Democraţii lui Marian Lupu şi Dumitru Diacov au ieşit din front. Nu din coaliţia de guvernământ. Nu din luptă. Ei nu rup rândurile deocamdată. Rămân încă pe poziţii împreună cu AIE. Au abandonat doar linia de front şi fac figură separată.

Încă mai ieri, cele patru formaţiuni ale Alianţei pentru Integrarea Europeană dovedeau toleranţă reciprocă, indispensabilă într-o coaliţie politică largă. În cazul în care exprimau opinii discutabile, nu intrau, totuşi, în polemică, punând interesele generale mai presus decât cele înguste de partid. Din nefericire, lucrurile încep să se schimbe în rău. De la un timp încoace, Marian Lupu, bunăoară, dacă nu-i convine vreo părere a colegelor de la guvernare, nu ezită să o taxeze prompt şi fără menajamente, afirmă Petru Bogatu într-un editorial difuzat de Radio Vocea Basarabiei.

Astfel, liderul PD şi-a nuanţat poziţia în ceea ce priveşte subtitrarea filmelor, exprimându-şi clar dezacordul cu poziţia Guvernului Filat. Nu şi-a ascuns el nemulţumirea şi în legătură cu formarea comisiei pentru studierea şi evaluarea regimului comunist.

În fine, s-a ajuns până într-acolo, încât Marian Lupu l-a criticat dur pe ministrul român de externe, Teodor Baconschi, pentru faptul că acesta, în numele ţării sale, a declarat că respinge orice demers menit să acrediteze ideea unei naţiuni sau a unei limbi distincte de cea română. Potrivit liderului PD, astfel de afirmaţii ar fi ofensatoare pentru majoritatea populaţiei din Republica Moldova. Dar cine i-a spus dlui Lupu că opiniile sale, potrivit cărora dincoace de Prut ar exista o naţiune şi o limbă distinctă de cea romănă, n-ar fi şi ele ofensatoare pentru o altă parte a populaţiei Republicii Moldova? Dar asta-i deja o chestiune de logică şi noi n-am vrea astăzi să zăbovim asupra ei.

Despre altceva vorbim. Şi anume despre calculul politic pe care şi l-a făcut Partidul Democrat când a decis să se distanţeze public şi uneori zgomotos de restul AIE. Motivaţia unui atare comportament este limpede. PD este un partid oportunist care îşi schimbă tacticile de luptă după împrejurări, subordonându-şi principiile unor interese politice şi electorale momentane. Până la un punct, poziţia sa poate fi şi înţeleasă, şi scuzată.

Formaţiunea lui Marian Lupu are de muncit mult în mijlocul unui electorat de stânga, în mare parte spălat pe creier de propaganda comunistă. Aceşti alegători trebuie recuperaţi şi aduşi sub stindardul democraţiei şi cursului naţional de integrare europeană. Şi cum declaraţiile radicale ale partenerilor de coaliţie riscă să perturbe eforturile PD, cred că pragmatismul urmează să se impună în AIE în dauna frazelor frumoase şi a tonului triumfalist.

Atâta doar că, nu numai partidele de centru-dreapta, ci şi PD trebuie să adopte o poziţie echilibrată şi conciliantă. Dacă Mihai Ghimpu, de exemplu, nu se arată impacientat de moldovenismul lui Lupu, de ce Marian Lupu nu dă dovadă de clemenţă faţă de romănismul lui Ghimpu şi îl pune la respect ori de câte ori are ocazia? Pl, şi PLDM au şi ele un electorat care în cea mai mare parte simte şi vorbeşte româneşte. Cu toate acestea, şi liberalii, şi liberal-democraţii nu se arată îngrijoraţi de discursul lui Lupu care uneori vine în contradicţie cu opţiunile lor. De ce dar liderul PD nu le răspunde lui Ghimpu şi Filat cu aceeaşi monedă?. De ce nu este şi el la fel de răbdător cu ei?

Se creează impresia că, menajându-şi propriul electorat, cântându-i mereu în strună, Marian Lupu întrece măsura. Nu de alta, dar continuând tot aşa, ar putea să răstoarne barca. Iar un eventual naufragiu nu-i exclus să fie mai periculos pentru el decât pentru partenerii săi de pe dreapta. Cum-necum, aceştia au deja un electorat stabil şi bine definit. Lupu însă e abia la început de cale. S-a desprins de stânga comunistă, dar nu şi-a zidit deocamdată o solidă stângă democratică. Mai e mult până departe, spune Petru Bogatu.

Înţeleg că Marian Lupu se vede nevoit să ţină cont de angoasele minorităţilor naţionale, să se conformeze unor prejudecăţi şi rătăciri identitare. Totuşi, ca să-i aduni în jurul PD pe foştii votanţi PCRM, trebuie să ai grijă şi de educaţia lor, nu doar de seducerea acestora cu vorbe mieroase scoase din arsenalul ideologic al comuniştilor.

Problema lui Marian Lupu e că el începe să vorbească cu alegătorii de stânga nu doar în limbajul fostului preşedinte comunist, ci şi cu argumentele acestuia. E o cale complet greşită şi extrem de periculoasă. Mergând pe acest drum, liderul PD poate să fie perceput exclusiv ca o clonă a ex-preşedintelui comunist. Şi cum în toate cazurile copia păleşte în faţa originalului, Lupu riscă să piardă pariul cu Voronin.

Şi pe urmă, opt ani de guvernare comunistă au dovedit că proiectul politic Republica Moldova nu poate fi clădit pe un fals de sorginte stalinistă. Acesta nu face decât să divizeze şi să învrăjbească societatea. Iată de ce, chiar dacă, prin oportunismul său excesiv, adună niscaiva puncte electorale în prezent, PD nu face decât să-şi ruineze viitorul cel mai apropiat, afirmă Petru Bogatu.

Dacă doreşte să se afirme ca un partid de stânga de tip european, PD trebuie să fluidizeze toate frontierele, şi cele culturale, şi cele geografice, şi cele din capetele oamenilor, nu să le închidă cu sârma ghimpată a moldovenismului vulgar. Cum-necum, în Europa nu mai există hotare între ţări. Au căzut toate. Va dispărea şi cel de la Prut.