Asistăm zilele acestea la atacuri deschise asupra suveranităţii R. Moldova, la un amestec brutal în afacerile noastre interne, iar conducătorii noştri, de parcă ar fi hipnotizaţi, nu reacţionează - mă refer la tăcerea suspectă a acestora în legătură cu declaraţiile obraznice ale clovnului lui Putin - D. Rogozin.

Locul NIT-ului l-a ocupat „Publika tv”

...Altul însă este comportamentul unor instituţii media şi al unor „analişti”: aceştia reacţionează activ şi foarte sonor, încuviinţând fără rezerve declaraţiile demnitarului rus. Campioană la respectiva probă este, evident, Publika tv. Astfel, după închiderea NIT-ului, locul acesteia l-a luat Publika tv, care, sub drapelul fals al pluralismului, promovează deschis o politică prorusească şi antiromânească. S-a văzut foarte bine acest lucru la o emisiune de marţi unde s-au... manifestat din plin asemenea „analişti politici” ca Demideţki, Ropot şi A. Plugaru. Aceştia nici nu ascundeau faptul că sunt avocaţii Rusiei şi că apără interesele acestei ţări. Un oarecare Ropot (admir talentul Publika tv de a descoperi asemenea antiromâni altoiţi!) făcea bulbuci la gură atacând România, declarând-o cea mai săracă şi neatrăgătoare ţară din Europa. Moderatoarea emisiunii nu a cutezat să-i solicite şi argumente... De fapt şi la alte emisiuni unde s-a „dezbătut” vizita lui Rogozin Publika a invitat doar astfel de „analişti” - foarte „profunzi”, „echidistanţi” şi „independenţi” de Moscova - B. Ţârdea, D. Ciubaşenco, I. Roşca şi, bineînţeles, permanentul bancagiu D. Demideţchi, care muşcă zâmbind, şi alţii de acelaşi „calibru”. Trebuie să recunoaştem astfel că în chestiunea Transnistriei şi a Rusiei la Chişinău au mai rămas doar un om-doi care au curajul să vorbească de pe poziţiile intereselor naţionale ale R. Moldova, nu ale Rusiei. Mă refer la Oazu Nantoi, Anatol Ţaranu (şi la cine încă?).

Dmitri Rogozin e un clovn şovin...

Evident, Rogozin e un clovn, dar e un clovn şovin, e un şarlatan politic cinic, ştie să se comporte porceşte când e cazul (pentru a intimida şi a deruta partenerii). Am studiat şi eu pe parcursul anilor acest exemplar şi îi dau dreptate lui Nicu Popescu care crede că R. Moldova „nu poate şi nu trebuie să joace pe aceeaşi tablă de şah cu Rogozin şi că acesta trebuie tratat calm, cu respect, fără isterie şi cu o doză bună de răbdare. Iar uneori va trebui chiar ignorat. Cea mai bună strategie pentru Moldova e să ţină ferm în mâini busola politică - integrarea în UE”. Cu o precizare, insistăm noi: Rogozin nu trebuie doar ignorat, dar mai trebuie să i se dea şi peste gură, în caz contrar, el va smulge „busola europeană” din mâinile R. Moldova. Dacă ţinem la orientarea proeuropeană a R. Moldova, primul lucru pe care urmează să-l facem e să nu admitem ca (pauză) coloana a cincea a Moscovei din R. Moldova să promoveze (inclusiv prin presă, fireşte!) interesele naţionale ale Rusiei. Adevăratul pericol pentru statalitatea şi independenţa R. Moldova vine nu din partea presupuşilor „unionişti”, ci a... „stataliştilor” care apără interesele Rusiei.

Cine pescuieşte în apele tulburi de la Chişinău

La noi e o tradiţie prezentarea distorsionată şi falsificată nu numai a datelor istorice, dar şi a fenomenelor politice care se produc chiar astăzi în Moldova. Şi aceasta se întâmplă din cauză că, la figurat vorbind, în apele tulburi de la Chişinău toate vasele care pescuiesc „sub pavilion antiunionist” sunt de fapt vase ruseşti şi fac jocul intereselor imperiale ruseşti. Acesta e adevărul şi trebuie spus cu toată fermitatea. Conştient sau nu, actualul Chişinău oficial se pare că nu mai controlează situaţia. Ziceam odată ca nu cumva să ajungem să-l regretăm pe Voronin... Uite că am ajuns. Voronin, antiromân de rasă, cel puţin într-o situaţie concretă, a avut curajul să-i spună „NU!” lui Putin. Actualii lideri nu au acest curaj măcar în faţa unui clovn şi şarlatan politic cum e Rogozin. Ba mai mult, se creează impresia că demnitatea şi suveranitatea acestui stat sunt sacrificate pe altarul orgoliilor şi reglărilor de conturi între liderii Alianţei, fiindcă lupta dintre ei nu s-a încheiat, iar liniştea actuală din sânul Alianţei e o linişte dinaintea furtunii. Astfel, mă întreb: de ce trebuia şeful statului, Nicolae Timofti, să-i facă atâta cinste unui şovin de talia lui Rogozin, chiar dacă se presupune că acesta e „omul ţarului Vladimir”? Cine şi cu ce scop i-a „organizat” preşedintelui Timofti această întâlnire cu Rogozin? Ce a obţinut Moldova din această întâlnire - declaraţiile obraznice ale rusului despre „unionismul” conducătorilor R. Moldova. De ce nu a fost ignorat, de ce i s-a acordat atâta importanţă?

De ce liderii R. Moldova îl tolerează pe şovinul rus

Conducătorii de la Chişinău, ţărăneşte vorbind, ori sunt proşti cu adevărat, ori se prefac. Fac această constatare pentru că chiar nu înţeleg de ce ei tac când Rogozin îi acuză de... unionism şi îşi permite atacuri deschise la adresa României. (V. Filat şi M. Lupu... unionişti! Şi asta în situaţia când chiar şi M. Ghimpu e unionist doar în afara orelor de serviciu.) Rogozin nu a spus-o direct, dar esenţa e următoarea: România este acuzată că ar alimenta „unionismul” de la Chişinău şi „alipirea” R. Moldova la România. E o teză pe cât de primitivă, pe atâta de neadevărată şi provocatoare. Este clar că Rusia foloseşte această minciună pentru a se putea implica în „corectarea” cursului politic al R. Moldova în direcţia în care-i convine ei. Serviciile speciale ruseşti şi analiştii ruşi de prin diferite „centre analitice” ştiu foarte bine care e situaţia cu „unionismul” conducătorilor noştri - e sublim, dar lipseşte cu desăvârşire, vorba lui nea Iancu.

De ce ei nu dezmint respectivele declaraţii mincinoase şi provocatoare, înţeleg ei că atacurile lui Rogozin împotriva României, fiind făcute „la noi acasă”, implică plenar şi răspunderea lor? Cum altfel poate fi calificată tăcerea liderilor politici ai R. Moldova, dacă nu drept un gest neprietenesc la adresa României şi un soi de solidarizare tacită cu Rogozin?

Unioniştii noştri şi şovinii ruşi

...Înţelegem că liderii noştri politici nu pot interveni în politica editorială a televiziunilor şi nu pot influenţa gândirea analiştilor politici (deşi uneori o fac), dar de ce lipseşte reacţia lor personală? De ce ei nu se întreabă care-i treaba lui Rogozin cum ne tratăm noi propria istorie? Când Rogozin spune că „chemările spre unirea cu România care vin de la Chişinău sunt lipsite de logică şi denotă o închipuire distorsionată a istoriei”, noi înţelegem că el face aluzie la decizia ME de a numi cursul de istorie „Istoria românilor şi universală”... Este vizat un ministru al PLDM, de ce dar Filat tace? Când Rogozin afirmă că în R. Moldova „cei 200 de ani de relaţii moldo-ruse sunt considerate drept ocupaţie”, noi înţelegem că el ne sugerează cum să marcăm tragicul jubileu de 200 de ani de la ocuparea Basarabiei de către Rusia... Este acesta sau nu un amestec în treburile noastre interne? Când Rogozin spune că în R. Moldova „există cazuri de presiuni asupra limbii ruse” şi că „dacă apar idei de unire cu România, atunci vrei nu vrei, Moldova va fi nevoită să accepte dorinţa Transnistriei de a avea o viaţă de sine stătătoare”, ne întrebăm: de ce oficialităţile de la Chişinău permit un asemenea amestec brutal în trebuirile statului pe care îl conduc? Unde e statalismul lor, unde e patriotismul despre care trâmbiţează atâta? De ce „analiştii politici” care se arată foarte sensibili faţă de „pericolul unionist” al românilor de la Chişinău nu reacţionează la declaraţiile şovine ale rusului Rogozin? Şi apoi, de când unionismul nostru (firesc, de altfel, dacă pornim de la istoria noastră) este mai periculos decât politica şovină şi imperială a Rusiei lui Putin?

Rogozin declară Transnistria „o entitate... mândră şi de sine stătătoare”

Rogozin ne-a sugerat deschis să ne punem pofta-n cui vizavi de Transnistria. Iată ce a declarat el la Tiraspol: „Timp de 20 de ani, republica moldovenească nistreană s-a autoafirmat ca o entitate economică şi spirituală mândră şi de sine stătătoare. Voi v-aţi apărat libertatea, securitatea, deci independenţa. Acum aveţi un preşedinte tânăr, energic. Salutăm aceste schimbări şi suntem dispuşi să vă ajutăm. Vom lua cunoştinţă de toate probleme voastre, astfel ca, odată reîntorşi la Moscova, să începem să le rezolvăm. Noi ne dorim ca Transnistria să stea sigur pe picioare şi să fie nu de sine stătătoare doar politic, dar şi economic”. Şi deoarece Rogozin înţelege că „stabilitatea economică poate fi asigurată doar odată cu menţinerea păcii în regiune, militarii ruşi se vor afla aici atât timp cât va fi nevoie pentru ca republica să se întărească”. Îngrijorat că nu s-a exprimat suficient de clar, Rogozin a mai adăugat: „Sub presiunea cuiva, noi de aici nu avem de gând să plecăm”.

Acum e bine. Mai clar nu a spus-o încă nimeni. Cum a reacţionat administraţia de la Chişinău la acest... efort de claritate rusească? În niciun fel. A tăcut. Cu o lipsă totală de demnitate, au băgat capul în nisip, ca struţii. Apropo de demnitate. Un jurnalist care pe timpuri punea ţara la cale cu Voronin în studiourile NIT-ului şi care acum trudeşte la Publika făcând un fel de revistă a bancurilor porcoase, mi-a arătat cu degetul la obraz, chipurile, subsemnatul, ca de obicei, a scos din context declaraţiile ambasadorului comunist Neguţă. Iar despre reacţia lui Dorin Chirtoacă la declaraţiile obraznice ale lui Rogozin a spus că e o manifestare de demnitate adolescentină...

Iaca-aşa! Dacă a protesta împotriva unui Ivan fără ţară care vine să te înveţe cine eşti şi cum trebuie să trăieşti e o manifestare de demnitate adolescentină, cum se numeşte comportamentul rusului şovin Rogozin? Am ajuns la un paradox, dar un paradox aparent: adevăraţii statalişti, care ţin la demnitatea acestui stat şi a poporului ce i-a dat numele sunt... unioniştii, iar pretinşii statalişti şi patrioţi moldoveni sunt în realitate cei mai periculoşi duşmani ai independenţei şi suveranităţii R. Moldova. Voi reveni.
Deocamdată atât.

Să ne iubim Ţara, dacă nu dorim să ne supărăm străbunii din morminte.