Renunţarea lui Lupu aminteşte scenariul unui film de aventuri, în care eroul principal reuşeşte, în ultima clipă, să preîntâmpine o inevitabilă ciocnire a două trenuri.

Riscul enorm

Anunţul lui Marian Lupu pe ultima sută de metri că se retrage din cursa prezidenţială este un semn bun pentru AIE şi pentru Republica Moldova în general. În mod paradoxal, reacţia sa întârziată vorbeşte despre riscul enorm la care îşi supunea nu numai cariera sa politică, ci şi democraţia din RM.

Cineva a reuşit să-l convingă pe liderul PD că, în cazul unui eşec, cariera sa ar fi fost compromisă iremediabil. Perspectivele unor alegeri anticipate trebuie să fie într-adevăr foarte sumbre pentru AIE, dacă s-a intervenit atât de hotărât în procesul alegerii preşedintelui RM. Conform sondajului IMAS, PCRM ar câştiga în mod categoric alegerile, dacă acestea ar avea loc „duminica viitoare”. Nu este exclusă chiar obţinerea unei majorităţi parlamentare de către comunişti.

Directorii care schimbă macazul

Intervenţia i-a surprins până şi pe jurnalişti cu acces în cabinele unor actori importanţi ai politicii moldoveneşti, forţându-i să facă viraje spectaculoase. Pe parcursul unei singure nopţi ei s-au dezis de sentinţele lor precedente precum că oponenţilor candidaturii lui Lupu li se poate răspunde doar prin alegeri anticipate, lansând a doua zi chemări camuflate către Lupu şi Ghimpu ca ei să renunţe la obsesiile de a ocupa cu orice preţ cele mai înalte scaune ale puterii de stat. În general, vociferările adepţilor alegerilor anticipate deveniseră atât de puternice în ultima vreme, încât acestea păreau ca şi hotărâte. Chemările singulare la raţiune erau bruiate de „echipa de zgomote” coordonată din tabăra lui Lupu şi Plahotniuc. În mod logic, adepţii alegerilor anticipate ar trebui să-i ceară acum lui Lupu să nu renunţe.

Cine a oprit trenul?

Nu vom şti cine este eroul care a oprit din mers trenul AIE ce se îndrepta spre pieire. Deşi toată lumea arată cu degetul către Plahotniuc, impresia noastră e că de data aceasta a fost nevoie de o autoritate mult mai mare ca să-l aducă pe Lupu în simţiri. Ne amintim cu acest prilej că „Marian Lupu – preşedinte” este un proiect de suflet al lui Plahotniuc, anunţat de la primele apariţii ale sale în public, când juca încă rolul de personaj neinteresat de politică. Oricum, renunţarea lui Lupu este un eşec personal al lui Plahotniuc, căci lucrurile pur şi simplu nu trebuia să ajungă până aici.

Noua tactică

Renunţarea lui Lupu îl scoate, în mod automat, în evidenţă pe Filat, fără vreun efort vizibil din partea premierului. Se confirmă astfel avantajul poziţiei sale, pe care îl rata din cauza „tonalităţii” mereu iritate, a faptului că se agita inutil, că urmărea publicitatea măruntă, că se lăsa atras în jocuri de imagine, în scheme conflictuale. Noua tactică de comportament corect, de evitare a conflictelor, de creare a unei atmosfere calme, pe care o observăm în ultimele săptămâni îi aduc beneficii de imagine pe care nu le-ar fi putut obţine pe altă cale.

Regele a murit, trăiască Regele!

Acum este important ca AIE să nu scape iniţiativa din mâini, ceea ce ar lipsi-o de avantajul strategic obţinut prin retragerea lui Lupu. În cel mai scurt timp posibil, liderii AIE trebuie să vină în faţa societăţii cu numele candidatului pe care îl vor susţine de acum înainte. E de presupus că PCRM va continua să boicoteze AIE, pentru a obţine, în sfârşit, declanşarea alegerilor anticipate. RM se află încă pe buza prăpastiei.

Rezultate care lasă mult de dorit

Noua situaţie legată atât de pasul lui Lupu, cât şi de schimbările pozitive ce s-au înregistrat în ultima vreme în relaţiile dintre liderii AIE, fie şi de ochii lumii, determină o schimbare de optică asupra guvernării de până acum. Se creează premise pentru o evaluare mai obiectivă a rezultatelor guvernării AIE. Exceptând politica externă, acestea, trebuie să o spunem, nu sunt strălucite, lasă mult de dorit, deşi nici catastrofale nu le putem considera. Conform analizei efectuate de Expert-Grup, creşterea PIB de 6,1%, care ne plasează pe locul trei în regiune la acest capitol, a fost însoţită de o creştere puternică a exportului şi a investiţiilor, dar dependenţa creşterii economice de consum, de banii muncitorilor de peste hotare, nu s-a diminuat.

De la vorbe la fapte

Guvernarea AIE nu a reuşit să pună în mişcare toate „mecanismele” concurenţiale, ca să-i protejeze pe consumatorii moldoveni de dictatul monopolurilor şi de înţelegerile de cartel. La capitolul inflaţie, RM stabileşte un „record” regional de peste 8%. „Politicile de dezvoltare propriu-zise aproape că nici nu au fost în atenţia politicienilor”, se spune în raportul sus-menţionat. Guvernarea AIE rămâne restantă la capitolele: „reforma justiţiei, descentralizarea, reforma subvenţiilor agricole, consolidarea controlului asupra finanţelor publice, reforma administraţiei publice centrale, reforma finanţării partidelor politice şi reforma politicii de administrare a proprietăţii şi întreprinderilor de stat”. „Pluralismul de opinii” cu care se lăuda liderul fracţiunii parlamentare a PLDM este o realizare cu care AIE s-a putut mândri anul trecut. Lumea s-a obişnuit deja că politicienii noştri pot apărea la televizor şi discuta orice. Rămâne ca ei să nu se rezume doar la discuţii.