi dexteritatea să privească preponderent spre viitor.

CRONOS: Să înţelegem că, pe 26 mai 2012, bucureştenii care vor trece pe lângă Ambasada Republicii Moldova vor vedea drapelul Republicii Moldova coborât în bernă?
Iu. R.: De altfel, tricolorul a mai fost coborât chiar recent în bernă, cu ocazia comemorării a 70 de ani din ziua deportărilor staliniste.

CRONOS: Dle ambasador, apropo de drapele. Chiar recent presa a scris că premierul Vlad Filat i-a trimis o scrisoare premierului României Emil Boc cu rugămintea de a ne „împrumuta” Drapelul lui Ştefan cel Mare pentru sărbătorile naţionale din august. Cum comentaţi?
Iu. R.: Dar nu e vorba de a-l împrumuta! Drapelul lui Ştefan cel Mare este valoarea noastră comună şi un simbol ce ne caracterizează deopotrivă. El nu poate fi împrumutat sau dat; el ne aparţine în egală măsură. Drapelul urmează să fie expus timp de două săptămâni la Chişinău, la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie.

CRONOS: Se vorbea, într-un timp, despre nişte şedinţe comune de Guvern…
Iu. R.: Cu certitudine, acestea rămân a fi pe agenda noastră bilaterală. Prima urma să se producă recent, dar a fost transferată pentru o proximă dată. Agenda ei este în curs de finalizare. Deja vă pot spune că o chestiune importantă din agenda viitoarei şedinţe comune o va constitui adoptarea Planului de acţiuni ce derivă din Declaraţia comună privind integrarea europeană a Republicii Moldova. Deci, e vorba de un program concret şi amplu de acţiuni pentru o perioadă de durată, de mai mulţi ani, cu acţiuni foarte concrete – ce au de făcut ministerele respective de la Chişinău şi Bucureşti pentru a acorda asistenţa necesară ţării noastre în procesul de integrare europeană.

CRONOS: Din februarie 2011 cumulaţi funcţia de ambasador în Serbia, iar din iunie – pe cea de ambasador în Muntenegru… Această practică de a reprezenta ţara în mai multe state nu este o povară pentru un diplomat?
Iu. R.: Nu poate fi vorba de poveri în cazul unui ambasador, ci, mai degrabă, de noi responsabilităţi. În egală măsură este un privilegiu şi o onoare. E o posibilitate adiţională de a consolida relaţia noastră pe dimensiunea Balcanilor de Vest. Cele două ţări au reiterat deplina lor disponibilitate de a susţine opţiunile europene ale ţării noastre.

CRONOS: Despre o asemenea oportunitate vorbea, nu o dată, şi preşedintele României, Traian Băsescu…
Iu. R.: România vede în Balcanii de Vest o şansă europeană pentru Republica Moldova în virtutea perspectivei europene clare a acestei regiuni. După mine, este important să explorăm ambele oportunităţi, atât a Balcanilor de Vest, cât şi a Parteneriatului Estic şi să ne manifestăm cât mai activ şi insistent în ambele direcţii, astfel devenind mult mai credibili, dar şi eligibili pentru perspectiva europeană a ţării noastre.

CRONOS: Optimismul Dvs., vizavi de includerea Republicii Moldova în pachetul balcanic se datorează, probabil, şi faptului că aţi activat anterior în această zonă şi cunoaşteţi situaţia din interior…
Iu. R.: Am activat patru ani în Croaţia, în cadrul OSCE, cunosc situaţia din regiune, dar şi eforturile pe care le fac ţările din Balcanii de Vest pentru integrarea lor europeană. Atât Muntenegru, cât şi Serbia sunt mult mai avansate decât ţara noastră în negocierile cu UE şi au o perspectivă europeană foarte clară. Ele au o experienţă recentă şi, aceasta fiind una de succes, este foarte important să o preluăm. Vă asigur că în calitatea mea de ambasador mă voi strădui să valorific plenar această oportunitate oferită.  

Fişier biografic:
Iurie Reniţă s-a născut pe 5 aprilie 1958 în comuna Abaclia. Înainte de a-şi începe cariera diplomatică a absolvit Facultatea de Ziaristică a Universităţii de Stat din Moldova (1976-1981). În perioada 1990-1992 a făcut studii postuniversitare la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, Facultatea de Relaţii Internaţionale din Bucureşti. S-a întors în Republica Moldova în 1992, unde a acumulat o anumită experienţă profesională în cadrul MAEIE (1992-1999). Aici a ocupat funcţia de director adjunct, Direcţia Generală Organizaţii Europene, Consilier la Ambasada Republicii Moldova în Statele Unite ale Americii, consilier al ministrului Afacerilor Externe. A fost absolvent al primei promoţii a Centrului european „G. C. Marshall” pentru Studii de Securitate, Garmisch-Partenkirchen, Germania (1994) şi a Şcolii Navale de studii postuniversitare din Monterey, California, Statele Unite ale Americii (1999).
În perioada 1999–2003 a activat în cadrul Misiunii OSCE din Croaţia în calitate de şef adjunct, şef al Oficiului teritorial Vukovar.
Este căsătorit, are o fiică - Augustina.
Cunoaşte mai multe limbi străine - engleza, rusa (fluent); sârbo-croata, franceza (intermediar).

Ştefan Gorda, ambasadorul R. Moldova în Cehia: 
În virtutea funcţiei pe care o îndeplineşte, un ambasador poate decide aproape de unul singur când să iasă el în evidenţă, când să facă astfel încât să iasă în evidenţă ţara sa ori echipa MAE, din care face parte. Sunt chestii extrem de sensibile şi delicate, diplomaţia fiind un tărâm al echipelor de profesionişti. Un veritabil şef de misiune este primul care îşi asumă neîmplinirile şi ultimul care va primi sincere mulţumiri. Sistemul diplomatic naţional e abia în formare şi m-aş bucura dacă spre sfârşit de mandat vom putea afirma că ne asumăm nereuşitele fiecăruia dintre noi, dorind să mai dăm din coate pentru ţara noastră şi poporul ei atât de năpăstuit de istorie. Colegului Iurie Reniţă îi dorim mult succes pe acest drum lung, realizări şi împliniri, de rând cu întreaga echipă a MAE, care ne asistă în activitatea noastră peste hotare.

Victor Moraru, ambasador cu misiuni speciale, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene: 
Iurie Reniţă nu este un adormit în incertitudini. Navighează în meandrele prezentului cu fermitatea şi convingerea unui vizionar. Pentru el, postul de ambasador în România este, înainte de toate, o oportunitate şi mai puţin, sau chiar deloc, o provocare. Posesor al unei îndelungate experienţe diplomatice, înzestrat cu o cultură solidă, cu rafinament şi haz, este un ambasador "cu stil".
Cunoscându-i perfecţionismul profesional şi implicarea pătimaşă în tot ce face, am certitudinea că va marca productiv şi benefic o relaţie bilaterală în ascensiune.

 Neformal…despre ambasadorul Iurie Reniţă

Diplomaţia
Diplomaţia nu este doar o profesie, ci, în primul rând, arta de a-ţi face prieteni. În relaţiile diplomatice contează enorm de mult prietenii. O bună relaţie personală, nu doar diplomatică, contează, în unele cazuri, mult mai multe pentru ţara ta, decât o relaţie oficială. Din acest punct de vedere, Bucureştiul dispune de o comunitate diplomatică deosebită. Cu unii dintre ambasadorii României ne cunoaştem încă din facultate, cu alţii ne-am cunoscut pe parcurs.

Soţia
Cei care consideră că munca diplomatică, mai ales în România, este extrem de uşoară, din recepţie în recepţie, amarnic greşesc. În realitate este o activitate foarte responsabilă şi e bine când ai alături un om care te susţine. Cred că soţia mea merită multe, multe flori şi respect pentru sprijinul moral pe care mi-l acordă oricând am nevoie. Lidia este de profesie telejurnalistă, este obişnuită să lucreze în echipă, aşa că în casa noastră uşa e întotdeauna deschisă pentru oaspeţi şi oameni dragi…

Concediul
Vara este pentru un ambasador perioada în care îşi dă toate restanţele. În ceea ce mă priveşte, s-au adunat foarte multe. E timpul concediului, iar acasă am atâtea lucruri de făcut! În aceste zile vrem să mergem şi la Abaclia, la mama, şi la Teleneşti, la socrii mei, să ne revedem cu prietenii.

Botezul
Tot acum, familia noastră este în aşteptarea oaspeţilor dragi din Franţa. Cu câţiva ani în urmă, fiica noastră Augustina a absolvit Facultatea de Drept la Sorbona, apoi s-a căsătorit şi s-a stabilit la Paris. Acum urmează să sosească împreună cu soţul şi cu nepoţelul nostru Sănduţu, pe care vrem să-l botezăm în Moldova. Ambii părinţi au fost de acord şi evenimentul se va produce în cel mai scurt timp.

Timpul liber
Dacă aş avea mai mult timp liber, mi-ar plăcea să cunosc mai bine România, care este o ţară extraordinar de pitorească. Din păcate, am vizitat doar câteva oraşe în acest an, şi atunci cu diverse ocazii de serviciu. Aş vrea să văd muntele, Maramureşul, Bucovina, Ardealul, zona de sud, Valea Prahovei, Porţile de Fier…