![[o]](/v2_files/img/icons/clock.png){kind=icon}
Comentarii (7)
Tipăreşte
Sus
Cum s-a ratat reunificarea României cu Republica Moldova?
adăugat 04 octombrie 2009, 11:12, la Opinii / Editoriale
EVZ l-a invitat pe istoricul basarabean Igor Caşu să traseze o paralelă între reunificarea Germaniei din 1990 şi vehiculata reîntregire a României din perioada ‘podurilor cu flori’ construite pe linia Bucureşti-Chişinău. Ar fi putut servi ‘modelul german’ ca exemplu în cazul nostru? Au existat cu adevărat premisele unei reîntregiri? Şi dacă da, de ce anume s-au împiedicat ele: de indecizia politicienilor, de opoziţia Rusiei?Nu cred că modelul german este relevant pentru cazul Republicii Moldova şi al României. Este adevărat că România a fost ciopârţită în 1940 şi apoi, din nou, în 1944, de către Uniunea Sovietică. Factorul sovietic este de asemenea decisiv şi în ceea ce priveşte divizarea Germaniei după cel de-al Doilea Război Mondial. Atât comunitatea internaţională, cât şi germanii au avut în timpul Războiului Rece o viziune specifică asupra viitorului Germaniei.
În cazul României comuniste, prin comparaţie, a existat sentimentul că ţara este ciopârţită, dar nu s-a afirmat clar, la nivel constituţional, cum s-a făcut în Germania Federală, că ar exista intenţia de unire cu Moldova. Nici nu era posibil acest lucru, în spatele RFG erau SUA şi NATO, iar România era ţară satelit a Moscovei. Cea mai răsunătoare iniţiativă de reunire a României comuniste cu RSS Moldovenească a venit din partea basarabenilor, mă refer la cea formulată în 1970 de către Frontul Naţional Patriotic, o organizaţie pro-românească, nu şi anticomunistă însă după mărturiile membrilor acestuia.
Printre animatorii principali ai FNP erau Alexandru Usatiuc şi Gheorghe Ghimpu. Ei au trimis o scrisoare în acest sens lui Ceauşescu, dar acesta s-a temut să nu fie vreo capcană întinsă de KGB şi i-a dat pe aceştia pe mâinile Moscovei. Usatiuc, Ghimpu, precum şi alţi doi colegi de-ai lor au primit ani grei de Gulag. Soarta acestora era cunoscută elitei intelectuale de la Chişinău şi asta a determinat o dezamăgire reînnoită în rândurile celora care mai împărtăşeau la vremea aceea idealul Unirii.
S-a vorbit mult despre faptul că ar fi existat o şansă de reunificare cu România în 1990-1991. Mai nou, Aurel Preda a fost cel care a lansat învinuiri la adresa lui Ion Iliescu în acest sens. Preda afirma că Mircea Snegur, preşedintele moldovean de atunci, i-ar fi propus de două ori lui Iliescu unirea. Snegur a negat însă vehement această versiune. Profesorul Alexandru Moşanu, preşedintele parlamentului de la Chişinău în perioada
1990-1993, a negat şi el existenţa unei asemenea propuneri. Mai mult, el a precizat că, în situaţia în care se ştia despre relaţia strânsă a lui Iliescu cu Gorbaciov, nici unui politician responsabil de la Chişinău nu i-a venit prin cap să discute pe această temă.
Pe de altă parte, cel care a crezut într-o unire graduală a Moldovei cu România a fost Mircea Druc, prim ministru între 1990-1991. De exemplu, el a propus introducerea circulaţiei leului românesc la est de Prut. Druc a fost caracterizat, de altfel, de către fostul său ministru al culturii, Ion Ungureanu, ca un o combinaţie între Napoleon şi Don Quijote. Foarte reuşită această caracterizare.
Unirea între 1990-1991 nu era posibilă şi din alte considerente. Poziţia Moscovei era doar unul dintre factorii care au determinat această situaţie. În primul rând, România nu avea o imagine bună în Vest şi a ezitat îndelung între Moscova şi NATO până în 1993, când a ales calea integrării în alianţa nord-atlantică. Or, după acest an, Republica Moldova era deja din nou ancorată de-a binelea în sfera de influenţă a Federaţiei Ruse. Războiul de pe Nistru din 1992 fusese un avertisment cât se poate de clar în privinţa pretenţiilor Moscovei în regiune.
S-a vorbit şi despre şansa pierdută cu referire la „podul de flori” din 6 mai 1990. Dar puţin se ştie despre faptul că organizarea „podului de flori” a fost aprobată de către Comitetul Central al Partidului Comunist, cu acordul Moscovei. Potrivit unui raport prezentat conducerii comuniste de atunci de la Chişinău, majoritatea participanţilor la acest eveniment ar fi fost împotriva ideii de unire. Reprezenta sau nu această concluzie realitatea de atunci – e greu de spus. Dar cu siguranţă ceea ce a urmat în următorii ani a confirmat-o.
#18036
Asa sa fie, Dane! Aici ai dreptate: fiecare popor cu limba, civilizatia si destinul lui. Din pacate voi sunteti in CSI iar sudul si nordul republicii voastre sunt sub ocupatie haholă /ucraineana! Basarabia istorica de la Mare si Dunare pana la Hotin ar avea o mare valoare si o tara pe cinste!
Si mai bine ne-am gandi la fratii nostri din partile moldovenesti ale Ucrainei decat sa ne unim cu Romania.Avem si problema transnistreana.Adevarul e ca o mare parte din moldoveni vor cu Romania ca sa ajunga in Europa.Asa ca fratilor mai lasati chestiile cu sangele si apa si demnitatea poporului roman,ca aici nu e chestia de demnitate si identitate etnica,ci e vorba de bani.Vreti sa fugiti din tara si nu stiti cum sa o faceti mai repede.Daca sunteti asa mari unionisti,de ce ati uitat de moldovenii din Ucraina si Transnistria,ca ei chiar au nevoie de ajutorul nostru,si ei chiar sunt fratii nostri,ca fac parte din Basarabia.Iaca asta da,as mai intelege asa unionism.
Bai Dane (vezi, eu iti scriu numele cu majuscula)! Daca reusiti voi basarabenii sa va luati inapoi teritoriile Basarabiei istorice de la Marea Neagra pana la Hotin, apoi veti fi mari si tari. Doar asa veti putea avea o tara care sa poata sa stea pe propriile ei picioare si veti fi un popor demn intre popoarele lumii. Altfel .....
Si inca ceva, Dane. Eu cand aud Republica Moldova, ma gandesc automat la Basarabia ciuntita, la Basarabia schiloada cum este acum. Dar cand aud Basarabia, imi vine automat in minte mandra si nobila regiune dintre Marea Neagra, Dunare, Prut si Nistru pana la hotarul cu Bucovina. Spre asta ar trebui sa tintiti voi! Spre mandra si nobila Basarabie in integralitatea ei, in totalitatea ei teritoriala!
Reunificarea moldovenilor de la sudul si nordul Basarabiei cadrul R.Moldova posibil sa fie mai reala daca... va avea sprijinul diplomatic nedeclarat al Romaniei, negocieriele efectindu-se cat mai curand in primul rand cu Ucraina in schimbul Transnistriei. Daca in viitorul cel mai apropiat Transnistria se va alipi la Rusia - sansa va fi ratata.
Ion, eu sunt sigur ca Romania si toti romanii, fara exceptie, v-ar sprijini sa va recapatati teritoriile furate de rusi si ucraineni, teritorii care de mii de ani au apartinut entitatii numite mai recent Basarabia istorica. Dar oare vreti si voi basarabenii acest lucru? Pana acum nici un basarabean nu si-a manifestat aceasta dorinta. Voronin si comunistii lui ar fi dat bucurosi Ucrainei si ce a mai ramas din fosta Basarabie daca ar fi mai avut timp. Mai mult, eu sunt de acord sa luati si Bucovina de Nord, ca i-ar sta mult mai bine la voi decat la haholi. Si apoi si Bucovina de Nord a fost pamant romanesc, pamantul lui Stefan cel Mare. Eu cred ca ar fi posibil un schimb de teritorii Transnistria contra Bugeac si pana la Bucovina de Nord daca ati avea o conducere care sa doreasca cu ardoare acest lucru.
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲
![[Valid RSS]](/v2_files/img/valid-rss.png "Validate my RSS feed"){kind=small}