Mâine, la Iaşi, va avea loc şedinţa comună a guvernelor de la Bucureşti şi Chişinău. Deşi a fost pregătit fără tam-tam, acest eveniment are toată şansa să marcheze o cotitură istorică în relaţiile dintre cele două state româneşti.

Un semnal strategic

Înainte de toate, trebuie spus că reuniunea de la Iaşi are o puternică conotaţie simbolică. Mai întâi, şedinţa comună va fi prima acţiune de politică externă a noului guvern de la Bucureşti. Mai apoi, întâlnirea va avea loc la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, ai cărei absolvenţi sunt atât premierul român Mihai Răzvan Ungureanu, cât şi omologul său moldovean Vlad Filat.

Contează enorm că dialogul bilateral între cele două guverne, potrivit şefului executivului de la Bucureşti, are o semnificaţie aparte „atât ca semnal de ordin politic, cât şi strategic”. În cadrul şedinţei urmează să fie încheiate mai multe acorduri. Va fi semnat, bunăoară, Planul de acţiune pentru implementarea Declaraţiei comune privind instituirea unui Parteneriat Strategic pentru integrarea europeană a Republicii Moldova.

De asemenea, se va conveni asupra unei serii de proiecte transfrontaliere comune. Subiect de discuţie vor fi sectorul energetic, transporturile, administraţia, piaţa muncii, securitate socială şi educaţia. Prefaţând întâlnirea, preşedintele de onoare al Partidului Democrat, Dumitru Diacov, a declarat că la Iaşi se vor discuta chestiuni concrete, una dintre ele fiind „coordonarea şi conectarea sistemelor energetice ale Republicii Moldova şi României.”. Asupra acestui din urmă aspect merită să stăruim în mod special.

Vestea bună de la Marea Neagră

De bună seamă, o prioritate a Chişinăului la ora actuală este integrarea sectorului energetic al Republicii Moldova în cel românesc şi european pentru a reduce dependenţa economică de Moscova. Se urmăreşte relansarea liniei electrice de 60 km Suceava – Bălţi, construcţia liniei electrice Fălciu – Goteşti şi, nu în ultimul rând, a gazoductului Ungheni-Iaşi.

Asta cu atât mai mult cu cât la orizont se prefigurează o adevărată răsturnare geopolitică. Avem şansa istorică de a ne rupe în sfârşit de Rusia printr-o posibilă transformare a României într-o putere energetică regională. Vestea bună vine dinspre Marea Neagră.

Se confirmă descoperirea anunţată anterior a unor importante zăcăminte de gaze naturale în apele teritoriale ale României. Unul dintre acestea este deja o certitudine. Compania Petrom OMW, asociată cu renumitul concern american Exon Mobile, are concesiunea pentru exploatare, la peste 170 de km de ţărm, a unui zăcământ de circa 60-80 miliarde de metri cubi care, potrivit experţilor, ar scuti România, pentru o perioadă de cel puţin 20 de ani, de nevoia de a cumpăra gaze naturale din Răsărit. Mai mult decât atât. România ar putea să facă o breşă în monopolul „Gazprom”-ului, redevenind un exportator de gaze naturale, ceea ce-i va consolida economia naţională în cel mai substanţial mod cu putinţă.

Mana cerească din zăcămintele submarine

Lucrările de valorificare a noilor resurse energetice, deşi sunt în faza iniţială, practic au demarat. Americanii au adus utilajul necesar forjării la peste 3.000 de metri în adâncime şi cheltuiesc zilnic nu mai puţin de un milion de dolari pentru întreţinerea platformei maritime. „Vor fi miliarde de investiţii acolo”, declară directorul general al OMV Petrom, Mariana Gheorghe. Şi adaugă: „România ar putea să nu mai depindă de importurile de gaz”.

Zăcămintele din Marea Neagră sunt, într-adevăr, ca o mană cerească. Ca o minune care pică, în plină criză economică mondială, în beneficiul întregului neam românesc. De altfel, spunea un scriitor latinoamerican, semnele de sus ne însoţesc la tot pasul. Atâta doar că noi nu le vedem sau le ignorăm. Acum însă, ca să nu-l trecem cu vederea, semnul ne-a fost servit în forma unei oportunităţi economice extrem de profitabile. Îl va înţelege oare şi Chişinăul? Va avea minte să nu dea binelui cu piciorul?

În noile împrejurări, integrarea Republicii Moldova în sistemul energetic românesc este necesară, dar nu suficientă. Oricum ai da, Moscova va încerca să ne scurtcircuiteze conectarea la resursele româneşti. De aceea, se impune o sincronizare, aliere şi combinare rapidă şi aprofundată a celor două state româneşti pe toate planurile. În primul rând, pe cel politic.