Natalia Ciobanu are 24 de ani si este absolventa de master in domeniul Gestiunii si Protectiei Mediului. Desi a fost angajata in mai multe locuri pana acum,  Natalia a prefererat sa fac mai mult voluntariat, fapt care a ajutat-o sa isi dezvolte spiritul antreprenorial. In prezent este “free lancer” ca traducator autorizat romana-rusa si vrea sa isi infiinteze impreuna cu prietenele sale propria firma de consultanta si sa colaboreze cu mai multe organizatii pentru scrierea si implementarea mai multor proiecte care vizeaza protectia mediului, consumul responsabil de resurse si conslidarea democratiei. Ma pasioneaza viata, adica o studiez si o traiesc cu pasiune.

Reporter: Natalia Ciobanu la Scoala de Vara Romania 2020. Daca ai fi purtatorul de cuvant al Societatii Civile din Romania care ar fi primele trei lucruri importante pe care Romania trebuie sa le ceara guvernantilor pentru a le rezolva cel tarziu pana in 2020?

Natalia: In primul rand o viziune pe termen lung asupra tarii. Stii discursul lui Martin Luther Kg. jr. din august ’63 “I Have a Dream” ? Ui-te de asta cred ca avem nevoie: de lideri care au o viziune, care au un vis despre viitorul Romaniei. In al doilea rand, pe principiul “Daca iti faci planuri pentru un an, planteaza orez; daca iti faci planuri pentru zece ani, planteaza copaci; daca iti faci planuri pentru o viata planteaza oameni”, cred ca un sistem de educatie bine organizat este esential si avem nevoie de el urgent.  Iar in al treilea rand, cred cu convingere ca prioritizarea problemelor legate de protectia mediului si utilizarea durabila a resurselor ne-ar aduce cu un pas mare mai aproape de o viata mai buna.

Reporter: Pentru ca tot ai vorbit de viitoarea ta firma de consultanta si de dorinta de a colabora cu ONG-uri, ce proiecte ai desfasurat sau desfasori in sfera voluntariatului si nu numai?

Natalia: Pe langa numeroasele proiecte la care am participat sau pe care le-am organizat pana acum, in momentul de fata lucrez cu mult drag la o serie de proiecte. Unul dintre ele – Reduce Reuse Recycle – este in faza de pregatire si vizeaza promovarea in randul a 35 de tineri din Romania si alte 5 tari a unui stil de viata bazat pe un consum responsabil de resurse. Acest proiect il vom derula prin ONG-ul “Societatea pentru Consum Responsabil” pe care l-am infiintat impreuna cu cativa prieteni de-ai mei.  Pe langa acest proiect, suntem in faza de implementare a unui proiect-pilot pentru prevenirea poluarii apei in regiunea Marii Negre – “Side by Side for the Black Sea”, pe care il implementam in cadrul Fondului International Marea Neagra-Marea Caspica. Proiectul-pilot vizeaza cresterea capacitatii ONG-urilor de tineret din regiune pentru a implementa proiecte de prevenire a poluarii apei si va debuta in 5 septembrie la Gura Portitei, Romania, cu un curs de formare pentru 27 de tineri din 9 tari care va dura 9 zile. Mai multe informatii despre acest proiect ambitios, dar absolut necesar sunt aici. Si nu in cele din urma m-am implicat intr-un proiect in virtutea dragostei pe care o port semenilor mei din Romania si Moldova – World Youth Democracy Forum (WYDF), si care are ca scop dezvoltarea si consolidarea democratiei in cele doua state prin identificarea si sustinerea tinerilor lideri democratici. Fiind initiat in 2008 de Profesorul de origine romana, Dl. Eliot Sorel in cadrul Universitatii George Washington din Washington DC, SUA, ne-am propus ca in 2012 sa extindem acest proiect in regiunea noastra. WYDF 2012 e si el acum in etapa de planificare si il realizam tot prin Fondul International Marea Neagra – Marea Caspica in cooperare cu o serie de institutii partenere din ambele tari.

Reporter:Stiu ca esti pasionata de mediu. Cum ti se pare ca este tratata problema mediului in Romania si Republica Moldova si care sunt cele mai grele carente legate de mediul inconjurator al celor doua state?

Natalia: Cred ca din punctul acesta de vedere am fost si suntem atat de rasfatati de natura, incat nu punem mare pret pe resursele naturale pe care le avem si pe care ar fi invidioasa cel putin jumatate din populatia globului, iar de aici ne vin toate carentele: consumul iresponsabil si risipa de resurse (apa, mancare, energie, s.a.), preferinta pentru produsele importate in loc de produsele locale, mult prea putina atentie acordata amprentei ecologice la nivel individual si national, poluarea de care fugim cu totii, dar la poluarea careia contribuim cu totii, precum si desconsideratia fata de generatiile viitoare – gandim doar in termeni de 20-30 ani. Nu intelegem suficient de bine si nu am “asimilat” inca semnificatia dezvoltarii durabile. Cred ca ne-ar prinde bine sa dam o fuga si sa stam putin prin Africa Subsahariana. Stii, ca-n bancul cu Itic si Rabinul:
Merge Itic la rabin si ii zice:
- Rabi, Rabi, nu mai pot: stau intr-o casa cu o singura camera eu, nevasta, trei copii si soacra. Ma sufoc! Nu mai pot! Ce sa fac?
- Itic, ia-ti un caine.
- O, nu, Rabi! Nu!
- Itic, fa cum zic si hai peste 2 saptamani inapoi.
Isi ia Itic un caine. Vine peste 2 saptamani la rabin:
- Rabi, Rabi, nu mai pot: stau intr-o casa cu o singura camera eu, nevasta, trei copii, soacra, cainele. Ce sa fac?
- Itic, ia-ti o capra si o vaca si hai peste 2 saptamani.
Itic repeta povestea, revine peste 2 saptamani:
-Rabi, Rabi, mor! Ma sufoc! Nu mai pot! Intr-o casa cu o singura camera eu, nevasta, trei copii, soacra, cainele, capra si vaca! Ce sa fac?
- Itic, du-te-n targ si vinde cainele, capra si vaca.
Revine itic a doua zi la rabin:
- Rabi, Rabi! Ce bine! Ce fericire! Intr-o casa cu o camera stam DOAR eu, nevasta, trei copii si soacra!

Reporter: Stiu ca iubesti mult animalele, in special cainii, desi din cate stiu ti s-a intamplat chiar sa fii muscata de un caine. Cum crezi ca ar trebui abordata problema cainilor fara stapan din Bucuresti si din alte orase din Romania?

Natalia: Da, ii iubesc de-a dreptul! Din lunga mea interactiune cu cainii de pe strazi si nu numai, am observat ca ei te pot ataca doar in anumite cazuri si imprejurari, care sunt bine cunoscute si care se explica prin instinctele lor de supravietuire, conservare si perpetuare a speciei. Multe dintre atacurile asupra persoanelor puteau si pot fi in mare parte evitate daca incercam sa le cunoastem etologia si sa le respectam cele cateva nevoi pe care le au. Aici fie le putem amenaja spatii in care sa le dam de mancare (oricum in orase aruncam cantitati enorme de mancare la gunoi – nu pot manca ei cat putem arunca noi), fie putem infiinta “orfelinate” pentru cainii strazii, eventual administrate de ONG-uri de profil sustinute din bani publici si donatii, unde cainii sunt adusi, ingrijiti, si de unde iubitorii de caini ii pot adopta avand siguranta ca sunt sanatosi. Sigur, in randul cainilor de strada sunt si caini bolnavi, iar in primul dintre scenariile de mai sus acestia trebuie izolati si tratati inainte de a fi repusi in libertate.  Sunt niste fiinte extraordinare si sincere in comportament. Au de daruit afectiune cel putin pe atat de multa pe cat avem nevoie noi, oamenii, intr-un oras in care ajungi sa ai incredere mai mare in caini decat in oameni.

Vezi, cu cainii ii simplu. Cu oamenii cum facem?:)

Reporter: Care e cea mai mare dorinta a ta?

Natalia: Sa inventez un WMC “weapon of mass construction” ) Mi-ar place sa reusesc sa demonstrez pana la sfarsitul vietii mele ca si afectiunea este o nevoie primara in rand cu mancarea si apa, si poate chiar inainte de nevoia de adapost. Ce multe s-ar schimba in bine daca am constientiza lucrul asta…

Reporter: Un mesaj pentru tinerii de la Sulina

Natalia: Voi reitera doua mesaje ale unui mare om, si unul din modelele mele in viata – Mahatma Gandhi – acum mai bine de jumatate de secol: “Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume”, si, poate cel mai important: “Cand ma cuprinde disperarea imi aduc aminte ca pe tot parcursul istoriei caile iubirii si adevarului au fost intotdeauna cele castigatoare. Au existat si tirani, si criminali, iar pentru o perioada pareau invincibili, dar intr-un final au cazut cu totii. Gandeste-te la acest lucru – intotdeauna.”