Titlul este o concluzie generată de interviul acordat la Soci, pe 4 august, de preşedintele Dmitri Medvedev, unor jurnalişti din Georgia şi Rusia, la împlinirea a trei ani de la conflictul militar dintre cele două state. 

Merită a fi inserate aici câteva dintre afirmaţiile actualului prim locatar de la Kremlin, pentru a înţelege un mod de percepere a relaţiei cu o ex-republică sovietică socialistă, supusă unei presiuni politice constante de către Moscova, care nu se împacă deloc cu gândul că arealul georgian nu va mai fi parte a celui stăpânit, fie şi prin intermediari, de către Rusia.

De la bun început, Medvedev a declarat interlocutorilor săi că liderul georgian, Mikheil Saakashvili​, rămâne cel mai mare obstacol în relaţiile dintre cele două state.

Apoi interviul a fost, în mod repetat, punctat cu afirmaţia preşedintelui rus, conform căreia premierul Vladimir Putin​ nu este patronul său politic. Şi că doar el, Dmitri Medvedev, a luat decizia crucială de a trimite trupe ruseşti suplimentare în Osetia de Sud, ca urmare a agresiunii Georgiei.

La o asemenea ofensivă verbală prezidenţială, jurnaliştii au replicat întrebând dacă intervievatul a luat decizia de a candida la alegerile prezidenţiale din martie 2012. Deşi s-a autocaracterizat ca un preşedinte tânăr şi liberal, Medvedev a preferat să nu abordeze acest subiect.

Şi a revenit la obsesia sa – preşedintele Georgiei:”Saakashvili a comis o crimă împotriva Federaţiei Rusiei şi a cetăţenilor săi, inclusiv militarii destinaţi menţinerii păcii au fost ucişi din ordinul său.” O afirmaţie înregistrată concomitent de postul georgian de televiziune PIK, de postul de radio Eho Moskvî şi de postul TV Russia Today/Rusia Azi.

A urmat declaraţia copilărească – de genul îmi iau jucăriile şi plec – rostită pentru impresionarea alegătorilor ruşi:”Eu niciodată nu îl voi ierta pentru asta şi de aceea nu voi negocia cu el, deşi a încercat, în mod repetat, să mă abordeze, la diferite reuniuni internaţionale.”

Acest niciodată, rostit de Medvedev, reflectă o crasă lipsă de realism. Mandatul preşedintelui Mikheil Saakashvili se încheie în anul 2013. Al şefului statului rus? În primăvara anului 2012! Iar Putin, dacă va câştiga alegerile prezidenţiale, s-ar putea să fie mult mai pragmatic.

Preşedintele Dmitri Medvedev, pe timpul interviului cu reprezentanţii postului georgian de televiziune PIK, cei ai postului de radio Eho Moskvî şi ai postului TV Russia Today/Rusia Azi.

De ce? Pentru că, săptămâna trecută, premierul rus a admis, public, că unirea Osetiei de Sud cu Rusia va fi posibilă, dacă aceasta va reflecta voinţa locuitorilor acestei pseudo-republici. O afirmaţie indirect confirmată chiar de gospodin/domnul Medvedev, care a recunoscut:”Nu este o bază legală, pentru moment.” Dar va fi!

Un cadru juridic nou, ce va fi utilizat de Rusia, fără nico reţinere, şi în soluţionarea raporturilor cu o altă pseudo-republică, cu aceeaşi nostalgie pentru revenirea la Maica Rusia – Transnistria. Un areal unde referendumul pentru dorita unire cu patria mamă, de la Răsărit, va fi rapid organizat şi previzibil câştigat de oamenii Moscovei.

A vrut preşedintele Federaţiei Ruse să obţină un plus de simpatizanţi, prin afirmaţiile din interviu? Probabil că da. Dar cu preţul sacrificării adevărului. Concret, Dmitri Medvedev a numit noaptea de 7 august, 2008, drept cea mai dificilă din viaţa sa. El afirmă că atunci nu s-a consultat cu Vladimir Putin, care era la prezent la Jocurile Olimpice de la Beijing. Doar a doua zi au vorbit – la telefon.

 Serios? Păi preşedintele de atunci al Statelor Unite, George Walker Bush, aflat tot în capitala Chinei, a fost sunat de preşedintele Mikheil Saakashvili în momentul când urmărea ceremonialul de deschidere a Jocurilor Olimpice, pentru a fi informat de invazia trupelor ruse în Osetia de Sud, teritoriu considerat şi azi, de ONU, ca parte legitimă a Georgiei.

Este greu de crezut că ministrul apărării, care este rudă cu unul dintre vicepremieri, om de încredere al lui Putin, nu a raportat măsura luată de Medvedev. Până şi şeful de stat major al armatei ruse ştia că procedura de acţiune, în asemenea situaţii, este anunţarea cu prioritate a şefului guvernului. Şi cu siguranţă a acţionat ca atare.

A fost un interviu cu miză electorală? Fiind întrebat ce părere are despre faptul că Senatul Statelor Unite a adoptat o rezoluţie, săptămâna trecută, cerând retragerea trupelor ruse din Osetia de Sud şi Abhazia, Medvedev a răspuns:”Este un parlament străin şi este treaba lor.” Iar referitor la rezoluţie, a descris-o ca fiind:”opinia câtorva membri senili. Nu-mi pasă de retorica lor!”

Aşa da preşedinte, tânăr, liberal, într-adevăr… democrat – şi-o fi spus Putin, amuzat, la citirea acestui interviu, postat acum pe website-ul Preşedinţiei Federaţiei Ruse.

Un stat a cărei stabilitate politică şi integritate teritorială pot fi serios afectate de evoluţia preţului petrolului. Aceasta fiind convingerea deputatului Serghei Petrov, din Duma de Stat, fondator al Grupului Rolf, publicată de „Vedomosti.”

Astfel, el reaminteşte că, doar cu cinci ani în urmă, pentru menţinerea unui buget echilibrat, era suficient ca preţul petrolului să fie de 30 $ pe baril. În 2011, acesta a sărit la 115 $, din cauza cheltuierilor mari guvernamentale, a risipei şi a corupţiei.

Anul viitor, preţul unui baril de petrol va depăşi 125 $. Petrov atenţionează opinia publică rusă că:”dacă preţul petrolului scade la 90 $, acesta va fi începutul unei serioase crize economice pentru Rusia. Fondul actual de stabilizare este apt să menţină echilibrul bugetar pentru câţiva ani. Dar, în mod inevitabil, statul va trebui să reducă, parţial sau total, programele sociale. Aceste reduceri ale cheltuielilor sociale vor exacerba nemulţumirea publică. Şi ar putea determina autosuficienţa regiunilor, care ar putea să îşi reconsidere loialitatea lor faţă de Moscova.”

Ce va face atunci Transnistria?