„Faţă de noile declaraţii iresponsabile şi provocatoare, de incitare a populaţiei de etnie maghiară din Arcul Intracarpatic de a obţine prin forţă autonomia teritorială a aşa-zisului „ţinut secuiesc”, formulate recent de pastorul László Tőkés la Tuşnad, Consiliul Director al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş îi transmite europarlamentarului „român” următorul răspuns”, se arata intr-o pozitie publica a organizatiei care reprezinta pe cei 400.000 de romani din Covasna, Harghita si Mures, preluata de Romanian Global News.

„Situaţia din zona Covasna, Harghita, Mureş nu are nimic comun cu cea din Kosovo, nici din punct de vedere istoric, nici al poziţiei geografice, sau al implicaţiilor geopolitice, nici al structurii etnice şi confesionale a locuitorilor, ca să nu mai vorbim de cadrul legislativ şi instituţional al asigurării drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale.

 Din punct de vedere istoric, încă de la aşezarea lor, în curbura interioară a Carpaţilor, dintodeauna locuita de daci, romani si mai apoi romani, dovada fiind numarul impresionant de cetati dacice si castre romane, secuii şi maghiari au trăit şi trăiesc înconjuraţi si impreuna cu populatie romaneasca, cu care au avut relaţii fireşti, atât la nivelul liderilor, cât şi la cel al oamenilor de rând.

Generaţii de secui şi de maghiari din Arcul Intracarpatic, şi-au găsit rosturi profesionale, împlinindu-şi destinul în Moldova şi Muntenia, iar apoi în Regatul României, bucurându-se de ospitalitate, înţelegere, sprijin şi de o percepţie foarte bună din partea românilor. La rândul lor, datorită faptului că trecătorile din Carpaţi au însemnat întotdeauna „drumuri cu două sensuri de circulaţie”, mulţi români stabiliţi în această parte de ţară, de-a lungul timpului, şi-au adus contribuţia la prosperitatea comunităţilor locale şi a binelui public. Continuarea demersurilor pentru obţinerea autonomiei teritoriale şi formarea unei enclave etnice, în inima României, conduce inevitabil la reactivarea în mentalul colectiv românesc a dimensiunilor procesului de asimilare la care au fost supuşi, de-a lungul vremii, românii din zonă, proces care a condus la dispariţia a zeci de comunităţi româneşti şi la transformarea aşa-zisului „ţinut secuiesc” într-un adevărat „cimitir” al românilor, realitate consemnată de documentele de arhivă şi pusă în evidenţă de zecile de biserici ortodoxe şi greco-catolice dispărute. La toate acestea se adaugă epurărilor etnice şi celelalte momente de teroare şi maximă intoleranţă, faţă de români, în perioada administraţiei maghiare, instalată după Dictatul de la Viena, în timpul experimentului stalinist al Regiunii Autonome Maghiare şi în perioada ce a urmat evenimentelor din decembrie 1989. Mult trâmbiţata autonomie secuiască, în toate timpurile, a însemnat pentru românii din zonă asuprire, umilinţe, intoleranţă, şi în cele din urmă asimilare.

 Din punct de vedere economic, de sute de ani, economia locală a celor trei judeţe, este complementară cu cea a localităţilor de peste Carpaţi. Sunt cunoscute efectele dramatice asupra locuitorilor zonei, cauzate de războiul vamal, intervenit între Regatul României şi Austro-Ungaria, la sfârşitul secolului al XIX-lea, sau pierderile incalculabile ale staţiunilor balneare locale, în lipsa turiştilor de peste munţi, ca să dăm doar două exemple. Întreg sistemul economic, de transport, comerţ, turism şi prestări servicii este legat „ombilical” de complexul economic naţional; de la sistemul energetic, la reţeaua de căi ferate şi drumuri naţionale, la cea de alimentare cu gaz metan, de la sistemul bancar, la sistemul de sănătate şi asigurări sociale.Să reamintim faptul că funcţionarea unităţilor administraţiei publice locale este asigurată de o importantă susţinere financiară de la bugetul central de stat, în lipsa căreia activitatea instituţiilor publice locale nu ar fi posibilă.

 Din perspectivă politică, „modelul românesc de relaţii interetnice”, este unanim apreciat la nivel internaţional, deoarece se bazează pe legislaţia şi practica europeană care promovează ideea de convieţuire, în sensul de valoare socială constând în acceptarea alterităţii şi promovarea înţelegerii şi cooperării. Actualul cadrul legislativ şi instituţional românesc asigură persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la învăţământ, cultură şi religie în limba maternă, drepturi care asigură păstrarea şi afirmarea identităţii naţionale specifice. Acceptarea funcţionării şi participării la viaţa publică românească, a „uniunii culturale” – UDMR şi a partidelor pe criterii etnice, a condus la existenţa de facto a autonomiei pe criteriul etnic, în judeţele cu populaţie de etnie maghiară numeric majoritară, judeţe în care românii numeric minoritari au nevoie de asigurarea cadrului necesar păstrării şi afirmării identităţii lingvistice, culturale şi confesionale. Dacă şi până acum autorităţile publice locale controlate perpetuu de liderii maghiari au avut acest comportament discriminatoriu şi discriminant faţă de români, întrebarea legitimă este care ar fi situaţia acestora după statuarea autonomiei pe criteriul etnic. Intensificarea demersurilor separatiste şi autonomiste ale liderilor maghiari, nu pot rămâne fără urmări negative asupra maghiarilor din cele trei judeţe şi din întreaga ţară, urmări dintre care amintim: consecinţele negative asupra aprovizionării şi desfacerii produselor firmelor comerciale din zonă, în relaţiile acestora cu firmele partenere, din întreg spaţiul românesc; prezenţa şi activitatea numeroşilor funcţionari şi înalţi funcţionari publici de etnie maghiară, stabiliţi în Bucureşti, în urma participării UDMR-ului la guvernarea ţării; crearea unor situaţii de disconfort pentru miile de studenţi de etnie maghiară care studiază în principalele centre universitare ale ţării; funcţionarea normală a extensiilor universitare din Bucureşti, Cluj-Napoca, Braşov, Sibiu ş.a. existente în principalele oraşe din cele trei judeţe, a căror principali beneficiari sunt tinerii de etnie maghiară din aceste judeţe; situaţia „delicată” a cetăţenilor de etnie maghiară care locuiesc în celelalte judeţe din România, în relaţiile cu vecinii şi colegii lor de muncă – populaţie care reprezintă peste jumătate din numărul total al cetăţenilor români de naţionalitate maghiară, din întreaga ţară; buna convieţuire a membrilor familiilor etnic-mixte, familii care numai în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, depăşesc cu mult 10.000 de cupluri.  Nu trebuie neglijată nici reacţia societăţii româneşti, forţa solidarităţii românilor din ţară şi din străinătate şi nici reactivarea forţelor naţionaliste din societatea românească care sunt hotărâte să dea replica cuvenită susţinătorilor proiectelor autonomiste, iredentiste şi secesioniste.

Situaţia din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, nu se aseamănă cu cea din Kosovo, nici din punct de vedere demografic. Astfel, potrivit datelor Recensământului populaţiei din 2002, în judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, populaţia de naţionalitate română şi de alte etnii decât cea maghiară, reprezintă 40% din totalul populaţie celor trei judeţe, la care se adaugă aproape 50.000 de persoane membrii ai familiilor etnic mixte şi persoane cu dublă ascendenţă identitară, fie de naţionalitate română şi care aparţin „bisericilor istorice maghiare”, fie de etnie maghiară şi care aparţin bisericilor tradiţionale româneşti. În aceste condiţii orice proiect politic care vizează viitorul acestor judeţe nu poate face abstracţie de voinţa celor 400.000 de români din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş.

Din perspectivă geopolitică, constituirea unei enclave în zona Covasna – Harghita – Mureş nu va fi benefică pentru maghiari şi niciodată acceptată de români. Niciun partid politic românesc, nu va accepta ca în mijlocul României să se formeze o enclavă etnică, în care patrimoniul cultural românesc, istoria şi limba română, valorile şi simbolurile româneşti, să fie periclitate, iar românilor să le fie încălcate drepturile fundamentale.  Într-o Europă, în care libertatea de mişcare a persoanelor este o realitate cotidiană şi un mare câştig pentru toţi cetăţenii continentului, Statul Român nu va putea accepta niciodată ca, în enclava etnică a aşa-zisului „ţinut secuiesc”, românii să fie discriminaţi şi marginalizaţi, imputându-li-se vina că urmăresc „schimbarea structurii etnice” şi „românizarea pământului secuiesc”.  Realităţile istorice şi cele actuale, din această parte de ţară, ne arată că maghiarii de aici nu se vor afirma împotriva românilor, ci numai cu acordul lor şi împreună cu ei. Este în interesul tuturor locuitorilor din această parte de ţară ca, atât liderii politici cât şi societatea civilă şi mass-media să acţioneze pentru transformarea zonei dintr-una apreciată ca având „deficit de stabilitate”, într-o regiune cu o capacitate de absorbţie geopolitică în care caracterul multietnic şi pluriconfesional să asigure atenuarea asperităţilor de orice fel şi valorificarea superioară a resurselor şi potenţialului uman şi material din zonă, în interesul tuturor locuitorilor acesteia şi a generaţiilor viitoare.  Domnule cetăţean român, europarlamentar român şi vicepreşedinte al Parlamentului European din partea României, chiar nu vă arde Ordinul Steaua României de pe piept? Chiar doriţi să porniţi un război între maghiari şi români? Domnule pastor creştin László Tőkés, aţi uitat ce aţi învăţat la facultatea de teologie despre legea lui Isus Hristos? Chiar nu vă mai amintiţi care este aceasta  Sau slujiţi altui stăpân?”