Este clar că în spatele conflictelor interne din sânul AIE-2 stă interesul unor forţe interne şi externe de a reconfigura spectrul politic (geopolitic) moldovean. Succesul politic înregistrat de către comunişti în capitala R. Moldova la alegerile locale (chiar dacă I. Dodon nu a devenit primar) demonstrează „fragilitatea" vectorului politic proeuropean.

Aceasta înseamnă că R. Moldova mai are o alternativă, alta decât UE, şi această alternativă e Rusia. De 20 de ani, de la declararea Independenţei, R. Moldova oscilează între aceşti vectori, Est şi Vest. Trebuie să recunoaştem că alternativă Est nu e împărtăşită doar de un partid nostalgic şi rusofil cum e PCRM, ci e susţinută de jumătate din populaţia R. Moldova. Se pare că şi Bruxellesul s-a tratat de iluzia că toţi moldovenii, în masa lor, vor să ia cu asalt UE şi nu mai e atât de convins că Moldova e o „poveste de succes" a R. Moldova. În capitala UE tot mai insistent şi cu text direct li se spune liderilor Alianţei că „luna de miere s-a terminat" şi e timpul să se apuce de reforme şi de eradicarea corupţiei. Or, anume la acest capitol, liderii Alianţei nu pot găsi un limbaj comun.

Incapacitatea cronică a liderilor Alianţei de a dialoga la acest subiect nu e generată de faptul că aceştia ar avea puncte de vedere diferite vizavi de ritmurile reformelor şi metodele de combatere a corupţiei, ci de faptul că puterea instalată la Chişinău după ultimele alegeri parlamentare nu are o viziune unică şi asumată asupra destinului politic al Moldovei de mâine. Liderii Alianţei n-au venit la putere cu un proiect politic clar, cum am crezut noi, ci cu interese economice clare. Retorica proeuropeană a fost o simplă şmecherie electorală, pentru a recolta cu succes voturile cetăţenilor cu aspiraţii proeuropene. AIE-2 a fost adusă la putere cu votul nostru, dar şi cu banii oligarhiei moldoveneşti, care astăzi cere achitarea poliţelor, dividendele politice şi financiare. Actualele scandaluri din Alianţă nu sunt provocate de viziuni diferite asupra viitorului acestei ţări, nu sunt nici o dovadă a intoleranţei cuiva faţă de corupţie, ci expresia voalată a unui război dintre două clanuri oligarhice, unul avându-l în frunte pe premierul Filat, iar celălalt – pe prim-vicepreşedintele Legislativului Plahotniuc. Cel puţin, eu personal am suficiente motive şi probe ca să zâmbesc cu multă amărăciune atunci când unii încearcă să-l transforme pe Filat în Sfântul Gheorghe care luptă cu Balaurul corupţiei. E greu să transformi un politician devenit multimilionar după ce a fost şef la privatizare într-o Scufiţă Roşie mâncată de lup. Filat nu-i Chirtoacă, Ghimpu şi nici chiar Lupu...

Între cei doi nu există loc pentru pace, din care cauză actuala configuraţie politică nu poate dura mult. Prima persoană care vrea reconfigurarea spectrului politic prin noi alegeri anticipate este Filat, care crede că un nou scrutin electoral i-ar propulsa partidul pe primul loc şi el va putea astfel să preia controlul politic total în R. Moldova. El investeşte enorm de mult în propria imagine, practic, toate acţiunile sale sunt acţiuni de PR. Filat se pregăteşte de alegeri şi toate acţiunile sale sunt orientate spre provocarea anticipatelor. Este absolut logic ca această poziţie a lui Filat să se sincronizeze cu poziţia PCRM, care doreşte să-şi ia revanşa şi să revină la putere. Iată de ce, al doilea partid care doreşte alegeri anticipate este PCRM. Coincidenţa de interese a PCRM şi PLDM convine Moscovei, care prin pârghiile sale stimulează poftele premierului şi susţine poziţia PCRM. O dovadă vie în acest sens, pe lângă multe altele, este asistenţa deschisă, financiară şi logistică, acordată lui Dodon de către Moscova în campania electorală şi susţinerea tacită a lui Dodon de către Filat.

Interesul PLDM şi PCRM pentru alegerile anticipate se ciocneşte de poziţia PD şi PL care au interesul lor ca acestea să nu aibă loc, PD - fiindcă mai speră că, printr-o minune constituţională, M. Lupu ar putea fi ales preşedinte, iar PL – deoarece speră că se va alege cu funcţia de preşedinte al Legislativului pentru M. Ghimpu. Se pare că anume aceste interese (fortificate de antipatiile personale faţă de Filat) îl ţin pe Ghimpu aproape de Lupu. Nu cred că Ghimpu ar fi „motivat" de banii lui Plahotniuc, cum se speculează în presa comunistă şi cea proguvernamentală. Mihai Ghimpu şi PL fac parte, totuşi, dintr-o altă paradigmă politică şi morală decât Filat şi PLDM.

Ca în orice intrigă, după punctul culminant urmează deznodământul. Punctul culminant, practic, a fost atins. Ruşii au suficiente pârghii ca să taie nodul gordian, însă nu se grăbesc să provoace alegerile anticipate. Ei alimentează şi susţin scandalurile din sânul Alianţei pentru ca aceasta să se discrediteze definitiv, iar schimbarea puterii la Chişinău să devină doar o problemă tehnică, de timp. Comuniştii nu mai vor o victorie la limită, dar nici nu pot spera la mai mult, PCRM aflându-se într-o criză serioasă, de aceea ruşii nu mai riscă să mizeze doar pe Voronin. Ei au învăţat lecţia şi înţeleg că a miza doar pe Voronin înseamnă a repeta scorul din alegerile parlamentare precedente, or, pentru a răsturna situaţia este nevoie de încă o forţă politică serioasă. Moscova nu iartă infidelităţile şi Lupu e scos din cărţi, iată de ce această forţă politică este, bineînţeles, PLDM. PLDM, la rândul său, nu ascunde că doreşte mai mult, iar Filat nu face un secret din visul său de a-i vedea pe Lupu şi Ghimpu scoşi din politică.

Pentru a fi credibil, PLDM afişează alte opţiuni, prioritizând ca principal „războiul cu mafia", subiect foarte sensibil la electoratul moldovean, care-ţi asigură succesul. Echipa de imagine a lui Filat încearcă, prin presa pe care o controlează, să convingă multă lume că lupta sa curajoasa împotriva mafiei, personificate în „păpuşarul" Plahotniuc, este o doleanţă a UE. Jurnaliştii din presa proguvernamentală depun eforturi susţinute pentru a-i induce opiniei publice convingerea că Filat are mandatul Bruxellesului în această campanie, dar evită să spună adevărul până la capăt. Iar adevărul este că subiectul corupţiei figurează pe agenda UE vizavi şi de ţări cu carnete de membru, cum ar fi Bulgaria şi România, nu numai faţă de aspiranta Moldova. Alt adevăr este că UE s-a convins că formula politică moldovenească (alianţa a trei partide diferite) nu este cea mai funcţională, că din cauza intereselor lor total divergente reformele în R. Moldova nu au şanse de izbândă. În situaţia creată, privirile Bruxellesului se îndreaptă firesc spre Voronin şi PCRM, iar o alianţă între PLDM şi PCRM nu i se pare deloc nocivă, dimpotrivă. Această poziţie a Bruxellesului fiind împărtăşită şi de Moscova, putem presupune că între Moscova şi Bruxelles este o înţelegere tacită în acest sens. Există mai multe probe directe şi indirecte care ne confirmă acest punct de vedere. Unul dintre argumente, vizibil, ne-a fost servit în ultimele săptămâni, când am asistat la o sincronizare deschisă a mesajelor PCRM şi PLDM – în presa comunistă Filat nu mai e „odiosul contrabandist", ci premierul-minune, ea l-a „decupat" din Alianţă şi i-a asociat pe Ghimpu şi Lupu. Aceasta demonstrează că zarurile au fost aruncate şi ziua trecerii Rubiconului nu e atât de departe. „Decuparea" lui Filat şi transformarea lui într-un luptător cu mafia, asocierea unionistului Ghimpu cu rusofilul Lupu şi cu oligarhul Plahotniuc au scopul de a pregăti opinia publică pentru o guvernare comună , „de salvare naţională", a PCRM cu PLDM şi de a scoate din circuitul politic moldovean PL şi PD. Din partea lui Filat există totuşi o reţinere – teama de a nu repeta destinul politic dezonorant al fostului lider al PPCD. Ispita însă se dovedeşte mai puternică şi se pare că Filat e gata să-şi încerce destinul. Fiind, totuşi, un om pragmatic, el nu merge spre visul său cu mâinile goale şi de aceea a dezlănţuit o adevărată ofensivă mediatică de manipulare a opiniei publice. Se pare că una din sarcini a rezolvat-o: nu mai are nicio opoziţie în sânul conducerii partidului. Acum urmează „prelucrarea" verigii medii, de aceea Filat se face luntre şi punte pentru a obţine cât mai mute funcţii de preşedinţi de raioane, în care vor fi numiţi oameni devotaţi personal lui. Aceştia îi vor garanta succesul în alegerile anticipate.

O guvernare roş-verde ar fi şi pe placul Moscovei, şi pe placul Bruxellesului, dar şi pe placul unei bune părţi a populaţiei, manipulată intens, decepţionată şi dezgustată de scandalurile din Alianţă. Problema care rămâne fără răspuns şi despre care evită să discute presa proguvernamentală e dacă o coaliţie de guvernământ PCRM-PLDM ar fi mai puţin oligarhică decât actuala şi dacă ar pune capăt corupţiei şi mafiei. Nu există nicio garanţie în acest sens, în schimb avem convingerea deplină că o asemenea formulă politică i-ar asigura mult confort Rusiei. Moscova şi-ar asigura liniştea la periferia Imperiului, de unde „tancurile NATO" nu vor ajunge la Breansk, ci vor fi oprite la Prut. În plan politic, s-a creat o situaţie cu totul originală, paradoxală: în calea lui Filat spre o alianţă cu PCRM stă o altă „alianţă", nedeclarată, cu totul nefirească din punctul de vedere al logicii politice, dintre rusofilul M. Lupu şi unionistul M. Ghimpu, care îl au în spate pe oligarhul V. Plahotniuc. O asemenea distribuţie în noul spectacol ce se joacă la Chişinău va face foarte dificilă alegerea electoratului, acesta ne mai înţelegând cine sunt „ai noştri" şi „ai lor". În definitiv, în viitoarele alegeri anticipate se vor bate două tabere, fiecare având în frunte câte un oligarh - Filat şi Plahotniuc. Totul depinde acum cine dintre aceşti doi va putea prosti cu mai mult succes electoratul – Filat, care, chipurile, a pornit luptă împotriva mafiei şi a corupţiei în persoana lui Plahotniuc şi care are în spate Rusia şi UE, sau Lupu şi Ghimpu.

În interiorul PLDM şi PCRM se vorbeşte aproape deschis că, marţi, Filat va anunţa demisia Guvernului. Filat consideră aceasta cea mai potrivită posibilitate de a denunţa angajamentele asumate prin acordul de constituire a AIE-2 şi de a implica PCRM de partea sa la înfiinţarea unei noi construcţii politice. Dacă Filat a decis să arunce în aer AIE-2, el trebuie să ţină cont de câteva detalii. El nu va putea motiva distrugerea AIE. PLDM este unicul partid care a obţinut 100% din funcţiile negociate în cadrul AIE-1 şi AIE-2. În AIE-1 Lupu n-a obţinut nici o funcţie, iar in AIE-2 Ghimpu a rămas pe dinafară. Spre deosebire de PL şi PD, Filat este unicul care în ambele formule a obţinut tot ce a vrut. Cu votul PL şi PD, Filat a devenit prim-ministru, poziţionându-se de facto ca unicul conducător al statului după căderea lui Voronin.

Filat nu va putea, de asemenea, motiva distrugerea AIE cu blocarea reformelor. Vreau să-mi amintesc, şi nu pot, de câte ori de când Filat e la guvernare am auzit din gura lui despre propria sa viziune asupra unei sau altei reforme, o viziune clară asupra unor probleme fundamentale ale statului sau asupra unor probleme de politică externă. De regulă, nemulţumirile lui s-au limitat la probleme de alt gen: ce-a spus Lazăr, cine-i „numărul 1", „a cui e „Franzeluţa"? ", „a cui e TUTUN CTC?", „cine controlează exportul de metale?", „pe ce uşa intră deputaţii PLDM în Parlament?". Cam pe aici s-au limitat interesele şi nemulţumirile lui Filat şi nu la reformele „blocate de PL şi PD". De altfel, toate „problemele" lui Filat s-au rezolvat: „Franzeluta" şi TUTUN CTC se pare că sunt deja controlate de el, Parlamentul a votat liberalizarea exportului de metale. Care, aşadar, mai sunt reformele pe care nu le poate face din cauza PL şi PD?

Acum un deceniu, Iurie Roşca, la fel ca şi Filat, căuta pretexte pentru a demite guvernul Sturza. Motivul formal era acelaşi: lupta cu corupţia şi promovarea reformelor. Cu ce s-a terminat „cruciada" lui Roşca am văzut. Cu ce se va termina „cruciada" lui Filat? Vom trăi şi vom vedea....