Reprezentantul special al Uniunii Europene la Chişinău, Kalman Mizsei, minte precum gazetă Pravda. El susţine cum că fostul preşedinte comunist Voronin ar fi iniţiat procesul de integrare europeană a Republicii Moldova. Nici mai mult, nici mai puţin.

Cu susul în jos

Într-o emisiune de la Radio Moldova, oficialul european a încercat să infirme opiniile, potrivit cărora guvernarea comunistă a însemnat doar lucruri negative. Acest punct de vedere, potrivit lui, nu reflectă în totalitate adevărul istoric. Pentru a argumenta ciudata-i poziţie, el aminteşte că anume sub Voronin a fost semnat Planul de acţiuni Republica Moldova-Uniunea Europeană. Acest document, ce-i drept, nu a fost implementat în totalitate, zice reprezentantul special al UE, dar anumite acţiuni erau întreprinse deja atunci.

Îmi pare foarte rău s-o spun, dar dl Mizsei, ne ia de copii. El consideră, probabil, că de la înălţimea funcţiei sale poate răsturna lucrurile cu susul în jos fără ca cineva să-şi dea seama să lumea a fost întoarsă pe dos.

Numai că oamenii încă nu şi-au pierdut memoria ca să se lase îmbrobodiţi ziua în amiaza mare. Primele planuri de acţiuni cu UE autorităţile de la Chişinăul le-au semnat de bună seamă doar în ultimii ani. De fapt însă Republica Moldova a pornit pe drumul european încă acum 13 ani. În 1998, Chişinăul, precum bine se ştie, era mai aproape ca oricând de o antrenare efectivă în procesul de integrare europeană. Dacă nu ar fi fost debarcat, cu rea-voinţă, guvernul Sturza, acest lucru ar fi avut sorţi de izbândă.

S-a dat binelui cu piciorul

Se ştie, de asemenea, că încă la începutul deceniului trecut emisarii europeni îndemnau cu insistenţă Chişinăul să prindă trenul european al României şi Bulgariei. Dacă comuniştii nu ratau atunci această ocazie, Republica Moldova azi s-ar fi numărat cel puţin printre candidaţii la aderare. Numai că PCRM a dat binelui cu piciorul.

Ca să pară obiectiv, reprezentantul UE recunoaşte că ”în ajunul alegerilor din 2009 Uniunea Europeană avea anumite pretenţii faţă de autorităţile de la Chişinău, mai ales în probleme ce ţin de libertatea mass-media, probleme legate de participarea nu prea activă a Republicii Moldova în Programul Parteneriatului Estic”. Haideţi să nu umblăm cu fofârlica, dle Mizei. UE întotdeauna a avut mari pretenţii faţă de regimul Voronin.

De la 2001 încoace, n-a fost an de la Dumnezeu ca puterea comunistă să nu fie taxată fără menajamente de UE sau alte instituţiile paneuropene pentru încălcarea drepturilor omului şi îngrădirea libertăţii de exprimare. Numai în 2002 , bunăoară, APCE a adoptat două rezoluţii în care condamna derapajul antidemocratic din Republica Moldova.

Pretinsul curs european al PCRM a fost doar o cursă întinsă de Voronin Europei. De ce a făcut el asta? Mai întâi, pentru a contracara aderarea României. Mai apoi, pentru a stăvili seducţia unei Românii deja integrate în UE. În realitate însă Voronin n-a dat niciodată doi bani pentru viitorul european al Republicii Moldova.

Am certitudinea că dl Mizei ştie toate acestea. De ce atunci caută să ne încalţe cu tot dinadinsul ? Cred că din două motive. Unul, fără să dorească asta, pesemne, ni l-a dezvăluit el însuşi. În acelaşi interviu, oficialul european spune că relaţiile dintre UE şi autorităţile moldovene au început treptat să se aprofundeze din anul 2007, când dânsul a preluat funcţia de reprezentant special. Clar, nu? Ni se sugerează că parcursul european al Republicii Moldova coincide cu şederea sa la Chişinău. Dl Mizei nu va muri niciodată de prea multă modestie.

Un mistificator ordinar

Minciuna cu Voronin iniţiator al cursului de integrare europeană mai are şi o motivaţie ascunsă. Dl Mizei s-a numărat printre diplomaţii acreditaţi la Chişinău care ori au avut iluzii în privinţa comuniştilor, ori, dintr-un straniu sado-masochism politic, şi-au dorit ei înşişi să fie duşi de nas de guvernarea PCRM.

Sprijinindu-l pe Voronin, închizând ochii la isteriile lui antiromâneşti şi la escapadele-i antidemocratice, Kalman Mizei, vrând-nevrând, s-a comportat ca un mistificator ordinar. El a ascuns natura criminală a regimului comunist. A dezinformat UE şi opinia publică occidentală în ceea ce priveşte baza electorală şi scopurile adevărate ale PCRM.

Nu e de mirare că, în aceste condiţii, înainte de alegerile din primăvara lui 2009, mulţi politicieni şi jurnalişti occidentali credeau cu tărie că puterea comuniştilor este de neclintit. Că tot poporul Republicii Moldova îl iubeşte nespus pe Voronin şi nu poate trăi fără el. Tocmai de aceea, evenimentele din 7 aprilie au fost ca un duş rece pentru Occident, fapt ce i-a făcut să se dezmeticească pe foarte mulţi oficiali şi observatori străini.

Aşa fiind, înainte de încheierea mandatului, reprezentantul special al UE încearcă să-şi fardeze obrazul diplomatic. Să-şi justifice gafele monumentale pe care le-a comis de-a lungul anilor. Şi face asta într-o manieră grobiană, măsluind adevărul. Penibil! Lasă-ne, dle Mizei!