Dacă până nu demult comuniştii ne asigurau, ca nişte piromani de obârşie, că vor face tot posibilul ca să avem o „toamnă fierbinte", iată că de două-trei săptămâni alţii pornesc să se joace foarte periculos cu focul, cu intenţii clare să ne pună toamna pe jăratic.

Din nerăbdare, probabil, noii piromani au strâns toată vara tăciunii altor bătălii politice, suflând în fel de fel de gâlcevi şi contre, care de care mai dezgustătoare şi mai acide, tocmai bune să descumpănească fundamental electoratul şi aşa descumpănit din cauza sărăciei şi a vieţii grele pe care o are. Astfel, după ce ne-au ţinut o vară întreagă cu sufletul la gură, privind întâlnirile lor amânate mereu, după ce s-au compromis şi ne-au compromis şi pe noi (atâta timp cât suntem electoratul lor) cu declaraţii deocheate şi controversate pe unele şi aceleaşi subiecte, după ce ne-au servit caraghioslâcuri după caraghioslâcuri, aşa ca să rămâi cu gura căscată şi să te cruceşti de pe urma lor, iată că am ajuns să trăim simptomele mult tirajatei „toamne fierbinţi”, care, ciudat, nu vine din partea comuniştilor, ci din partea celor care contracarau în fel şi chip această intenţie a comuniştilor.

Şi atunci, e firesc să te întrebi: oare să nu fie „toamnă fierbinte” declaraţiile PLDM precum că nu va susţine alegerea preşedintelui prin lege organică, chiar dacă Curtea Constituţională ar putea institui acest lucru? Şi asta se întâmplă după ce deputatul PLDMTudor Deliu şi-a pus semnătura pe interpelarea deputaţilor AIE privind interpretarea buclucaşului articol 78 din Constituţie. În afară de aceasta, PLDM schimbă din mers datele problemei, vorbind de mai multe iniţiative fără de finalitate, care mai mult încurcă decât limpezesc lumea din jur. Amintiţi-vă de boicoturile anunţate public la proiectele de legi ale guvernului, care nu au fost trimise în Parlament sau de promisiuni care, după ce au fost folosite, sunt uitate foarte curând. Una dintre ele a fost „Moldova fără Voronin, Moldova fără comunişti”, despre care acum, în aceste zile, se vede cel mai bine că s-a uitat, devenind tot mai reală şi mai aproape monstruoasa coaliţie PLDM-PCRM. Mai nou, liderul PLDM a declarat că nu acceptă modificarea Constituţiei, fiindcă s-ar crea un precedent periculos pentru RM şi citez: „Oricine va veni la putere va putea să o modifice. Dacă vrea, schimbă numele statului, dacă are chef, schimbă forma de guvernare, dacă vrea, schimbă limba oficială de stat", la care citat chiar e de spus – toate ca toate, dar denumirea limbii în articolul 13 din Constituţie chiar trebuie schimbată, odată ce premierul a recunoscut public că vorbeşte limba română.

Oare să nu fie „toamnă fierbinte” atacurile raider asupra băncilor şi altor instituţii cu bani, care a surprins şi a oripilat opinia publică nu doar de la noi, dar şi din toată Uniunea Europeană, la care tindem atât de înverşunat să ajungem? Şi asta - după cePLDM-ul, cerând mai întâi, s-a răzgândit mai apoi să discute problema în şedinţă extraordinară de Parlament, numai din cauză că ar fi vrut să facă acelaşi lucru şi comuniştii. Bine, o fi fost poate motivat din interese de partid un asemenea refuz, dar de ce acelaşi partid, dacă s-a apucat să gestioneze cazul, nu o face în mod transparent şi mai cu seamă eficient, fiindcă chiar şi deunăzi se anunţa că atacurile raider nu au încetat, ci continuă asupra „Moldova-Agroindbank"? Şi acum, după ce se cunosc aceste furturi, de ce nu sunt prevenite? De ce ar continua, dacă se declară că au fost luate sub control?

Oare să nu fie „toamnă fierbinte”, dacă premierul, Domnia Sa şi preşedinte al PLDM, se întâlneşte cu Igor Smirnov, fără ca acest lucru să fie coordonat cu colegii din Alianţa de guvernare, cel puţin cu preşedintele, fie şi interimar, al Republicii Moldova? Nu. Premierul a plecat în Germania şi s-a întâlnit în mod misterios faţă în faţă, de la egal la egal, cu Smirnov, autorizându-i crimele secesioniste faţă de integritatea Republicii Moldova, întâlnire care, spun analiştii, nu a dat nimic Republicii Moldova, decât a adăugat la imaginea lui Smirnov, aflat în pragul alegerilor din nerecunoscuta Republică Moldovenească Nistreană. Deasupra la toate, Smirnov a declarat, la o zi după întâlnire, că va accepta negocieri numai în condiţii de egalitate. Şi atunci care este rostul acestei întâlniri oculte? E un semn că Federaţia Rusă e neputincioasă în această problemă sau mai degrabă că îi face PR lui Filat la funcţia de preşedinte al Republicii Moldova? Dacă se doreşte acest lucru, de ce nu ni s-ar spune şi nouă? O fi fiind poate, de ce nu, o candidatură mai bună pentru Moscova. Filat a reuşit să distanţeze Republica Moldova de România, detaşându-se în repetate rânduri de iniţiativele de susţinere a României în integrarea noastră europeană. Ţineţi minte când ministrul său de Externe a spus că nu mai avem nevoie de efortul Românieiîn promovarea integrării noastre în Uniunea Europeană prin pachetul balcanic? Ceva mai târziu, la supoziţia Preşedintelui Băsescu privind eventuala unire a românilor peste vreo 25 de ani, premierul a dat replica precum că, peste 25 de ani, Republica Moldova va fi o „ţară de succes”. Pronunţă cuvântul "ţară" fără nici un tremur de muşchi pe faţă, nici o teamă că se merge împotriva firii lucrurilor, chiar împotriva celui care ne-a creat ca neam. Acum câteva săptămâni, guvernul condus de Vlad Filat s-a apucat nitam-nisam şi de lichidarea Istoriei românilor din şcoli, în acest fel fiind spuse mult mai multe decât ne-am închipui, inclusiv tocmai ceea ce aşteaptă Federaţia Rusă, tocmai ceea ce îşi doreşte de vreo două sute de ani - ca românii să nu fie împreună niciodată, chiar dacă se încalcă pe faţă dreptul popoarelor la autodeterminare şi libertate. Şi iată, când se găseşte un premier care să servească interesele Federaţiei Ruse, de ce nu ar fi susţinut să ajungă în fruntea statului, unde tocmai preşedintele este responsabil de politica externă. În acest caz, Vlad Filat trage mai mult la cântar chiar şi decât "moldovenistul" Marian Lupu, fiindcă şi partidul premierului e mai mare, dar şi preşedintele lui e mai hotărât în acţiuni subtile, îndeosebi antiunioniste şi antiromâneşti. Cu el poţi să faci o „Republică Moldova de succes”, dar mai cu seamă de izolare faţă de România. Şi în acest caz ruşii ştiu ce să facă. Îi organizează întâlniri imposibile, care nu dau niciun rezultat, dar despre care se vorbeşte mult, îl prind în chingi periculoase pentru viitorul acestei bucăţi de pământ, colorându-i în mod fals imaginea unui politician integrator. Dar noi ce ne facem cu o astfel de politică, noi, ce-i care nu mai dorim să repetăm trecutul pe care l-am avut, noi, cei păţiţi cu „dragostea rusească" timp de două secole? Intrăm cu ajutorul lui Filat într-un nou ciclu de asemenea amor? Iarăşi prin trădare, iarăşi prin manipulare, iarăşi prin minciună şi declaraţii false?

Piromanii de comunişti ne-au speriat că vor să dea foc toamnei.După ce au dat foc Parlamentului, Preşedinţiei şi Declaraţiei de Independenţă la 7 aprilie 2009, ar fi trebuit să-i luăm în serios şi să ne păzim de ei. Numai că iată, ameninţarea comuniştilor s-a dovedit a fi o manevră, fiindcă vine din spateVlad Filat să dea foc Alianţei democratice de la guvernare. Iar de aici până la o coaliţie a comuniştilor cu ce-a mai rămas din liberal-democraţi nu ne desparte decât o simplă formalitate. Acoperită, desigur, ca şi în 1999, cu apeluri pompoase la moralitate şi alte mâini curate.
Istoria se repetă? Păşim iarăşi în gol?