Usatîi va încerca să facă la Bălți ceea ce nu a putut face, în dreapta Nistrului, Comratul… E un ienicer bine dresat, e din categoria lui Zaharcenko și Plotnițki de la Donețk și Luhansk. Se pretinde a fi un Lukașenko, dar ar putea fi un Zaharcenko.

Alegerile locale de duminică, deși nu peste tot s-au încheiat din primul tur, au definit, în linii mari, nu doar configurația guvernării locale pentru următorii 4 ani, dar și posibilele riscuri pentru R. Moldova. Socoteala de acasă și cu cea din târg nu a coincis, potrivit rezultatelor, nici pentru partidele de la guvernare și nici pentru cele extraparlamentare. În noaptea de 14 spre 15 iunie, nu peste tot și nu în toate sediile partidelor antrenate în cursa electorală s-a servit șampanie. Cel mai mare târârăm post-electoral s-a făcut la Bălți și la Orhei, unde partidele de la guvernare (în primul rând) au pierdut din primul tur cu un scor regretabil, lupta politică pentru cele două orașe – ambele importante, în fața unor adversari începători: Renat(o) Usatîi, care a câștigat din primul tur, cu peste 70% primăria „capitalei de nord” a R. Moldova și Ilan Șor, care a însumat peste 60% din voturi, devenind primar de Orhei.

Politică și aritmetică

Marii perdanți de pe frontul electoral de duminică, indiferent care și cum calculează, sunt partidele de la putere: PLDM, PDM și aliatul din umbră al acestora la guvernare, PCRM (care nu a adunat din primul tur decât 31 de primari din cei peste 800). Spre deosebire de Voronin, însă, liderii PLDM și PDM, după ce au umblat îndoliați toată noaptea de 14 iunie, s-au scuturat de emoții în după amiaza zilei de 15 iunie și au declrat, victorioși, că „partidele proeuropene (plus PL, plus PPEM Iu. Leancă, n.red) au câștigat alegerile în majoritatea raioanelor” (în 24 din 32). Da, aritmetic lucrurile arată bine. Dar administrativ și politic — nu prea. În primul rând, nu în toate cele 24 de raioane partidele zis proeuropene adună în sumă necesarul de mandate pentru crearea unor coaliții de guvernare. Doi: e bine că partidele de la putere au găsit ”soluția” pentru numărarea „câștigului”, dar e păcat că nu au numărat și pierderile: 8 raioane și două orașe importante, Bălți și Orhei. E puțin? Numeric, poate că da. Dar dacă luăm în calcul pe mâna cui au intrat aceste centre administrative și ce majorități de guvernare locală urmează să se constituie aici și cine ar putea dirija cu ele, cazul nu e simplu deloc. Mai ales, în situația în care Rusia urzește tot mai multe scenarii apocaliptice în jurul nostru, puterea centrală nu prea mai are sprijin local sau îl are de azi pe mâine, iar relațiile Chișinăului cu partenerii occidentali de dezvoltare sunt la pământ. Rezultatele alegerilor de duminică rămân o mare cumpănă pentru stabilitatea R. Moldova, iar câștigurile lui Usatîî și Șor la Bălți și Orhei sunt o piatră grea aruncată în ograda celor care, până mai ieri, s-au crezut „cei mai iubiți dintre pământeni” (Marin Preda). Mă întreb și mă gândesc la cei care au votat pentru Șor și Usatîi: cât de mult trebuie să disprețuiești această guvernare, ca să votezi la primărie doi mari certați cu legea: unul cu dosar penal pentru „jaful secolului” (miliardul furat din cele 3 bănci) și altul cu 16 dosare penale în spate. Pun punct aici și mergem mai departe.

Usatîi, mai a(i)van decât Kendigelean?

Ce s-a întâmplat nu mai contează, pentru că s-a produs deja. Contează ce va fi. Iar ceea ce urmează, puțin probabil să fie mai bine decât a fost. Și Bălțiul este primul, care a dat un semnal, în acest sens. Mesajul, lansat pe rețelele de socializare, în aceeași noapte de 14 spre 15 iunie de către noul „boss” de Bălți, R. Usatîi, pare a fi o mănușă aruncată, cu dispreț și aroganță, lui Filat, Plahotniuc, Lupu, Voronin, dar și un avertisment necamuflat că din 14 iunie, la Bălți, cu Usatîi primar, va fi altfel decât a fost. Și nu doar la Bălți. Să vedem mesajul, transmis de Usatîi, prin intermediul unui clip video, după ce trecuse printr-un mare chef. „Vă mulțumesc tuturor. Mergem doar înainte… Cei care sunt la guvernare fac ceea ce pot, dar noi o să facem ceea ce dorim… „ Atenție: „noi o să facem ceea ce dorim”. Și mai departe: „Orașului Bălți îi trebuie un al doilea Lukaşenko”, spune Usatîi, avându-se, evident, în vedere pe sine. Chestia asta cu ”noi vom face ceea ce dorim” nu e o premieră pentru R. Moldova. În 1990, același lucru îl declarau alde Kendighelean și Topal la Comrat, iar în 1992 alde Smirnov și Maracuța la Tiraspol. Și unii, și alții gestionați de la același pupitru, de unde este gestionat și Usatîi. Ce a urmat, știm. E Bălțiul la rând? Usatîi o face pe „Mântuitorul”, joacă cu formule tari, în stilul idolilor săi, Putin și Lukașenko, pentru că știe, că într-o societate nedreaptă, în care guvernează mafia și corupția, mesajele sale nu pot să nu prindă. Altceva e ce intenții ascund aceste mesaje – bune la auz, numai că în situația unei debandade, al cărei sfârșit nu se vede, oamenii nu mai prea analizează și, de obicei, preferă extremele, indiferent de faptul, dacă conștientizează riscurile sau costurile lor. Mai ales când îi iei cu „noi o să facem ceea ce dorim”.

Lecția ”Donețk-Luhansk”

Nu e greu să ne dăm seama ce și-ar dori Usatîi la Bălți, când știm de unde vine și cine l-a trimis să fie primar. Din momentul în care se dorește a fi un Lukașenko, evident că își dorește și o „bielorusificare” a R. Moldova. Iar asta înseamnă anularea perspectivei pro-UE și transformarea RM într-un mic lagăr de concentrare pentru cei de altă opinie decât „Lukașenko”, în care să guverneze Rusia. Doi: cu siguranță se vrea transformarea orașului Bălți într-un nou pol de presiune politică asupra Chișinăului, alături de cele existente: Tiraspol și Comrat, la care s-ar mai putea adăuga și Taraclia, pentru a forța ”centrul” să întoarcă oiștea de la Vest la Est. Usatîi va încerca să facă ceea ce nu a putut face de-a lungul anilor, în dreapta Nistrului, Comratul. Lucrurile s-ar putea complica și mai mult, dacă pe 28 iunie pierdem și Primăria Chișinău. Usatîi este un ienicer bine dresat, e din categoria lui Zaharcenko și Plotnițki (liderii separatiști pro-ruși de la Donețk și Luhansk). Atât doar că în cazul R. Moldova, Moscova, s-ar putea să nu meargă pe scenariul ucrainean. Încă un război e prea costisitor, în plus e și prea scandalos. Cel mai probabil, Rusia va încerca să revină la ”politica pașilor mici”, să enclavizeze R. Moldova pe cale pașnică, prin extinderea autonomiei locale pentru marile centre administrative, organizarea unor referendumuri de tipul celor din Găgăuzia, o mai mare libertate în relațiile cu Rusia și, în consecință, revendicarea unui plebiscit de federalizare a R. Moldova. Orice se poate întâmpla, așa cum s-a întâmplat și în Ucraina. Inclusiv, foc și sânge. Credeți că cei din Crimeea sau de la Donețk și Luhansk – mă refer la lumea de rând, se gândeau, atunci când au ridicat steagurile Rusiei la referendum, că vor ajunge în dezastrul în care au ajuns? Nu. Dar s-au lăsat luați de ”val”, au strigat ”Ura” și azi stau cu războiul la aceeași masă. Kievul, între timp, a adoptat legi foarte severe de luptă cu separatismul și de securizare a statului, dar acest lucru s-a întâmplat post-factum. E o lecție pe care trebuie s-o învățăm cu toții, până un pretins Lukașenko nu a ajuns un real Zaharcenko.