Acum 20 de ani, la Iasi, Consiliul National al Unirii facea publica o Proclamatie in care se arata ca “… naţiunea română are datoria sacră în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor să înlăture nedreptatea istorică ce i s-a făcut, printr-un act de voinţă naţională care să reîntregească România în frontierele ei fireşti”.

Romanian Global News va reaminteste, publicand textul integral al Proclamatiei, de idealurile firesti care intr-un arc peste cei 20 de ani raman la fel de actuale, ele fiind preluate astazi de tanara generatie de romani de pe cele doua maluri ale Prutului.

In 2012, la 200 de ani de la prima rapire a Basarabiei de catre Rusia, renasterea Consiliului National al Unirii este nu numai o datorie morala ci si o necesitate a celor care, de o parte si alta a Prutului, tineri sau intelepti, continua lupta pentru ca Basarabia sa se alature Ţării.

PROCLAMAŢIA
de la Iaşi a
CONSILIULUI NAŢIONAL AL UNIRII

Unul dintre idealurile pentru care a luptat poporul român în istoria sa milenară a fost realizarea unităţii naţional –statale, aspiraţiile de unitate au fost continuu prezente în întreaga viaţă economică, politică şi culturală a naţiunii noastre, avându-şi temeiul  în vieţuirea  neîntreruptă  pe acelaşi teritoriu, în legăturile multiple şi neîntrerupte ce au existat de-a lungul  secolelor  între  toate regiunile româneşti, în conştiinţa unităţii de origine, neam, limbă, de obiceiuri şi credinţă.

Crearea  statului naţional unitar la 1918 a încununat un proces cu rădăcini adânci ce şi-a  găsit expresia supremă în unirea celor  trei state româneşti la 1600 sub Mihai Bravul şi la crearea statului român modern la 1859.

Dezmembrarea statului naţional român în 1940 prin aplicarea prevederilor pactului Molotov-Ribentrop a cauzat numeroase suferinţe  poporului român. Lichidarea consecinţelor acestui act de violenţă asupra suveranităţii  şi integrităţii teritoriale a României poate avea loc doar prin realizarea  voinţei întregului  popor român de unitate şi independenţă naţională.

Întrunit în convenţie, Consiliul Naţional al Unirii adresează  întregii  naţiuni  române în sfânta zi a Unirii prezenta proclamaţie:

In baza dreptului popoarelor la autodeterminare  şi unitate naţională, luând în consideraţie necesitatea restabilirii Statului Naţional Unitar Român în hotarele  lui fireşti de la 1 Decembrie 1918, recunoscute prin tratate  internaţionale, fiind conştienţi  de oportunitatea momentului istoric favorabil lichidării consecinţelor pactului Molotov-Ribbentrop şi ale agresiunii sovietice asupra României, în urma cărora Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa, au fost desprinse din corpul ţării, act de violenţă  ce a cauzat exodul a peste 800 000 de români, exterminarea şi deportarea  în masă  a românilor rămaşi sub ocupaţie sovietică, distrugerea  sistematică a fiinţei naţionale, a credinţei creştine şi a conştiinţei de neam, precum şi  implantarea de populaţie alogenă în teritoriile  anexate în scopul dizolvării şi asimilării totale a elementului etnic  românesc, stăpân dintotdeauna  pe aceste pământuri, constatând urmările nefaste ale politicii colonialiste asupra resurselor şi a economiei  acestor regiuni, soldate cu Menţinerea Basarabiei şi nordului Bucovinei într-o permanentă stare de subdezvoltare, reducându-se la condiţia de sursă de materii prime – situaţie ce a generat  un nivel mediu de trai sub limita sărăciei -,considerăm că naţiunea română are datoria sacră în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor să înlăture nedreptatea istorică ce i s-a făcut printr-un act de voinţă naţională care să reîntregească România în frontierele ei fireşti. Numai o asemenea decizie asumată de către toată suflarea românească în deplină solidaritate  prin depăşirea  disensiunilor interne de orice natură, precum şi a complexului  de inferioritate în raporturile cu  statele vecine,poate apropia ziua reunificării Patriei. Numai astfel putem evita efectele dezastroase asupra economiei şi calităţii vieţii, dar şi pericolul unui conflict militar cu forţele antinaţionale din aceste teritorii.
Dezagregarea statului sovietic provoacă tendinţe periculoase  de restaurare sub o altă mască a aceloraşi structuri imperiale, obligându-ne să adoptăm o decizie similară cu cea din 1918, adică  ieşirea imediată  a teritoriilor  ocupate de sub influenţa vecinilor din est şi reaşezarea României în frontierele ei legitime.

Fiecare român trebuie să-şi găsească locul în Mişcarea Unionistă.

Astăzi, la 130 de ani de la prima şedinţă  a parlamentului principatelor unite care a avut  loc la Bucureşti în ziua de 24 ianuarie 1862, istoria face  să fim reuniţi  într-o şedinţă a parlamentarilor români de la Bucureşti şi Chişinău, sprijiniţi de toate forţele unioniste din toate teritoriile româneşti, pentru a împlini  ceea ce vitregiile unui secol ne-au împiedicat să înfăptuim.

Noi nu sărbătorim îngroparea unui imperiu; ci învierea unei naţiuni, întrucât  acest secol a demonstrat încă odată  că Dumnezeu  îşi face istoria  sa cu oamenii prin naţiuni şi nu prin imperii.

Preceptul biblic de a-i face aproapelui ceea ce  îţi doreşti ţie îl vom aplica faţă de conlocuitorii noştri de alte naţionalităţi.

Suntem convinşi că prin realizarea dezideratului reîntregirii României în conformitate  cu normele de drept internaţional, Ţara noastră  va deveni un factor stabilizator în această zonă a Europei.

Aşa să ne ajute Dumnezeu.
Iaşi, 24 ianuarie 1992.