Istoricul francez Stéphane Courtois a vizitat săptămâna trecută Chişinăul. Pe 8 iulie 2011, acesta a fost găzduit de Universitatea Liberă Internaţională din Moldova, care i-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa pentru contribuţii esenţiale la elucidarea fenomenului comunismului, politicilor antiumane promovate de regimurile totalitare comuniste. Ceremonia de decernare a fost urmată de o conferință de presă organizată de Universitatea Liberă Internațională din Moldova şi Institutul de Istorie Socială „ProMemoria". Cu această ocazie, JURNAL i-a solicitat profesorului Courtois un interviu.

– Stimate dle profesor, mai mulţi disidenţi români, de exemplu Paul Goma, vă reproşează că nu aţi prezentat în Cartea Negră a Comunismului o imagine completă a crimelor comuniste din România, şi asta în pofida existenţei unei literaturi în franceză la acest subiect...

Trebuie să vă spun că orice lucrare se completează de la o ediţie la alta. În momentul redactării volumului în versiunea franceză (1997) nu se ştia despre asta, însă versiunea română conţine o addendă privind represiunea comunistă în România. De obiecţiile dlui Goma şi ale altor critici s-ar putea ţine cont la reeditarea unui nou tiraj al lucrării. Însă sunt destul de trist a constata că deşi Cartea neagră a Comunismului a fost publicată în 1998 şi deşi a avut un tiraj de 3000 de exemplare, difuzate imediat, cartea nu a mai fost reeditată. Cred că e o problemă politică.

– Am avut ocazia de a cerceta mai multe manuale de istorie franceze, manuale pentru clasele de liceu, şi am descoperit că în aceste mijloace didactice, la 28 iunie 1940, URSS a ocupat doar Ţările Baltice, însă nu şi Basarabia şi nordul Bucovinei. Cum explicaţi această eroare?

Prima problemă constă în faptul că francezii au o reputaţie îngrozitoare de a ignora totalmente geografia. Nu e nicio problemă de a merge la Paris, pe Champs-Élysées, şi de a întreba: „Ştiţi ce e Moldova, ştiţi ce e Basarabia?". Probabil că vi se va răspunde că Moldova este în Arabia Saudită sau în altă parte a lumii. Aceasta este o adevărată problemă. Moldova nu apare ca o entitate precisă. Însă Ţările Baltice sunt pe malul Mării Baltice. Basarabia se pierde undeva între România, Ucraina, Bulgaria etc.

A doua problemă este că în Franţa există comunişti care se află în relaţii strânse cu comuniştii români, în particular, tânărul prim-ministru, numit, după 1989, de Comitetul Salvării Naţionale, Petre Roman. Dl Petre Roman are mulţi prieteni în Franţa, pentru că şi-a făcut studiile în Franţa. Evident, prieteni comunişti.

În context, nu există niciun interes de a vorbi despre asta. Şi deci, într-o ignoranţă generală, inclusiv autorii care au elaborat manualele despre care dvs. aţi vorbit, şi o voinţă politică de a nu se vorbi despre asta, rezultatul este cel pe care îl avem. De altfel, trebuie să vă spun că şi pactul germano-comunist, până la apariţia Cărţii Negre a Comunismului, a fost aproape evacuat din manuale.

– Cum explicaţi atacurile violente ale istoricilor evrei împotriva dvs., împotriva lucrărilor dvs.?

Aveţi dreptate. Am fost atacat de asemenea tipi, în particular, în Franţa... Însă, în primul rând, trebuie să precizăm de ce fel de istorici evrei este vorba. Unii istorici evrei care susţin că poporul evreu a suferit cel mai mult în secolul XX. Este adevărat, nimeni nu contestă această realitate. Dar nu numai evreii au suferit. Există şi alte popoare care au suferit sub totalitarismul sovietic. Or, nu putem vedea istoria doar dintr-o parte. Trebuie să o vedem din toate părţile. Este o problemă gravă. De exemplu, în 1941, în Moldova şi Transnistria este incontestabil că s-au comis masacre. De asemenea, trebuie să nu uităm că Stalin, care era diabolic în această privinţă, utiliza naţionalităţile una împotriva alteia. Acesta ştia foarte bine că existau probleme între românii şi evreii din Moldova. El s-a servit de evrei, instalându-i în administraţia sovietică, în poliţia politică etc., ştiind bine că aceasta va duce la tensiuni din ce în ce mai puternice. În 1941, URSS a părăsit Basarabia, cine trebuia să-şi asume consecinţele? Evreii, evident. Insist asupra faptului că Stalin a utilizat sistematic tensiunile dintre minorităţi pentru a controla situaţia. Aceasta este cu adevărat diabolic.

– Cunoaşteţi probabil faptul că istoricii din Republica Moldova au acum ocazia de a lucra în arhive. Ce sugestii aveţi pentru istoricii moldoveni?

În primul rând, trebuie să faceţi totul ca aceste arhive să nu se reînchidă şi ca istoricii să acceadă la un număr din ce în ce mai mare de documente. Se zice, de exemplu, că arhivele sunt deschise la Moscova. Nu, categoric. Unele arhive sunt deschise, multe dintre acestea au rămas închise. Arhivele Armatei Roşii sunt închise, arhivele NKVD, de asemenea. Imaginaţi-vă că la Moscova nu au putut găsi dosarul lui Soljeniţîn la KGB! Este ceva bizar. Trebuie ca istoricii să se bată ca arhivele să fie deschise. Comunismul nu a fost înfrânt în urma unei campanii militare. Înfrângerea acestuia poate fi realizată doar prin publicarea a numeroase documente, ca crimele comuniste să nu poată fi negate. Dacă vor fi distruse documentele, va fi o catastrofă.

– Dle Courtois, credeţi că mai este posibilă o condamnare, la nivel european, a comunismului?

Este o întrebare importantă pentru că ideile comuniste nu au fost inventate de Lenin, acestea există de mult timp. Ele ar putea urca până la Platon. Exista ideea unei societăţi perfecte, egalitare etc. Ideile comuniste bântuie prin lume de 2600 de ani.

Problema e că, din secolul XX, avem forma bolşevică a comunismului. Aceasta trebuie condamnată categoric. Este vorba de invenţia totalitarismului: apariţia fascismului italian, a nazismului german, apoi declanşarea unui război mondial. Acest comunism bântuie până astăzi. Ţara cea mai populată din lume, China, este sub controlul unui partid comunist. Deci, această formă nu poate să nu fie condamnată. Este o tragedie îngrozitoare, 100 de milioane de morţi dau de gândit asupra acestui fapt, nu este vorba numai de cifre, ci de persoane, femei, copii, care au fost masacraţi. Dar nu putem exclude că comunismul ar putea renaşte ca idee.

Stéphane Courtois, istoric, director de cercetări la Centrul Național Francez de Cercetări Științifice la Universitatea Sophiapol-Paris-X, precum și profesor la Institutul Catolic de Studii Superioare, La Roche-sur-Yon. S-a specializat în studierea comunismului francez și internațional și a totalitarismului. Director al revistei Communisme, director al colecțieiDemocratie ou totalitarisme (Le Rocher). Autor a numeroase lucrări, a fost mai ales artizanul principal al volumului Le Livre noir du communisme(Robert Laffont, 1997; versiunea românească: Cartea neagră a comunismului, 1998), carte tradusă în 25 de limbi ale lumii, având un tiraj ce depășește un milion de exemplare, și a coordonat Les Logiques totalitaires en Europe (Le Rocher, 2006) și Communisme en France (ICES/Cujas, 2007).