Twitterul nu stârneşte doar revoluţii, ci propagă şi iniţiative diplomatice. Ministerul de Externe de la Moscova a lansat joi câteva mesaje pe Twitter în care a sintetizat principalele puncte ale interviului acordat de ministrul adjunct de Externe Serghei Gruşko pentru agenţia ITAR-TASS. Deşi nu apare pe nicăieri Republica Moldova în acest interviu, totuşi ideile de la Moscova vor afecta Chişinăul mai devreme sau mai târziu.

Pentru a înţelege mai bine implicaţiile interviului lui Gruşko ar trebui spuse câteva cuvinte despre OSCE, Rusia şi Republica Moldova. OSCE – Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare din Europa, a apărut cu aproape 40 de ani în urmă, în condiţiile Războiului Rece, ca un mecanism de detensionare a conflictelor. După dispariţia URSS, OSCE şi-a asumat sarcina detensionării conflictelor europene şi din punct de vedere legal nu este o organizaţie internaţională în adevăratul sens al cuvântului deoarece prevederile sale nu sunt obligatorii, ci depind de dorinţa statelor membre de a le aplica (bineînţeles, refuzurile brutale au şi ele efectele lor...).

Istoria recentă a OSCE este în directă legătură cu Republica Moldova: la summitul OSCE din Istanbul din 1999 Rusia s-a angajat să îşi retragă trupele din Transnistria. După care Rusia a renunţat la acest angajament. Apoi Rusia a renunţat în 2007 la Tratatul privind Forţele Convenţionale din Europa – ceea ce a deschis drumul pentru războiul din Georgia din 2008. Încet, încet OSCE şi-a văzut rolul din ce în ce mai diluat. Iar Rusia a început să ceară reformarea OSCE.

În aprilie 2010, Sergei Lavrov a propus un plan de reformare a OSCE – plan care afectează întreaga Europă şi propune o nouă viziune asupra continentului.

În esenţă, Rusia doreşte ca problemele „light” ale OSCE (monitorizarea alegerilor, cooperarea pe diverse paliere) să fie preluate de Consiliul Europei, iar OSCE să se ocupe de chestiunile „hard” în locul NATO. Pe scurt: Rusia vrea să scoată Statele Unite din structura de securitate europeană. Replica americană a venit în mai 2010 de la vicepreşedintele Joe Biden care a susţinut că fiecare stat trebuie să fie liber să îşi aleagă alianţele din care face parte – NATO rămâne în Europa.

Rusia a schimbat abordarea asociindu-şi Germania în iulie 2010 prin Memorandumul Merkel-Medvedev care are în vedere crearea unei noi structuri de securitate în Europa, iar Transnistria urmează să fie exemplul bunei funcţionări a acestei asocieri. Coordonatele jocului diplomatic sunt clare: Rusia doreşte să scoată Statele Unite din structura de securitate europeană şi încearcă să se alieze în acest sens cu greii europeni Germania şi Franţa. Statele Unite nu vor să plece şi au alături pe britanici şi ceva ţări din Europa de Est care nu au uitat cele întâmplate în timpul ocupaţiei sovietice. Şi acum să revenim la ultimele mesaje transmise de Moscova cu referire la OSCE.

În primul rând, Gruşko zice că „deciziile OSCE ar trebui să reflecte interesele tuturor ţărilor membre, nu doar ale unor ţări sau grupuri” - o aluzie la ceea ce Rusia percepe drept „invazie democratică” a ceea ce consideră sfera proprie de interese. Priorităţile Rusiei în OSCE: creşterea stabilităţii militare şi politice (în traducere: mai uşor cu schimbările democratice!). Apoi, Gruşko pune în discuţie ceea ce doare la Moscova: monitorizarea de către OSCE a alegerilor. Moscova îmbracă în forme diplomatice o cerere mai veche: oprirea monitorizărilor de alegeri şi acuză că acestea sunt „asimetrice”. Iar la ultimul punct, Gruşko anunţă că Rusia are un plan prin care doreşte să transforme OSCE într-o organizaţie internaţională cu drepturi depline. Adică o organizaţie cu decizii obligatorii pentru statele membre.

Rămâne de văzut dacă această nouă organizaţie va exclude America şi dacă vor deveni obligatorii şi angajamentele din trecut. Cum ar fi cele de la Istanbul, de retragere a trupelor ruse din Transnistria.