Maniera în care s-a anunţat că Vladimir Putin va candida pentru alegerile prezidenţiale de anul viitor este surprinzătoare şi arată că Moscova nu se mai deranjează în acest moment nici măcar să mai menţină aparenţele în viitoarele alegeri.

Este clar că revenirea domnului Putin în funcţia de preşedinte arată că viitoarea proiecţie politică a Rusiei are două dimensiuni principale. Pe de-o parte, dimensiunea economica, în condiţiile în care criza globală va afecta şi Rusia, care economic are probleme serioase (criza scade consumul, inclusiv al resurselor de energie şi poate modifica preţurile). In acest dosar, politica lui Putin a fost una de deschidere reţinută faţă de Occident şi aşa va rămâne şi de aici înainte. În dilema "deschidere economică" versus "securitate naţională", Putin va încerca să menţină balanţa, nepermiţând întoarcerea într-o epocă de tip Elţin, când privatizările din Rusia au atins apogeul, pe care ruşii o considera cea mai dezastruoasa din perioada post-sovietică. Dacă Putin va reuşi sau nu, rămâne să vedem, pentru că asupra Rusiei stă avertismentul lui Gorbaciov care spune că există riscul ca Federaţia Rusă să se prăbuşească aşa cum s-a prăbuşit URSS, de pe un munte de resurse energetice, pentru că nu ştie ce sa facă cu ele şi nu are o economie suficient de reformată şi modernă pentru a le valorifica.

In ceea ce priveşte politica externă, Moscova va continua pe plan regional politica de recâştigare a sferelor de influenţă în spaţiul fostei URSS, profitând de politica de resetare a relaţiei cu SUA. În condiţiile actuale şi în condiţiile lipsei de interes al SUA în regiune, are toate şansele să o facă. Soluţionarea chestiunii transnistrene va fi utilizată din această perspectivă, aşa numita federalizare a R. Moldova fiind un instrument de menţinere al R. Moldova în sfera de interes al Moscovei. R. Moldova, în sine, nu contează pentru Moscova, este doar un dosar de politică externă pe care Rusia îl joacă în raport cu alte dosare mult mai importante (relaţia cu Germania, cu Europa, cu NATO, cu SAU sau cu România).

În relaţia cu Occidentul, preşedintele Putin va juca mai departe pe fisurile din interiorul NATO sau UE, marşând pe parteneriatul special cu Germania, Franţa sau Italia şi dorind să scoată America din regiune.

În ceea ce priveşte relaţia cu România, teoretic, există trei elemente principale care pot genera schimbarea în bine a relaţiei bilaterale, care în ultima vreme începe încet, încet, să se dezgheţe, cel puţin în ceea ce priveşte atitudinea României.

1. Prezenţa scutului american şi parteneriatul strategic cu SUA pentru secolul XXI. Paradoxal aparent, acest lucru poate fi de un real folos pentru relaţia bilaterală, pentru că, odată problema de securitate rezolvată, dă mâna liberă liderilor români de a negocia mai relaxaţi cu Rusia. Pe de altă parte, dă mai multă încredere populaţiei că România are garanţii de securitate suficiente ca să poată negocia sau discuta cu Rusia mai relaxat. În sondajele de opinie din România, cifrele indică faptul că Rusia este percepută ca un duşman principal al României, dar populaţia vrea, totuşi, relaţii comerciale cu Rusia. Deci este plauzibil să credem că o garanţie de securitate puternică din partea SUA poate genera mai multă deschidere politică şi economică faţă de Rusia.

2. Criza economică. Criza economică poate genera necesitatea cooperării bilaterale, mai ales că ar fi în beneficiul ambelor părţi. Există multe oportunităţi din acest punct de vedere şi este posibil ca şi criza economică să facă să câştige pragmatismul atât la Bucureşti, cât şi la Moscova.

3. Ecuaţia personală a celor doi preşedinţi, Putin şi Băsescu. Cei doi lideri au multe puncte comune din punctul de vedere al profilului politic. Ambii sunt lideri puternici, capabili să gestioneze dosare complicate şi să ia măsuri dure şi ferme, mai ales în perioada de criză. Ţinând seama de relaţiile complicate dintre cele doua state, cei doi lideri ar fi cei mai potriviţi pentru a realiza o reconciliere. Oricât ar părea de paradoxal, ei au capacitatea, în ciuda divergenţelor care au existat, să relanseze dosarul bilateral. Daca se va realiza asta în cei doi ani de zile, atunci cu siguranţă că legătura dintre cele doua state va rămâne una puternică.

A spera la Moscova ca schimbarea preşedintelui Băsescu va crea premise mai bune pentru relaţia bilaterală este o iluzie. În primul rând, că politica României faţă de Rusia nu o face un singur om, indiferent cum s-ar numi el, deci e naiv să se creadă in modificări spectaculoase ale relaţiei cu ocazia schimbării preşedintelui de la Bucureşti, indiferent de declaraţiile de acum. Cei doi ani când preşedinţii vor fi Putin şi Basesu vor fi, de aceea, extrem de importanţi. Sau se va încerca reconcilierea, sau relaţia bilaterală va deveni şi mai tensionată, iar Federaţia Rusă va sprijini direct sau indirect tensionarea situaţiei politice din România, inclusiv utilizând chestiunea R. Moldova.

Articol preluat de pe Regnum.ru.