Identitatea unui neam poate fi falsificată sau deformată atentând la  istoria şi spiritul limbii acestuia. În Basarabia, climatul lingvistic rămâne unul ostil limbii române deoarece implementarea măsurilor legislative de ocrotire şi cultivare a limbii române se realizează în raport cu interesele factorilor politici şi geopolitici. Legile adoptate pentru formaţiunea statală defunctă – R.S.S. Moldovenească – sunt perimate şi continuă să reproducă o imagine ambiguă asupra limbii de stat, permiţând duble interpretări şi cedări de principiu. Cele trei legi elaborate în favoarea recunoaşterii limbii române ca limbă de stat - „Cu privire la statutul limbii de stat a Republicii Moldova”, „Cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova”, „Cu privire la revenirea la grafia latină” – sunt ignorate sau contestate, ceea ce încurajează neglijarea importanţei acestei mărci a identităţii naţionale.

Deşi forţe democratice au preluat puterea la Chişinău în urma protestelor din aprilie 2009, articolul 13 din Constituţia Republicii Moldova, care stipulează că limba vorbită este limba ”moldovenească”, un produs ideologic comunist, nu a fost modificat, în ciuda aşteptărilor populaţiei şi ale oamenilor de ştiinţă.  Totodată, limba română întâmpină reale dificultăţi în procesul de recuperare a drepturilor sale naturale de atribut al identităţii neamului românesc şi în regiunea transnistreană, parte componentă a Republicii Moldova, ocupată de trupe armate străine. Cei peste cinci mii de copii care studiază în şcolile şi liceele cu predare în limba română din Transnistria sunt discriminaţi în raport cu vorbitorii de limbă rusă şi nu de puţine ori au fost supuşi la presiuni şi intimidări, alături de părinţii şi profesorii lor, de către autorităţile separatiste.

Prin recunoaşterea statutului limbii române ca limbă oficială de stat în Republica Moldova, mai exact prin clarificarea de facto, dar şi de jure a chestiunii lingvistice, divergenţele şi antagonismele între cunoscătorii/vorbitorii de limbă rusă şi cei de limbă română ar fi eliminate, iar potenţialele conflicte identitare aplanate. Această schimbare trebuie iniţiată şi încurajată, în mod firesc, de instituţiile fundamentale în stat: de Preşedinţie, Parlament şi Guvern.

Denumirea corectă a limbii de stat de pe teritoriul Republicii Moldova drept limba română este o necesitate pentru clarificarea definitivă a problemei lingvistice, în spiritul argumentelor ştiinţifice. În acord cu acest deziderat, articolul 13 din Constituţia Republicii Moldova trebuie să conţină formularea: „Limba de stat oficială a Republicii Moldova este Limba Română”.