„Republica Moldova s-a schimbat foarte mult în sensul suprapunerii perfecte a acestei ţări peste adevărata sa identitate europeană”

Interviu cu Excelenţa sa Marius Lazurca, Ambasadorul României în Republica Moldova

- Excelenţă, când şi în ce împrejurări aţi auzit pentru prima oară despre Basarabia şi dacă, în timp, vi s-a schimbat percepţia despre ea?

Fac parte din acea generaţie de români care au dobândit, într-un anumit sens, conştiinţă politică după 1989. Primele informaţii despre Republica Moldova le-am primit cu ocazia declarării independenţei, când am salutat ca toţi românii recunoaşterea promptă a acestei declaraţii de către România. Am avut după aceea foarte repede ocazia de a călători în R. Moldova, în 1992, şi de a reface în timp această primă experienţă a contactului cu RM, de câteva ori, până la momentul în care am venit ca ambasador în această ţară. Aşadar, s-ar putea spune că experienţa mea a realităţilor locale are mai multe straturi geologice – începând de la trezirea conştiinţei cu privire la existenţa Republicii Moldova, după modificările democratice din întreaga Europă Răsăriteană, până în momentul de faţă, când mă găsesc în onoranta postură de a fi ambasador al României la Chişinău. Parcursul pe care l-am făcut mi-a permis să verific cu propriii mei ochi transformările R. Moldova, începând de la prima mea experienţă din 1992, până în momentul de graţie 30 martie 2010, când am devenit ambasadorul ţării mele. Republica Moldova s-a schimbat foarte mult – e o impresie puternică de care nu pot scăpa – în sensul suprapunerii mai perfecte a acestei ţări peste adevărata sa identitate europeană.

- Sunteţi bănăţean şi aţi fost ambasador la Vatican. În ce măsură această provenienţă şi această experienţă diplomatică sunt un atu sau un impediment pentru onorarea mandatului de la Chişinău?

Meseria diplomatică e una extrem de personalizată, în care experienţa privată a diplomatului joacă un rol esenţial, chiar dacă nu direct, în performanţa sa profesională. Vin în Republica Moldova încărcat cu un bagaj biografic şi cu o experienţă profesională pe care încerc să le calibrez astfel încât să-i fiu util ţării mele şi ţării în care România m-a trimis pentru a servi interesele naţionale.

Orice mandat diplomatic, cu atât mai mult cel de ambasador la Vatican, e important şi poate să contribuie la ameliorarea performanţei profesionale a diplomatului. Vaticanul este o fereastră asupra actualităţii politice globale şi un instrument de a te familiariza cu dosare politice dintre cele mai diverse. Faptul că Vaticanul nu are interese politice partizane şi acela că Vaticanul urmăreşte întreaga problematică politică globală – sunt două elemente care îl pun pe diplomatul care îşi slujeşte ţara la Vatican într-o experienţă directă a întregii actualităţi internaţionale. Vin aşadar la Chişinău cu această experienţă pe care o găsesc utilă şi căreia îi pot confirma utilitatea în fiecare zi.

- Credeţi că RM va adera la UE şi când s-ar putea întâmpla aceasta?

Dacă nu aş fi ferm convins că Republica Moldova are o vocaţie autentică europeană, dacă nu aş crede că progresele rapide pe care guvernul Filat le face către integrarea europeană sunt promiţătoare, dacă nu aş crede în faptul că, la un moment dat, R. Moldova va deveni membru al Uniunii Europene, misiunea mea ar fi aproape imposibilă. Mandatul meu este definit tocmai de acest obiectiv fundamental de politică externă al R. Moldova şi anume de a deveni într-un răstimp rezonabil un nou stat membru al UE. Cred aşadar cu toată tăria că acest lucru se va întâmpla. Mi-e greu totuşi, fiindcă nu sunt profet, ci doar diplomat, să estimez care e orizontul de timp al acestui obiectiv. Cert este că întrebarea Dvs vine într-un context foarte favorabil: astăzi (9 iunie – n.r.) s-a încheiat cea de-a treia rundă de negocieri pentru încheierea Acordului de Asociere între UE şi RM, o rundă care a decurs, ca şi precedentele două, foarte bine şi care a demonstrat nu numai voinţa politică a autorităţilor moldovene de a parcurge rapid itinerarul european, ci şi gradul de profesionalism pe care îl manifestă autorităţile de la Chişinău.

„Secţia consulară a Ambasadei României la Chişinău eliberează zilnic cel puţin 700 de vize”

- În chestiunea mult discutatei, nesperatei aderări a RM la UE, în ce măsură, dacă puteţi cuantifica o asemenea materie imprecisă, depinde rezultatul de a) conducerea RM; b) UE; c) lobby-ul României; d) influenţa altor puteri din regiune, în special Rusia şi Ucraina? În care dintre aceste direcţii credeţi că se lucrează cel mai mult, în acest moment?

Toate elementele pe care Dvs le-aţi menţionat au fără îndoială un rol în procesul de integrare europeană a RM. Aş spune fără urmă de ezitare că asiduitatea, efortul, hărnicia, profesionalismul autorităţilor din RM reprezintă factorul-cheie al integrării europene. Şi elementele exterioare pot juca un rol – pomeneaţi de disponibilitatea UE, de lobby-ul pe care România l-ar putea face şi îl face cu multă încredere, de lobby-ul pe care alte state membre ale Uniunii Europene şi, din fericire, aceste state sunt numeroase, l-ar face în această direcţie, de atitudinea unor state vecine sau a unor state din regiune – toate aceste elemente contează. Însă voinţa politică a autorităţilor moldovene, profesionalismul lor, hotărârea de a urma această cale reprezintă elementul fundamental al acestui proces.

Dvs, dintr-o anumită prudenţă pe care eu nu aş saluta-o, vorbiţi despre integrarea europeană a R. Moldova ca despre un fenomen „nesperat” sau, mă rog, punându-l sub semnul dubiului. Eu aş atrage atenţia că există în acest proces două faze. Mai întâi, faza negocierilor şi a adaptării politice, sociale, economice a R. Moldova la standardele UE. Aceasta este extrem de importantă fiindcă procesul de integrare în UE s-a dovedit a fi cel mai eficient instrument de reformă a statelor care îşi doresc să devină membre ale clubului european. Al doilea element al acestui proces este integrarea propriu-zisă, asupra căreia, pentru a-i fixa o dată, nu e cazul să ne concentrăm foarte mult acum. În momentul de faţă, procesul negocierilor este în curs, este dinamic, produce rezultate, e bine să nu îl neglijăm de dragul anticipării datei la care R. Moldova va deveni un stat membru al UE. Să ne concentrăm asupra realităţii imediate, asupra progreselor pe care le putem face în mod realist urmând ca, prin acumularea rezultatelor, meritelor, efectelor pozitive, Republica Moldova să poată pretinde în mod legitim la un alt statut în raport cu UE decât cel pe care ea îl are astăzi.

- Care este – după părerea Dumneavoastră – cea mai gravă problemă cu care se confruntă R.Moldova?

Fără îndoială, situaţia din Transnistria. Este vorba de o problemă cu multiple dimensiuni, căreia autorităţile de la Chişinău îi acordă în mod legitim o importanţă deosebită. Constat cu multă satisfacţie că, inclusiv ca urmare a solicitărilor României, şi UE ia din ce în ce mai în serios procesul reglementării conflictului îngheţat din Transnistria. În ciuda gravităţii acestui dosar, sunt totuşi încrezător că, pe măsura ce Republica Moldova va acumula progrese pe calea integrării europene, va avea din ce în ce mai multe argumente pentru reglementarea politică a dosarului transnistrean.

- Care este cel mai important atu al RM, ce ar putea servi drept “argument de vânzare” pentru atragerea investiţiilor străine?

Republica Moldova împărtăşeşte, după părere mea de nespecialist,
multe din condiţiile care fac ca ţări din regiune să fie interesante pentru eventualii investitori străini, de pildă, forţa de muncă calificată şi deocamdată suficient de ieftină pentru a o face competitivă. Acesta este atuul cel mai important – nu numai al RM, ci şi al multor ţări din regiune, între care şi România. Dar acest argument nu este suficient. Mediul investiţional cuprinde mai multe elemente – stabilitatea cadrului legislativ, siguranţa investitorului că legea îl apară, îl favorizează. Guvernul actual a dovedit că înţelege nevoile, pretenţiile, aşteptările investitorilor străini şi că are capacitatea administrativă de a impulsiona reformele în direcţia aceasta.

„Suntem pe calea să procesăm lunar circa 10 mii de dosare de redobândire a cetăţeniei”

- Cât de reale sunt recent promisele facilitări de acordare a vizei pentru cetăţenii RM – suprimarea garanţiei bancare de 500 de euro, prelungirea termenului până la cinci ani?

Intenţia noastră este şi astăzi la fel de serioasă pe cât era atunci când s-a făcut acest anunţ. Noi continuăm procesul de investigare a tuturor posibilităţilor legale care ne-ar permite să acordăm facilităţile solicitate de partea moldoveană. Dincolo de faptul că angajamentul nostru nu a slăbit, interesul cetăţenilor Republicii Moldova pentru viza română a crescut în ultima vreme foarte mult. Şi nu pare să fie împiedicat de procedurile de obţinere a acestei vize, inclusiv de exigenţa prezentării unei garanţii bancare de 500 de euro.

În momentul de faţă, secţia consulară a Ambasadei României la Chişinău eliberează zilnic cel puţin 700 de vize într-un ritm foarte intens, ceea ce demonstrează că dificultăţile obţinerii unei vize nu mai sunt atât de mari pentru cetăţenii R. Moldova. Din fericire, procesul are o dinamică pozitivă şi putem fi încrezători cu privire la păstrarea acestei dinamici şi în viitor. Obiectivul fundamental al României în legătură cu vizele este dublu – să acorde, ca stat membru al UE, asistenţă RM în procesul de negociere cu UE pentru liberalizarea regimului de vize. În al doilea rând, ceea ce noi ne propunem este ca instrumentele prin care autorităţile române eliberează vizele să fie din ce în ce mai performante, mai profesionale, mai diversificate la scară teritorială. La sfârşitul lunii iunie, vor deveni operaţionale cele două consulate generale de la Cahul şi Bălţi, astfel încât cuprinderea teritorială a serviciilor consulare ale Ambasadei României să fie cât se poate de extinse.

- Circulă vorbe despre suspendarea celor cinci oficii locale ale Agenţiei pentru cetăţenie. Sperăm că sunt doar zvonuri.

E o provocare lansată probabil de intermediarii de servicii „preconsulare” menită să le îngroaşe veniturile. Nu există niciun temei al acestei informaţii, nu există niciun fel de intenţie a autorităţilor române de a suspenda activitatea oficiilor locale ale Agenţiei pentru cetăţenie, dimpotrivă, intenţia autorităţilor noastre este de a creşte ritmul de activitate a acestor oficii, astfel încât solicitările cetăţenilor moldoveni care doresc să-şi redobândească cetăţenia română să fie cât mai rapid satisfăcute.

- Suntem întrebaţi ce se mai întâmplă cu numeroasele cereri de redobândire a cetăţeniei române depuse în 2006.

Ambasada nu este în mod direct angajată în procesul de acordare a cetăţeniei române acelora dintre cetăţenii R. Moldova care au pierdut-o în mod abuziv. Noi, printr-un acord cu Ministerul Justiţiei din România, am fost de acord să preluăm dosarele privind redobândirea cetăţeniei române, dosare pe care le-am transmis la rândul nostru autorităţilor Ministerului Justiţiei de la Bucureşti. Astfel, răspunsul meu este marcat de statutul pe care Ambasada României îl are în acest proces. Pe de altă parte, la indicaţia expresă a preşedintelui României, pronunţată public cu ocazia vizitei din ianuarie la Chişinău, Ministerul Justiţiei a intrat într-un proces accelerat de recuperare a restanţelor, astfel încât numeroasele dosare depuse în anii din urmă să fie tratate în mod prioritar pentru a putea – ideal ar fi până la sfârşitul anului – să fie recuperate restanţele în acest proces. Începând cu lunile precedente, capacitatea operaţională a Ministerului Justiţiei în chestiunea cetăţeniei a crescut. Motivaţia recuperării restanţelor există şi este foarte puternică. În momentul de faţă, suntem pe cale să atingem obiectivul fixat de preşedintele României de procesare a circa 10 mii de dosare de redobândire a cetăţeniei în fiecare lună. Sunt încrezător că, într-un răstimp rezonabil, vom putea recupera restanţele şi vom putea ajunge la zi în acest proces complex, intens în care România s-a angajat la solicitarea acelora dintre cetăţenii moldoveni care îşi doresc cetăţenia română.

„Primul obiectiv pe care îl am este de a inaugura până la sfârşitul anului Institutul Cultural „Eminescu” la Chişinău”

- Excelenţă, spuneaţi în unul din interviurile pe care le-aţi acordat că „preferaţi o inimă dintr-o singură bucată”. Curajul e o calitate indispensabilă pentru un ambasador? Pentru ambasadorul României în Republica Moldova, în speţă.

În circumstanţa precisă în care mă găsesc în prezent, cea mai importantă virtute este curajul de a spera că actuala dinamică pozitivă în care autorităţile din Republica Moldova s-au angajat cu atâta curaj se va păstra şi în lunile şi anii următori şi că, în timp, aceste rezultate pozitive se vor acumula, vor deveni din ce în ce mai numeroase, astfel încât candidatura R. Moldova la integrarea în Uniunea Europeană va deveni în foarte scurt timp credibilă.

- Cultura – cea mai fină din politicile cunoscute – vă este un domeniu familiar. Ce vă propuneţi pentru a-i apropia pe artiştii de pe ambele maluri ale Prutului? Apropo, unii dintre ei se întreabă – deocamdată retoric – când se va facilita pentru ei acordarea cetăţeniei române.

România a definit prin Legea cetăţeniei proceduri de redare a cetăţeniei fără distincţie între categoriile profesionale. Nu putem introduce deosebiri între cetăţenii RM fiindcă ar fi percepute pe bună dreptate de unii dintre aceşti cetăţeni drept instrumente de discriminare. Orice cetăţean al Republicii Moldova – artist, fermier, mecanic auto sau academician – dacă a fost privat, printr-un abuz, de cetăţenia română, are dreptul să o solicite. România nu-şi doreşte să creeze discriminări în rândul cetăţenilor R. Moldova. În al doilea rând, şi mă refer aici la partea iniţială a întrebării Dvs., ceea ce eu îmi propun este să creez condiţiile ca dialogul natural dintre comunităţile culturale ale ambelor ţări să crească în mod autonom. Relaţia culturală dintre cele două maluri ale Prutului există, ea nu are nevoie de instrumente birocratice pentru a se dezvolta. Primul obiectiv pe care îl am este acela ca împreună cu autorităţile de la Chişinău să ajungem repede la inaugurarea Institutului Cultural „Eminescu” la Chişinău.

- Cât de repede?

Până la sfârşitul anului, astfel încât comunităţile culturale din ambele ţări să găsească la Chişinău un spaţiu în care să dispună de instrumente în sprijinul proiectelor culturale comune.

- Excelenţă, vă mulţumim pentru interviu.