Când stai faţă în faţă cu Secretarul de Stat pentru Românii de Pretutindeni, Eugen Tomac, dispar diferenţele de vârstă, de gen, grad profesional, şi rămâne un singur mediator între intervievat şi intervievator: respectul reciproc. În această ambianţă am avut ocazia astăzi să dezvolt un interviu de 40 de minute în care să aflu mai puţin ce face Secretarul de Stat Eugen Tomac, şi să aflu mai multe despre cine este acesta.

"Indiferent cum s-au numit românii, indiferent cum s-a numit zona, oamenii au fost supuşi unor procese de asimilare forţată, a existat o politică de stat menită să desprindă din rădăcini etnia română din această zonă, însă cu toate aceste presiuni care au existat (de la cel mai înalt nivel până la cea mai mică autoritate), oamenii, în tăcere, şi-au păstrat specificul."

Identitatea sa profund românească, deşi provine dintr-o zonă unde acest cuvânt nu se spunea cu voce tare, nu i-a fost insuflată- el s-a născut cu ea. Mai mult decât atât, la 11 ani a ştiut să pună întrebările potrivite. Întrebându-l pe tatăl său "De ce, deşi noi vorbim aceeaşi limbă ca şi cei de peste râul care ne desparte, noi spunem că suntem moldoveni şi cei de dincolo spun că vorbesc limba română?" a primit următorul răspuns: "Nu există limba moldovenească şi poporul moldovean, noi suntem moldoveni ca şi termen geografic, însă dacă ai pleca în Statele Unite, în Franţa, sau în orice ţară altă civilizată, nimeni n-ar înţelege dacă ai spune că vorbeşti limba moldovenească."

Eugen Tomac spune că "din acel moment, lucrurile s-au limpezit şi am început să privesc cu mai multă detaşare lucrurile prin care trec românii din această zonă. Există oameni care ştiu foarte bine ce înseamnă acest proces de asimilare la care am fost supuşi şi care n-au renunţat a spune adevarul. Nu pot să neg că tatăl meu este printre aceştia care au avut o conştiinţă perfectă, mai mult decât atât, ţin minte că în 1989 în urma mişcărilor de eliberare naţională de la Chişinău, în localitatea de unde sunt eu existau doua persoane abonate la ziarul Literatura şi Arta. Printre cei doi abonaţi se număra şi familia mea, deci lucrurile, sigur, de aici pot porni."

La 17 ani tânărul Eugen Tomac îşi dorea să înveţe istorie la o universitate din apropierea baştinii sale, cum ar fi la Galaţi, şi după absolvire să se întoarcă acasă şi să predea o istorie corectă noii generaţii. A ajuns însă la Universitatea din Bucureşti, un mediu academic foarte competent, dificil pe alocuri, mai ales pentru cineva care "nu a avut parte în viaţa lui de o lecţie de istorie a românilor". Nu regretă însă, şi, făcând o paralelă între începuturile sale ca student şi studenţii care intră astăzi la studii în România, vrea să creadă că nu este vorba atât de un împiediment cât de o provocare care te poate face sa te autodepăşeşti, să devii mai bun, şi care ar trebui să-i stimuleze.

"Anumite lucruri te determină în viaţă să-ţi asumi o linie de conduită şi de luptă"

În cadrul Facultăţii de Istorie de la Universitatea din Bucureşti a cunoscut câţiva oameni care au dobândit în viaţa sa rolul de mentori, dar şi de prieteni, şi pentru care are un respect enorm. Tot în această categorie intră şi colegii săi de la publicaţia "Magazin istoric", unde a fost redactor şi a publicat o serie de studii despre Basarabia şi românii de peste hotare. Nu şi-a dorit să ajungă om politic, dar consideră că atunci când ţi se oferă anumite şanse trebuie să dai dovadă de responsabilitate şi să răsplăteşti încrederea celorlalţi în tine prin muncă.

Nu regretă faptul că nu a devenit profesor de istorie şi nu s-a întors la baştina sa pentru ca să predea- consideră că de pe poziţia în care se află poate să facă mai mult bine pentru românii de pretutindeni. 

Întrebat despre ce va organiza Departamentul pentru Românii de Pretutindeni odată cu împlinirea, în luna mai a acestui an, a 200 de ani de la anexarea Basarabiei, aflu că la Chişinău va avea loc o conferinţă internaţională a istoricilor, cu participarea României şi R. Moldova, în cadrul căreia se va lansa volumul "Istoria Basarabiei" în 5 limbi (română, engleza, franceză, germană, rusă).

"Întâlnim specificul românesc în obiceiurile care se regasesc peste tot, în toate comunităţile româneşti, începând de la naşterea Domnului, colindul care se cântă peste tot. Chiar dacă firav a revenit colindul românesc în comunitate, el se regăseşte peste tot. Se regăsea şi în perioada sovietică, atunci când oamenii erau intimidaţi doar dacă îşi puneau problema de a păşi pragul bisericii. Toate aceste valori le-am moştenit în sânul familiei."

Despre Sfintele Sărbători ale Paştelui din anul acesta, Eugen Tomac spune, cu o mică dar notabilă sclipire în ochi, că va sărbători alături de cei dragi, dar nu la Bucureşti, pentru că este o sărbătoare de revenire în sânul familiei, prin definiţie. 

În încheiere, prin intermediul Ecou Românesc, Eugen Tomac face o urare pentru românii de pretutindeni:

"Paşte fericit alături de cei dragi, oriunde v-aţi afla, şi fie ca pacea, liniştea şi Lumina Sfântă să vă urmeze!"