Astăzi, conform agendei anunţate (dacă nu se întâmplă nimic neprevăzut de consilierii dânsului), premierul Vlad Filat urmează să prezinte un raport în parlament în problema furtunoaselor atacuri de tip raider care au hrănit presa de la Chişinău un anotimp întreg. Şi nu numai presa.  

Eu aştept acest raport. Ar fi un pic exagerat, dacă aş afirma că în ultima săptămână am trăit doar cu acest vis - să-l văd pe premierul Filat ieşit cu un raport în faţa deputaţilor. Am trăit şi cu alte visuri, chiar în ciuda faptului că în unele redacţii se redactau deja necrologuri luminoase şi pline de speranţe, la fel de luminoase. Am aşteptat, zic, ieşirea lui Filat în faţa parlamentului, pentru că mă interesează, în egala măsură, despre ce lucruri premierul va vorbi şi despre care va tăcea.

Mă explic, căci simt că e nevoie.

Aştept să văd nu atât ce va spune, cât ceea ce nu va spune dânsul, pentru că în politica din R. Moldova necuratul stă ascuns în lucrurile nespuse, nemărturisite. M-aş întrista rău de tot şi la urâte concluzii aş ajunge, dacă premierul va citi un text „tehnic”, redactat în limbajul de lemn asumat, cu care, pe alocuri, ne-am obişnuit, text populat de fraze generale despre asumarea răspunderii, parabole cu păpuşari sângeroşi şi feţi-frumoşi care le retează capetele, apoi le taie limbile şi le duc să le arate comisarilor de la Bruxelles. …sau alte alegorii, aluzii şi insinuări. Filat şi-a făcut-o cu mâna lui, declarându-se politicianul nr. 1 al R. Moldova: prin raportul în cauză el trebuie să demonstreze aceasta opiniei publice, să convingă societatea că înţelege corect şi profund problemele în care se zbate de doi ani R. Moldova. Astfel, eu aştept ca Filat: să recunoască în faţa parlamentului că el, personal, este politicianul cel mai vinovat pentru atmosfera otrăvită din AIE şi nefuncţionalitatea acesteia; că eventualele alegeri parlamentare anticipate vor avea loc din cauza lui, personal, şi a jocului politic, făcut în spatele AIE, la două capete de masă; că chestiunea nealegerii până azi a preşedintelui R. Moldova este, în primul rând, eşecul său politic personal, apoi al celorlalţi lideri; că PLDM, partid de guvernământ, născut ca un partid al unei echipe, nu va deveni partidul unui singur om; că nu a insistat asupra introducerii votului uninominal din motive personale, egoiste ş.a.

Mai aştept de la V. Filat să vorbească în faţa parlamentului şi despre problema presei din R. Moldova, în speţă - despre aceea dacă presa de astăzi e mai liberă decât cea din timpul lui Voronin şi dacă dânsul personal controlează anumite instituţii de presă şi anumiţi ziarişti, comentatori politici şi bloggeri suferinzi de inaniţie şi glorie jurnalistică antumă. După ce premierul a insinuat că TIMPUL ar fi ziarul „unui partid” - sublimă tâmpenie, preluată de toate trompetistele sterpe ale blogosferei materne -, vreau să-l pun în faţa unei probe de sinceritate. Vreau să aud din gura dânsului: da sau ba? În funcţie de răspuns, voi veni şi eu cu detalii interesante la subiect.

Unul dintre partenerii de alianţă, pe care V. Filat îl urăşte cu aceeaşi pasiune sinceră cu care-i urăşte pe D. Chirtoacă şi M. Lupu - e vorba de M. Ghimpu -, declara miercuri pentru TIMPUL: „În toamna asta, o să se clarifice lucrurile cu alegerea preşedintelui. Mă tem să nu se întâmple acest lucru chiar joi, când premierul este aşteptat în parlament”, dând de înţeles că este îngrijorat de declaraţiile pe care ar putea să le facă, azi, premierul Vlad Filat. Eu, spre deosebire de M. Ghimpu, nu mă tem şi nici nu-s îngrijorat de declaraţiile pe care le va face azi în parlament V. Filat, ci aştept să văd ce declaraţii nu va face Filat. După natura declaraţilor pe care Filat le va face azi şi după importanţa lucrurilor despre care el azi nu va spune nimic, vom putea stabili fără greş care este adevărata lui mărime politică şi, implicit, care e viitorul său politic. Nu-i mult, dar nici puţin nu e