Portalul Basarabenilor din România invită vizitatorii site-ului să urmărească dialogul cu Excelenta Sa, domnul Ambasador al RM la Bucureşti Iurie Reniţă. În cadrul acestei ediţii vom aborda tema “Relaţiilor bilaterale a celor doua state româneşti în cei 20 de ani de la proclamarea independenţei”. Prin intermediul proiectului „În 20 ani” Basarabeni.ro doreşte să devină un mediator echidistant între societatea civilă şi decidenţi. Doar luminând împreună tainele care se ascund sub praful greu al istoriei, ridicând întrebări şi identificând împreună soluţii, vom fi în stare să demontăm viziunea sumbră asupra viitorului nostru!

Vă invităm să urmăriţi mai jos a doua ediţie a dialogurilor “ÎN 20 ANI” cu invitatul nostru Domnul Iurie Reniţă, Ambasadorul Republicii Moldova la Bucureşti.

Basarabeni.Ro: Bună ziua domnule Ambasador şi dragi vizitatori ai portalului de ştiri Basarabeni.Ro, vă salută realizatorii proiectului “ÎN 20 ani”: Alexandru Risneac şi Ana Cristiuc. În cadrul primei ediţii a proiectului vom discuta despre “Relaţiile bilaterale a celor două state româneşti în cei 20 de ani de la proclamarea independenţei”.

Iurie Reniţă: Mai întâi aş vrea să vă mulţumesc pentru ocazia care mi-aţi oferit-o, de a fi invitatul dvs. În cadrul proiectului “În 20 ani”. Doresc multă baftă realizatărilor emisiunii de pe portalul Basarabeni.Ro!

Ana Cristiuc: D-le Ambasador, cum era privită de ochii unui tânăr absolvent al Facultăţii de Jurnalism situaţia din Basarabia anilor 88-90?

Iurie Reniţă: La acea vârstă, dacă am înţeles întrebarea dvs. corect, aveam o experienţă de jurnalist de 13-14 ani. În  ‘89-‘90 mă aflam la Chişinău, a fost o perioadă extrem de activă şi importantă atât pentru mine,  în plan profesional, dar şi pentru situaţia politică generală din R. Moldova. La acel moment eram încă parte a imperiului sovietic.  Atunci a luat amploare mişcarea de eliberare naţională. Mulţi  au  conştientizat şi au decis să se implice în această acţiune.  Am fost şi eu participant prin activitatea de jurnalist. În ‘89-‘90 am participat la fondarea revistei “Limba Română”, ulterior,  la revista “Cugetul” - o revistă de istorie şi ştiinţe sociale. Deci, am încercat în acea perioadă de avânt evident al renaşterii naţionale să promovăm valorile noastre naţionale, aspectele  istorice care până atunci erau tăinuite de către  regimul sovietic. Am încercat să aducem în prim-plan şi să popularizăm istoria adevărată a R.M., atât cea din  perioada istorică milenară, cât şi cea din perioada sovietică, plus, istoria noastră de  atunci când am fost o ţară mare şi am fost împreună.

Ana Cristiuc: Aţi fost în PMAN în ziua semnării declaraţiei de independenţă  sau ce aţi făcut în acea zi?

Iurie Reniţă:  În acea zi, alături de sutele de mii de cetăţeni ai Republicii Moldova, am fost în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi am trăit emoţii care sunt foarte greu de descris chiar şi după 20 de ani.  Sentimentele care le-am trăit atunci necesită o periodă de timp  mai mare pentru a le  reda relevanţa şi bucuria, care a fost atunci în acel 27 august 1991!

Alexandru Rîşneac:  Dvs. aţi făcut parte din prima generaţie care a venit la studii în România. Cum aţi fost primit de populaţia de aici, cum  v-aţi integrat în mediul bucureştean, cum era văzut un tânăr basarabean venit la studii în România?

Iurie Reniţă:  Aş vrea să remarc chiar de la bun început faptul că a fost o ocazie nemaipomenită pentru noi, cei care am venit de la Chişinău aici, la Bucureşti să facem carte. Ca urmare a selecţiei care s-a produs la Chişinău, în procesul căreia a fost implicat personal prim-ministrul de atunci D-nul Mircea Druc, am devenit studenţi la Facultatea de Relaţii Internaţionale. Însă, aş face o mică remarcă, aş menţiona, totuşi, viziunea clară a premierului de atunci, Mircea Druc, de a pregăti o echipă de viitori diplomaţi, deşi eram în ‘90 parte a Imperiului Sovietic. A fost un act de curaj şi o necesitate pe care premierul foarte bine a intuit-o şi imediat a plasat această opţiune unui grup de 7 persoane, care ulterior au devenit studenţi la Relaţii Intenationale. E important să fac această specificare, deoarece, cu adevărat, se impunea pregătirea unui cadru de diplomaţi, intuindu-se că independenţa R.M. se va produce. Deci, a fost o viziune foarte clară a D-nului Druc, fiindcă Imperiul era pe sfârşite!

Aici, în Bucureşti  a fost o perioadă extrem de romantică! Romantică, chiar dacă la vastă de 32 de ani, lucrurile romantice se produc mai rar! La 32 de ani m-am străduit să savurez din acea perioadă extrem de fumoasă atât la Chişinău, dar şi la Bucureşti! Aici se petrecea Revoluţia din România, era perioada unui avânt şi a unei dorinţe enorme de a păşi pe o cale nouă.

Noi am fost  acceptaţi cu multă căldură sufletească şi frăţească de către colegii noştri de aici, de la Bucureşti. Au fost create şi condiţiile adecvate. Grupul de studenţi basarabeni care a venit la studii la Relaţii Internaţionale era extrem de dornic şi setos de carte, deoarece colegii mei şi eu inclusiv făcusem studiile în limba rusă. Aici am venit într-un anturaj, într-un mediu lingvistic atât de firesc şi atât de frumos pe care ni l-am dorit întotdeauna. Am rămas profund impresionaţi de modul în care am fost trataţi, dar şi de condiţiile care ne-au fost create!

Ana Cristiuc:  În momentul în care v-aţi întors în toamna anului '91, la  Bucureşti, care a fost reacţia colegilor dvs, a tinerilor vis- à -vis de ruperea R.M. de Uniunea Sovietică?

Noi cu toţii am trăit sentimente aparte, inedite! Atunci când s-a produs acest eveniment ce ne-a marcat profund destinele noastre (destrămarea U.R.S.S), era multă bucurie atât la Bucureşti, cât şi la Chişinău. Era o încununare a unor idealuri pentru care au luptat atât înaintaşii noştri, cât şi cei care au sprijinit, iniţiat şi au fost extrem de activi în procesul de Renaştere Naţională din Republica Moldova!

Aici, la Bucureşti, cu multă bucurie şi multă înţelegere, ne-au acceptat şi ne-au sprijinit atunci când a fost cazul să declarăm independenta Republicii Moldova. Evident era vorba de independenţa R.M. vis-à-vis de Imperiul Sovietic!

Alexandru Rîşneac:  Astăzi devin tot mai certe aspiraţiile europene ale R.M. Însă,  în anii ‘90 R.M. a aderat la C.S.I.  Nu credeţi că aceste opţiuni sunt incompatibile cu obiectivul aderării la UE a R.M.?

D-nul Mircea Druc la prima ediţie a proiectului a fost de părerea că aderarea în C.S.I. a fost o mare greşeală a clasei politice de atunci, cum vedeţi dvs. acest aspect? Nu era mai potrivit pentrut R.M. modelul baltic?

Iurie Reniţă: Consider că în acea perioadă am avut mai multe opţiuni. Categoric, prima opţiune a fost C.S.I., iar a doua a fost calea Ţărilor Baltice. Nu s-au valorificat toate opţiunille! Nu cunosc şi nu aş putea să mă pronunţ acum cu multă competenţă, deoarece nu eram un factor decizional chiar atât de important în acea perioadă. Dar vă asigur că se dorea şi exista în Republica Moldova un curent impunător care pleda pentru o opţiune baltică de abordare a situaţiei, dar şi a viitorului R.M.! Dacă mergeam anume pe acea cale situatia, cu siguranţă,  era diferită decât cea pe care o avem astăzi! Opţiunea aleasă  a fost condiţionată de o conjunctură politică externă, dar şi de cea internă, concretă din R.M.! Ea respectă toate abordările şi pledoariile care sunt în vigoare şi care s-au făcut, indiferent de la cine vin ele: de la personalităţile marcante sau de la factorii decizionali din acea perioadă, un exemplu este d-nul prim-ministru Druc.

Am fost şi sunt adeptul opţiunii baltice! Ar fi corect şi bine să valorificăm ceea ce este necesar în cadrul C.S.I. de vreme ce a fost o opţiune a conducerii R.M. A fost o stare de fapt şi de spirit care s-a produs, trebuie să valorificăm doar ceea ce este strict necesar pentru Republica Moldova, mă refer aici la aspectele economice şi comerciale! Atât timp cât noi n-am reuşit, încă, să perseverăm pe piaţa occidentală de o manieră convingătoare, atunci este evident că urmează să valorificăm potenţialul, poate nu aş zice al C.S.I.-ului,  mai degrabă, bilateral al ţărilor care fac parte din C.S.I. şi, aici, noi suntem într-o situaţie foarte bună, mă refer şi la relaţiile economice cu Belorusia, cu Rusia pe plan bilateral!  În cadrul C.S.I.-ului este firesc să colaborăm cu fiecare ţară de vreme ce avem un interes economic sau politic. Atât timp cât calea C.S.I.  nu contravine aspiraţiilor noastre europene - este absolut normal să valorificăm  relaţiile bilaterale cu ţările din  C.S.I. Nu văd un impediment să colaborăm în acest format, până în momentul în care acesta nu va contraveni noilor exigente! Mă refer la situaţia în care vom fi membri asociaţi sau deplini ai UE - lucru pe care ni-l dorim foarte mult!

Ana Cristiuc:  D-le Ambasador, dvs. aţi fost consilier în cadrul Ambasadei R.M. din SUA. Cum este sau era văzută situaţia din R.M. din culisele politice ale Statelor Unite?

Iurie Reniţă: Vă mulţumesc foarte mult pentru faptul că mi-aţi adus aminte o perioadă extrem de frumoasă din activitatea mea diplomatică,  dar şi a ţării pe care am avut onoarea să o reprezint în  perioada 1996-1999. Cu adevărat a fost o perioadă foarte importantă sub aspect profesional. America a avut  o atitudine binevoitoare, dar şi de susţinere a R.M. , şi, în primul rând, aici, mă refer la afirmarea R.M. ca stat independent şi teritorial integru. Poziţia americană a fost întotdeauna foarte fermă şi clară. Evident că la Washington am avut ocazia de a discuta şi de avea întrevederi  atât la Departamentul de Stat,  Departamentul Apărării cât şi la Congres cu personalităţi marcante ale politicii americane, dar şi internationale. America a oferit un  cadru extrem de favorabil pentru familiarizarea cu marea politica internaţională, dar şi cu abordările şi disputele dintre marile puteri. În America am avut ocazia să participăm la dezbaterile publice în cadrul Congresului American, dar şi a diferitelor fundaţii care sunt preocupate de situaţia internaţională şi mai ales a ţărilor din spaţiul  Europei de Sud-Est, spaţiul CSI, inclusiv R.M. Ne-am străduit să valorificăm acea conjunctură favorabilă a raporturilor bilaterale şi mă bucur foarte mult că s-a reuşit în acea perioadă o injecţie atât politică cât şi financiară substanţială americană în R.M. şi, în special, în domeniul securităţii şi al colaborării politico-militare - un domeniu în care am activat şi eu şi am fost responsabil în cadrul Ambasadei. Deci, în acea perioadă şi mă refer, în special, la 1999, când la Chişinău erau la putere forţele democratice, americanii sprijineau foarte mult demersul nostru european şi este regretabil că atunci acele forţe democratice nu au reuşit să menţină cursul de durată al integrării europene. Cunoaşteţi  că ulterior au venit alte forţe politice la putere, dar în acea perioadă am avut o conjunctură foarte favorabilă pentru a avansa considerabil în procesul de integrare europeană şi partenerii noştri ne-au asigurat tot sprijnul politic şi financiar necesar.

Alexandru Rîşneac: D-le Ambasador, din perspectiva dvs. cât de mult a afectat guvernarea comunistă dezvoltatrea R.M. din punct de vedere ecomomic, politic şi social şi care a fost impactul acesteia asupra relaţiilor internaţionale?

Iurie Reniţă: Aş vrea să fac o referire chiar mai recentă: în 2009, când la guvernare a venit Alianţa pentru Integrare Europeană, R.M. era o ţară totalmente izolată. Un regim care a durat atâţia ani de zile a reuşit să compromită aserţiunile, pledoariile adevărate ale R.M., mă refer aici la relaţiile cu SUA, Rusia, Ucraina. Nu mai vorbesc de relaţiile cu România, care au fost compromise de o manieră incredibilă şi aici factorul politic, ideologic, dar şi de altă natură a avut o contribuţie nefastă asupra raporturilor bilaterale dintre Chişinău şi Bucureşti, s-a mers pe formula foarte dură, considerându-se că ar fi în avantajul autorităţilor, dar şi al R.M. de atunci.  A fost o abordare greşită. Indiferent de situaţia sau regimul politic de la Chişinău, cu ţările strategice, prioritare era necesar să menţinem relaţii bune.

În perioada respectivă abordările de la Chişinău au fost extrem de dure, iar la Bucureşti, în unele cazuri, au fost date replici pe măsură, generate de acea abordare de acasă. Totuşi era necesar să menţinem o relaţie firească, nu prin formele acestea radicale, pe alocuri chiar bolșevice: revocarea ambasadorilor,  declararea de persoane nongrate, instituirea regimului de vize etc. Acestea nu sunt acţiuni care denotă un comportament propriu unei ţări care aspiră la integrarea europeană!  Întotdeauna este necesar de a identifica o soluţie şi de a menţine dialogul deschis. Abordarea radicalistă, categorică este caracteristică unei perioade totalitare! În noua conjunctură era şi este necesar să identificăm ceea ce ne uneşte, prin urmare, rolul diplomaţiei este de a-ţi face prieteni nu duşmani, fiindcă chipul duşmanului a fost unul caracteristic perioadei sovietice. Diplomaţia adevărată se bazează pe artă de a-ţi face prieteni şi pe arta dialogului - este o dimensiune fundamentală! Chiar dacă avem dispute sau controverse, nu e cazul să recurgem la violenţă, ci să fim flexibili în negocieri şi discuţii, să avem dorinţa de a respecta partenerii, dar şi arta de a insista şi de a-ne promova interesele.

Ana Cristiuc: Exelenţă, sunteţi primul ambasador al guvernării pro-europene aflate la putere la Chişinău. Ce înseamnă pentru Dvs, să fiţi ambasadorul R.M. în asemenea condiţii?

Iurie Reniţă: Evident, este o mare responsabilitate pentru mine, dar şi pentru cei care au considerat că sunt persoana indicată de a fi ambasador în România. M-am străduit şi mă străduiesc în continuare să identificăm întodeauna soluţiile şi aspectele care ne unesc. Există extrem de multe lucruri care unesc cele 2 maluri ale Prutului: comunitatea noastră istorică, lingvistică, culturală... Pornind de la aceste realităţi încercam să consolidăm această relaţie între Chişinău şi Bucureşti şi nu să găsim motive pentru a o compromite, aşa cum se proceda în unele cazuri, în trecut. Îmi pare rău că o parte din cei care au activat  anterior, aici,  în România aveau altă misiune decât cea de a consolida raporturile bilaterale. Trebuie să constat că asta era preocuparea lor, de a compromite o relaţie  firesca între Chişinău şi Bucureşti.

Sunt bucuros şi pot să afirm cu satisfacţie că în prezent relaţiile cu România sunt foarte bune. Într-o perioadă relativ scurtă am reuşit să elaborăm şi să semnăm peste 35 de documente  juridice. Nu am avut un asemenea antecedent în istoria noastră bilaterală, când într-o perioadă atât de scurtă să consolidăm atât de consistent cadrul juridic, cel care contează foarte mult în relaţiile dintre două ţări. S-au consolidat şi alte aspecte, cum ar fi cel cultural, educaţional. Ştiţi foarte bine ca acualmente în România, în fiecare an, îşi fac studiile cca 5000 de studenţi. S-a reuşit să revenim la un cadru juridic-educatioanal firesc - semnarea protocoalelor între cele două ministere ale educaţiei a fost suspendată în 2001, dar recent, odată cu venirea la putere a Alianţei  pentru Integrare Europeană s-a reuşit să se aducă această situaţie la o stare normală. Este absolut firesc ca elevii, studenţii din RM să aibă dreptul şi opţiunea de a-şi alege ţara în care vor  să facă studii. Profit de această ocazie şi exprim gratitudine Guvernul Român, autorităţilor româneşti pentru sprijinul necondiţionat acordat în această privinţă.

Alexandru Rîşneac: România se declară a fi avocatul R.M. pentru aderarea la UE. Mai mult că atât susţine includerea R.M. în pachetul Balcanilor de Vest, în timp ce autorităţile de la Chişinău  sunt mai apropiate de ideea Parteneriatului Estic?  

Este evident că statele din Pachetul Balcanilor de Vest sunt mult mai aproape de aderarea la UE ca timp, decât statele din Parteneriatul Estic? Dvs. cum credeţi? De ce clasă politică de la Chişinău nu se mobilizează suficient pentru includerea R.M.  în pachetul balcanic?

Iurie Reniţă: Vreau să confirm că România este partenerul nostru strategic sub toate aspectele, în procesul de integrare europeană. Contribuţia României în acest sens este una esenţială nu doar prin declaraţii, ci prin acţiuni foarte concrete. Cu permisiunea dvs., aş face referire la ultima reuniune a miniştrilor de externe ai grupului de prieteni ai R.M. de la Bruxelles. Actualmente, suntem într-o conjunctură extrem de favorabilă a raporturilor bilaterale, în care România, cu adevărat, sprijină şi susţine R.M. în procesul ei de aderare la UE, fiind un partener extrem de convingător şi activ.

Este firesc să avem mai mulţi prieteni şi parteneri care ne susţin, mă refer la Polonia, Franţa, Suedia, Finlanda. Cu cât extindem mai mult acest cerc, cu atât este mai bine pentru noi. Însă, rolul României este unul esenţial în acest cerc. Vis-a-vis de valorificarea posibilităţilor în cadrul Parteneriatului Estic, noi suntem activi , poate chiar cei mai activi conform ultimului Summit de la Varşovia. Dar, după mine, este necesar să valorificăm şi altă dimensiune la care a-ţi făcut referire, cea a Balcanilor de Vest, din simplu motiv că aceste ţări au o clară perspectivă europeană - fapt ce face distincţia dintre ţările din Parteneriatul Estic şi cele din Balcanii de Vest.  Cunoaşteţi bine că Summit-ul de la Varşovia, dar şi abordările anterioare  nu conferă  o perspectivă europeană clară, încă, tărilor din  PE. Aceasta se poate reliefa mai târziu, însă, între timp,  noi avem opţiunea Balcanilor de Vest- şansă pe care trebuie să o valorificăm. Succesul  integrării depinde de efortul fiecării ţări în parte. În acest sens putem urmări  cazul Serbiei şi Muntenegrului care au reuşit o performanţă deosebită în demersul integrării europene: liberalizarea regimului de vize şi pătrunderea în zona economică liberă... Aceste exemple sunt foarte concludente pentru noi.  În calitatea mea de Ambasador acreditat în Serbia şi Muntenegru mă străduiesc să consolidăm raporturile bilaterale şi să preluăm o experienţă recentă. Sigur că experienţa tărilor occidentale este deosebit de importantă pentru noi! Însă, cea mai apropiată de realitatea din R.M. este experienţa Serbiei şi Muntenegrului în demersul lor de integrare europeană, deaceea este indicat să însuşim şi să valorificăm ceea ce au reuşit aceste ţări să întreprindă, mă refer, în special, la liberalizarea regimului de vize.

Odată ce R.M. va obţine această pledoarie- regimul liberalizat de vize,  va putea  avansa considerabil  în alte domenii, inclusiv în demersul de semnare a  acordului de asociere la UE. Regimul liberalizat de vize va fi imboldul cel mai serios pentru cetăţenii R.M. pentru  a sesiza avantajele incontestabile ale apropierii de UE. Iată de ce este atractiv, necesar şi util  să ne ancorăm mai mult, eu aş zice pe ambele filiere, inclusiv Parteneriatul Estic, atât cât ne oferă acesta, dar trebuie să valorificăm mai consistent şi  dimensiunea Balcanilor de Vest.

Ana Cristiuc: Odată cu plecarea comuniştilor de la putere, relatiiile bilaterale dintre România şi R.Moldova s-au îmbunătăţit vizibil. Care au fost realizările comune din 2009 până în prezent şi consecinţele acestora?

Iurie Reniţă: Realizările sunt incontestabile şi foarte vizibile pentru cei care doresc să le vadă şi să le înţeleagă, evident nu şi pentru cei care le contesta, dar este firesc ca într-o societate democratică să existe abordări şi opinii diferite.

Anterior am făcut referire la consolidarea cadrului juridic bilateral, un exemplu relevant fiind semnarea unui document extrem de important care a figurat pe agenda bilaterală pe parcursul mai multor ani şi care a fost anterior excesiv ideologizat şi politizat, este vorba de Tratatul cu privire la regimul de frontieră, semnarea căruia a eliminat nişte suspiciuni artificial menţinute de către unele forţe politice pentru care menţinerea chipului duşmanului era o artă şi un scop în sine.

Astfel, prin semnarea tratatului s-au eliminat suspiciunile că România ar avea o agendă ascunsă şi că ar avea pretenţii teritoriale sau de altă natură faţă de R.M. Atunci când există voinţă politică clară la Bucureşti şi la Chişinău putem realiza lucruri importante. În această perioadă s-a reuşit să semnăm Acordul cu privire la asistenţă financiară nerambursabilă  în valoare de 100 mln, care este o sumă considerabilă pentru realităţile nostre. Gestul României este unul frăţesc care a venit în întânpinarea R.M într-o perioadă extrem de delicată şi dificilă sub aspectul  economico-financiar. România a fost ţara care a acţionat imediat într-o manieră concretă atunci când a fost necesar de a remedia consecinţele calamităţilor  naturale (inundaţiile) care au afectat ambele maluri ale Prutului.  România a demonstrat o dată în plus că ne putem ajuta reciproc şi în momentele dificile.

Alexandru Rîşneac: D-le Ambasador, puteţi să ne împărtăşiţi câteva din cele mai importante proiecte de pe agenda Chişinăului şi Bucureştiului care aşteaptă a fi implementate în viitorul apropiat?

Iurie Reniţă: Sunt proiecte care urmează să consolideze independența reală, dar şi securitatea RM, mă refer, în primul rând, la securitatea energetică. Cunoaşteţi foarte bine că suntem excesiv de dependenţi de o singură sursă, atât sub aspectul gazului natural, cât şi al energiei electrice. Sunt două aspecte extrem de importante care  au un impact major asupra suveranităţii şi independenţei R.M. Din păcate ne-am confruntat anterior cu unele momente în care livarărea gazului şi a energiei electrice  era condiţionată de aspecte politice. Pentru a consolida această situaţie şi pentru a conferi mai multă consistenţă securităţii energetice am convenit cu partenerii noştri de la Bucureşti construirea gazoductului în sistem revers, de asemenea conectarea la reţelele electrice de înaltă tensiune de la Nord şi de la Sud. Prin realizarea acestor proiecte, R.M. intră într-o nouă etapă a diversificării surselor energetice, dar şi a  afirmării ei ca stat independent. Astăzi am primit confirmarea că Parlamentul de la Chişinău a ratificat cel de-al doilea Protocol Adiţional via-à-vis de proiectele energetice. Asteptăm ca şi colegii noştri de la Bucureşti  să finalizeze acest proces şi să demaram într-o o manieră mult mai concretă finalizarea acestui proiect, şi, în primul rând, mă refer la gazoduct.

Consider că termenul de 2012 este unul realist pentru finalizarea acestui proiect. Au fost demrate acţiuni concrete, astăzi ne aflăm pe un făgaş firesc al realizării proiectului. Ar fi bine ca unul viitor să împărtăşesc bucuria punerii în funcţiune a gazoductului, dar şi a celor două proiecte vis-à-vis de interconectarea României şi R.M la reţelele de energie electrică.

Racordându-ne la aceste conducte, noi ne conectăm, deja, la reţeaua europeană, aici este şi semnificaţia politică, dar, în special, cea economic-financiară  şi energetică a respectivelor proiecte. Deci, este încă un pas concret în procesul de integrare europeană a R.M.! Sunt adeptul abordărilor pragmatice - acestea ar trebui să ne caracterizeze! Evident este important şi aspectul declarativ, dar, mai ales, şi cel al acţiunilor concrete şi mă străduiesc, în măsura în care reuşim, să avansăm şi să promovăm anume această abordare! Mă bucur că replica de la Bucureşti este una pe măsură!

Ana Cristiuc: D-le Ambasador de mulţi ani se vorbeşte despre importanţa realizării ecartamentului european pe ruta Chişinău-Iaşi, însă, amintim că D-nul Druc la prima ediţie  “În 20 ani” a menţionat ca ecartamentul românesc de cale ferată a fost  schimbat într-un timp record. De ce în vremurile noastre durează atât de mult întruchiparea acestui proiect şi  când presupuneţi că ar putea fi realizat?

Iurie Reniţă: Cu adevărat este un  proiect de anvergură, unul care ne va marca profund !După mine, proiectul este necesar, fiindcă acesta  ar consolida într-o  manieră extrem de concretă şi eficientă apropierea noastră de UE. Însă, trebuie să recunoaştem că este un proiect care necesită o sumă considerabilă de bani. Atunci urmează să identificăm partenerii şi sursele care ne-ar putea ajuta. De una singură R.M. nu poate realiza acest proiect, de altfel, unul absolut necesar. Cred că în acest sens trebuie să fim mai activi şi să manifestăm mai multă dexteritate, ingeniozitate şi iniţiativă.  Suntem  preocupaţi  aspectele economice, financiare , dar contăm mult şi pe asistenţa României  în realizarea acestui proiect.

Aş face un apel, aş încuraja oamenii de afaceri să se implice,  fiindcă este un proiect de amploare care va schimba dramatic în bine situaţia şi procesul de integrare a R.M. Trebuie  să recunoaştem că deocamdată nu avem capacitatea financiară de a-l implementa. Dar este un proiect inclus pe agendă şi chiar susţinut de domnul preşedinte Traian Băsescu şi urmează să identificăm posibilităţile reale de a-l implementa.

Alexandru Rîşneac: D-le Ambasador, sunt unele state care nu au reprezentanţă dimplomatică în R.M sau nu au sedii în Chisinău. Mulţi cetăţeni trebuie să vină în Bucureşti pentru a-şi perfecta acte, vize, a rezolva problemele cu care se confruntă. Am avut semnalată o întrebre din partea publicului  special  în cazul Portugaliei. Ce facilităţi putem crea cetăţenilor din R.M. în această problemă?

Iurie Reniţă: Dincolo de relaţia bilaterală cu România, inclusiv cu Serbia şi Muntenegru unde sunt acreditat, Ambasada noastră de la Bucureşti acoperă necesităţile şi pentru 31 de ţări care sunt acreditate în R.M., dar au reşedinţa la Bucureşti. Am ţinut să fac această remarcă întrucât nouă ne revine misiunea de a menţine aceste relaţii bune cu ţările în cauză, mă refer la ţările din America Latină, Africa, Asia dar şi 8 ţări membre ale UE printre care şi Portugalia. Până a ajunge la cazul Portugaliei aş vrea să elucidez cazul Spaniei referitor la perfectarea vizelor. Odată cu  preluarea de către mine a funcţiei de ambasador am avut mai multe întâlniri cu ambasadorul Spaniei. În cadrul acestor întâlniri am solicitat respectuos să identificăm o soluţie cu privire la regimul vizelor. Ca urmare a insistenţelor noastre s-a găsit o soluţie şi cetăţenii noştri pot merge la ambasada Cehiei din Chişinău pentru a obiţine o viză pentru Spania.

În prezent, purtăm discuţii cu ambasadorul Portugaliei pentru a proceda într-o  manieră similară, adică să preia o altă ambasada perfectarea vizelor pentru Portugalia. Sper foarte mult să reuşim, aşa cum am reuşit şi în cazul Spaniei, fiindcă ar fi un folos real pentru cetăţenii noştri. Reiterez ca ambasada noastră de aici este  preocupată de o manieră foarte concretă pentru a asista cetăţenii R.M. Bine, nu întotdeauna ne reuşeşte în măsura în care ne propunem, însă vă asigur că există disponibilitatea noastră sinceră şi de  dorinţa de a face cât mai mult pentru cetăţenii R.M. Ne străduim să asigurăm facilitarea regimului de vize şi cu alte ţări, precum ar fi: Serbia, Muntenegru, Macedonia, dar  şi cu alte ţări din Balcanii de Vest. Până acum Ambasada  Serbiei din Kiev era acreditată pentru R.M., mai recent este acreditată Ambasada de la Bucureşti. Pentru aceasta este  necesară semnarea acordurilor de readmisie înainte de a trece la eliminarea regimului de vize. Un astfel de acord a fost, deja, semnat cu Serbia şi urmează să se semneze unul şi cu Muntenegru în viitorul apropiat. Aboradarea Ambasadei şi indicaţiile de la Chişinău arată că trebuie să facilităm regimul de vize pe dimensiunea Balcanilor de Vest, dar şi pe cea a ţărilor care sunt acreditate în R.M., dar nu au sedii propriu-zise la Chişinău. Toată corespondenţa şi prevederile decurg prin intermediul Ambasadei noastre.

Vă asigur că sunt pe agenda Ambasadei noastre, ca fiind prioritare, deoarece ele afectează într-un mod direct cetăţenii R.Moldova!

Alexandru Rîşneac: Domnule ambasador, vreau să vă adresez o întrebare de altă natură. În Declaraţia de Independenta scrie că cetăţenii R.M. vorbesc limba română, în Constituţie a fost modificat articolul 13, stipulându-se în “limba modovenească“. Oamenii de pe stradă preferă să spună limba de stat ca să-i împace şi pe unii şi pe alţi. Ce credeţi că ar trebui să facem pentru a rezolva această criză identitară, fiindcă limba este un pilon important al identităţii noastre?

Iurie Reniţă: Bine, atunci când cei care se pronunţă pentru limba moldovenească sau o limbă de stat, după mine o fac din considerente politice. Incontestabil noi vorbim limba română şi în ce mă priveşte vorbesc limba română. Probabil este necesar de a informa de o manieră mai extinsă, sub aspectul cunoaşterii limbii, cetăţenii din RM. Evident că nu e cazul să forţăm nota atunci când vedem că există multă reticenţă, dar nici să fim indiferenţi. Să o facem cu dexteritate şi multă înţelepciune. Lucrurile sunt foarte evidente – este vorba de aceeaşi limbă. Noi vorbim limba română.

Alexandru Rîşneac: Deci, cheia rezolvării problemei se află totuşi în şcoală?

Iurie Reniţă: Da, este evident! Generaţia tânără a conştientizat că este necesar să studieze limba română. Foarte important este să detaşăm limba de factorul politic. În momentul în care o chestiune lingvistică, ştiinţifică este infectată  ideologic  sau politic evident că vom avea rezultatul de astăzi, când se încearcă de a contrapune una şi aceeaşi limbă .Limba îşi are mersul ei firesc de dezvoltare! Este necesar să nu utilizăm metode folosite în trecut de bolşevici şi să parcurgem treptat etapele definirii identităţii naţionale, fiindcă reminiscenţele istorice sunt încă foarte active. Fiecare are dreptul să se autodetermine şi noi trebuie să le creăm contextul pentru a lua decizia potrivită.

Ana Cristiuc: Excelenţă, făcând bilanţul celor 20 de ani de relaţii bilaterale, ce greşeli ireparabile s-au comis în acest răstimp şi ce realizări remarcabile au fost? Cum v-aţi dori să evolueze relaţia de suflet româno-română?

Iurie Reniţă: Ziceam că astăzi avem relaţii foarte bune între Bucureşti şi Chişinău.Mi-aş dori ca acestea să fie extinse în măsura în care reuşim, şi în măsura în care factorii decizionali ai celor două ţări îşi doresc acest lucru. În prezent există această dorinţă. În legătură cu greşelile ireparabile îmi vine cam greu să vă zic, fiindcă nu aş risca să mă pronunţ de o manieră chiar atât de categorică. Au fost erori, dar au fost şi speranţe şi realizări.Ca să atenuăm oarecum erorile,frustrările şi nerealizările din trecut ar fi bine să manifestăm mai multă iniţiativă şi pragmatism pentru atingerea obiectivului major – acţiuni concrete pentru integrarea europeană. Iată care sunt eforturile primordiale şi conjugate care ar trebui să existe între Bucureşti şi Chişinău .Mă refeream anterior la sprijinul necondiţionat oferit de România care este o dovadă în acest sens. Este bine să menţinem o stare de spirit proeuropeană. Aţi văzut că în ultimile sondaje numărul cetăţenilor care optează ferm pentru integrare s-a redus. În ciuda existenţei unor erori şi nerealizări, trebuie să prevaleze optimismul şi dorinţa de a avansa. Noi am avansat mult pe exterior,  însă este necesar să evoluăm şi pe interior pentru a sincroniza aceste două dimensiuni şi a ne îndeplini demersul de integrare europeană.

Alexandru Rîşneac: Pe data de 17 noiembrie am sărbătorit Ziua Tineretului. Majoritatea celor care urmăresc site-ul nostru sunt tineri. Ce mesaj transmiteti tinerilor români de pe ambele maluri ale Prutului, celor care stau acum pe băncile facultăţii?

Iurie Reniţă: În primul rând le-aş dori să facă carte bună. Viitorul Republicii Moldova se află în mâinile tinerilor. Noua generaţie va veni cu un nou suflu ,unul european , urmează să realizeze visele noastre europene şi naţionale. Le-aş sugera să facă carte bună, carte europeană, atât de necesară acasă,  la Chişinău. Deoarece foarte mulţi cetăţeni au plecat,deja, peste hotare, i-aş încuraja pe aceştia să se întoarcă acasă! Pentru a aduce Republica Moldova în UE este necesar efortul tuturor şi, în special, al tinerilor. Aşa că vreau să încurajez tinerii să facă carte şi să revină acasă!

Ana Cristiuc: Excelenţă, exprimăm sincere mulţumiri pentru că ne-aţi onorat invitaţia la cea de-a II-a Ediţie a media-proiectului  “În 20 de ani“. Vă mulţumim pentru ospitalitatea care ne-aţi oferit-o cu atâta binevoinţă, aici, în incinta Ambasadei. Vă urăm să continuaţi parcursul pro-eropean pe care l-aţi avut pănă acum, vă dorim multe realizări  şi rezultate frumoase pe plan bilateral!

Iurie Reniţă: Multumesc foarte mult şi reiterez mesajul de la începutul dialogului. Mă simt onorat dea fi invitatul emisiunii „În 20 ani”. Vă doresc câţi mai mulţi interlocuitori care au ce a vă spune lucruri interesante şi care într-un fel decid destinul curent, dar şi viitor al R.M.! Fac în continuare un apel către cetăţenii R.M., care se află în România, că atunci când apar diverse probleme ce pot fi soluţionate, adresaţi-vă! Vă asigur că Ambasada noastră la Bucureşti este partenerul Dvs. Fiindcă suntem abordaţi de multe ori de cetăţeni pentru a-i asista în vederea obţinerii cetăţeniei române, aş vrea să fac o remarcă că această este o  activitate ce aparţine în exclusivitate autorităţilor române! Ambasada R.M. la Bucureşti nu este implicată şi nu are nici o atribuţiune în acest proces, deaceea v-aş îndemna să vă adresaţi la Ambasada României, la Consulatele României din R.M. sau la Agenţia specializată din România! Cunosc că apărut şi unele decepţii că Ambasada nu s-a implicat, categoric nu avem nici o atribuţiune şi dreptul acesta aparţine exclusiv autorităţilor române!

Ana Cristiuc: Vă mulţumin pentru urări şi sfaturi utile!

Iurie Reniţă: Vă mulţumesc şi eu, şi vă invit la Ambasadă, nu neapărat anul viitor când va fi dată în exploatare conducta, dar şi între timp!