Ce fel de „schimbare” s-a produs la Procuratură şi cum se autosesizează aceasta la articolele din presă

Astăzi procurorii din RM îşi sărbătoresc ziua profesională. Indiferent de simpatiile politice pe care le au şi care uneori chiar le-au ştirbit din imagine, astăzi ei toţi sunt omagiaţi, fapt pentru care le urăm şi noi la mulţi ani. Totodată, le amintim că, odată cu instituirea Guvernului Filat, în 25 septembrie 2009, cetăţenii au aşteptat şi încă mai aşteaptă o schimbare adevărată, inclusiv de la procurori, mai ales în ceea ce priveşte tragerea la răspundere a demnitarilor comunişti care nu au ţinut cont de Lege pe parcursul a opt ani. Aşa se face însă că, până acum, schimbările în acest domeniu sunt mai mult declarative. În rest, lucrurile parcă rămân pe vechi.

Cu excepţia dosarelor 7 aprilie, în care au fost audiaţi ex-ministrul de Interne, Gheorghe Papuc şi ex-comisarul de Chişinău, Vladimir Botnari, în calitate de bănuiţi, precum şi Vladimir Voronin, în calitate de martor, la Procuratura Generală (PG) nu se observă nicio mişcare în privinţa condamnării crimelor comise de fostul regim. Dar şi aceste dosare, care menţin PG în atenţia opiniei publice, ascund enigme ce nu mai pot fi trecute cu vederea. În primul rând, dacă procurorii care se ocupă de acest caz se contrazic reciproc în văzul lumii - unii susţinând, de exemplu, că Papuc va fi audiat mâine, iar alţii adăugând că el a fost deja audiat ieri -, tindem să credem că la PG există două tabere, care slujesc la doi domni. În al doilea rând, dacă procurorii au întârziat să-l audieze pe Botnari numai pentru că acesta se afla la odihnă în România, înseamnă că bănuitul e bănuit doar de ochii lumii. În al treilea rând, chiar dacă toată lumea ştie că Voronin a fost capul tuturor relelor, acesta nu este şi se pare că nici nu va fi vreodată acuzat de vreo infracţiune. Un moment foarte important - până în prezent, au fost expediate în judecată doar câteva dosare care învinuiesc simpli poliţişti, obligaţi, în aprilie 2009, să aplice forţa, pe când cei care au dat asemenea ordine îşi caută de treabă…

Cazurile Boboc, Vlasî, Roşca - pe linie moartă…

Oricum, spectacolul continuă şi lumea îl urmăreşte curioasă. Mai grav însă e că această mascaradă pare să-i ajute pe procurori să pună în umbră alte dosare, care ascund crime strigătoare la cer. Bunăoară, deşi se fac multe declaraţii promiţătoare în cazul Boboc, acesta este încă pe linie moartă, iar familia tânărului ucis nu mai are încredere în procurori. Inexplicabil e faptul că procurorii nu l-au invitat la audieri pe unul dintre principalii martori, fostul judecător Dumitru Iancev de la Tighina, care susţine că a văzut cu ochii săi omorul. Nu se mai vorbeşte nimic nici despre dosarul Alexei Vlasî - tânărul împuşcat de un poliţist la scara blocului, în martie 2009. Mai mult, după schimbarea Puterii, s-a anunţat că PG va intenta un dosar penal contra lui Iurie Roşca, pentru depoziţiile false precum că Urecheanu, Pleşca şi Pasat ar fi dorit să-l asasineze. Iarăşi, doar vorbe… E foarte interesant ce va urma după ce, zilele astea, MAI a înaintat PG raportul de audit al Curţii de Conturi, care dezvăluie modul în care Gheorghe Papuc a furat de la stat 68 de milioane de lei. Şi în cazul Cubreacov, procurorul general Valeriu Zubco a promis că până la sfârşitul lui ianuarie va veni cu o serie de dezvăluiri. Însă ieri el a declarat presei că nu se găseşte un martor, care e plecat în Franţa... Astfel, devine aproape o regulă faptul că „granzii” fostei guvernări nu sunt puşi la respect de procuratură.

Ieri - complici ai comuniştilor, azi - apărători ai democraţiei

Fireşte, nu putem trece cu vederea faptul că PG a clasat dosarele Pasat, Urecheanu, Stepuleac, Gabriel Stati, Marinescu, Filat şi altele, că instanţa l-a achitat, în sfârşit, pe Andronic. Totuşi, procurorii care au instrumentat cauzele, care au cerut cu sânge rece condamnarea acestora la ani grei de puşcărie, pe unii reuşind chiar să-i bage la răcoare, îşi exercită şi azi nestingherit funcţiile, iar alţii chiar au fost avansaţi. Pasat, de pildă, a stat în puşcărie 858 de zile, fiind acuzat de procurorul Ruslan Toma. Deocamdată, însă, nimeni nu şi-a cerut scuze de la fostul ministru. În schimb, Toma a fost avansat în funcţie. Culmea e că unii dintre respectivii procurori - care au fost slugi umile ale comuniştilor - se ocupă în prezent cu audierile lui Papuc, Voronin şi Botnari… Relevantă în acest sens este declaraţia de ieri a lui Valeriu Zubco, precum că au fost semnalate câteva încălcări disciplinare comise de procurori, care vor fi analizate de către Consiliul Suprem al Procurorilor. Dar, atenţie!, legea prevede că acest consiliu poate examina doar încălcările din ultimele şase luni, adică din august 2009. Astfel, toţi cei care au fost complicii comuniştilor în crimele şi nelegiuirile lor vor fi absolviţi de pedeapsă.

Ieri - condamnat de un procuror, azi - apărat de acelaşi

O altă dovadă a „schimbărilor” de la procuratură. O normă generală şi obligatorie, stipulată şi în Codul de Procedură Penală, presupune autosesizarea instituţiei la orice material din presă ce scoate la iveală vreo infracţiune. Opt ani la rând, jurnaliştii din RM s-au arătat indignaţi de faptul că fosta guvernare nu reacţiona, în modul prevăzut de lege, la majoritatea subiectelor ce demascau ilegalităţi. Opt ani la rând, am aşteptat cu toţii schimbarea… Să vedem ce subiecte a abordat TIMPUL după constituirea noului guvern şi cât de rapid s-a autosesizat Procuratura.

Cel mai operativ au reacţionat procurorii la materialulCâte o mie de lei pentru „Fundaţia” directorului? publicat la 30 octombrie 2009. A fost pornită imediat o urmărire penală contra directorului Colegiului de Ecologie din Chişinău, Dumitru Danu, învinuit că solicita elevilor să achite câte o mie de lei în plus la contract pentru o fundaţie condusă tot de el. La fel, după ce TIMPUL şi alte ziare au dezvăluit modul în care a fost acaparată „Carmez” SA, la 2 noiembrie 2009 Procuratura Botanica a iniţiat o anchetă penală, acuzându-i pe atacatorii întreprinderii pe patru capete de acuzare. Deşi există documente originale ce confirmă delapidări de fonduri comise de către aceştia, nici până în prezent în respectivul dosar nu există vreun bănuit şi nimeni nu a fost interogat. Amintim că, în aprilie 2009, după ce Anatol Câşlaru, directorul general al „Carmez”, a fost arestat, întreprinderea a fost preluată abuziv de un grup de oameni de afaceri. Aceştia au organizat o adunare generală ilegală, cu „suflete moarte” şi persoane inexistente, au înstrăinat 160 de mii de acţiuni de tezaur şi au semnat contracte fictive cu unele firme, cărora le-au transferat aproape două milioane de lei din bugetul întreprinderii. Odată cu schimbarea Puterii la Chişinău, instanţa l-a restabilit în funcţie pe Câşlaru. Însă, încercând să-şi facă până la capăt dreptate, el a rămas surprins de funcţionarea „noului” sistem: „Am scris o petiţie preşedintelui Ghimpu. El a trimis-o procurorului general care, la rândul său, a expediat-o Procuraturii Chişinău şi astfel a ajuns iarăşi la Vlad Guzic…”. Precizăm că Guzic este nimeni altul decât procurorul care, pe vremea comuniştilor, a instrumentat dosarul contra lui Câşlaru, în urma căruia acesta a şi fost arestat.
 

Şi în cazul Miron Gagauz Procuratura a promis că va lua măsurile de rigoare, dar a reacţionat mult mai târziu după ce TIMPUL şi „Ziarul de Gardă” au desecretizat unele adevăruri despre triumful corupţiei la Calea Ferată a Moldovei. Procurorii au trecut cu vederea şi articolulMiron Gagauz a furat pensionarii şi propriii angajaţi  din 29 octombrie 2009, unde dezvăluiam fraude mari ale şefilor CFM, tăinuite de Curtea de Conturi. Bunăoară, în urma unor tranzacţii dubioase cu firme delicvente, CFM a prejudiciat statul cu peste cinci milioane de lei. Descriam şi modul în care angajaţii întreprinderii erau forţaţi să scrie cereri că lucrează mai puţine ore, pentru a fi remuneraţi mai prost. Procuratura a intervenit abia la 16 decembrie, când ministrul Anatol Şalaru l-a demis pe Gagauz. Numai atunci, procurorul general Valeriu Zubco s-a grăbit să anunţe că va porni neapărat o urmărire penală contra fostului şef al CFM…
 

Abia în conferinţa de presă de ieri, dl Zubco a declarat că Procuratura Anticorupţie cercetează cazul pădurii de la Ţiganca. Despre Voronin şi tainele pădurii de la Ţiganca TIMPUL a scris încă la 30 septembrie 2009. Materialul descrie modul în care Agenţia pentru Silvicultură „Moldsilva” l-a ajutat pe Voronin să pună mâna pe 700 de hectare din pădure, în 2005 acestea fiind împrejmuite cu sârmă ghimpată chiar pe cotele de pământ ale localnicilor. Se relatează şi despre tranzacţiile dubioase ale foştilor şefi ai „Moldsilva”, efectuate cu scopul de a înstrăina pădurea, despre cum aici s-a tras o conductă de gaz, cum la mijloc de codru s-a construit un conac boieresc, amenajat cu aparate de aer condiţionat, mobilă din stejar, camere de supraveghere video, pavaj modern. Furtul e evident şi pentru că marea parte a cheltuielilor pentru „pădurea lui Voronin” şi pentru distracţiile de aici au fost făcute din banii publici. 
 

„Imunitate din oficiu” familiei Voronin şi PCRM
 

Aici se termină şirul de materiale, publicate în TIMPUL, la care PG s-a autosesizat într-o măsură mai mică sau mai mare. Dacă am compara subiectele de mai sus cu cele ce urmează, neglijate în mod evident de către procurori, am simţi o diferenţă de-a dreptul problematică, din care se vede că mai-marii regimului comunist sunt în continuare protejaţi de PG. Neauzită pentru ei s-a făcut declaraţia-bombă din 23 noiembrie 2009 a ex-ministrului Apărării şi fostului director al SIS, Valeriu Pasat, precum că Voronin a încercat să vândă armament pentru gherilele cecene - Voronin, traficant de arme? Aceasta, în pofida faptului că şi fostul viceministru al Apărării, Gheorghe Popa, a confirmat spusele lui Pasat în ziarul „Moldavskie Vedomosti”.

 Nu numai tatăl, dar şi fiul e păstrat la fel de „curăţel”. Cele mai citite articole din TIMPUL din ultimele luni -Oleg Voronin, un „biet” copil de milioane (de dolari)  şiBietul Oleg aruncă milioane pentru „Bulgari” şi „Vouitton”publicate la 23 şi 29 decembrie 2009, se pare că nu le-au atras atenţia procurorilor. În aceste investigaţii se relatează despre milioanele de dolari cu care operează Oleg Voronin, despre ţările prin care călătoreşte şi cumpărăturile „ameţitoare” pe care le face. De exemplu, Oleg plăteşte pentru „mărfuri şi servicii” câte vreo jumătate de milion de dolari pe lună, în 16 luni a cheltuit opt milioane şi într-un singur magazin de bijuterii a irosit peste un milion de lei. Toate probele sunt documentate şi nu pot trezii dubii niciunui învăţăcel în ale legii. Procuratura era obligată să verifice cât de legală este sursa acestor venituri şi dacă Voronin jr. plăteşte sau ba impozitele necesare. Nu a urmat nimic, în afară de declaraţia făcută, tot ieri, de Valeriu Zubco, precum că procurorii investighează multe interpelări ce ţin de familia Voronin. Nu ştim dacă nu e vorba iarăşi doar de declaraţii, pentru ca lumea să fie liniştită cu gândul că se lucrează şi treptat să dea uitării totul...

Nevinovaţi sunt tatăl şi fiul, inocent rămâne şi partidul. Procuratura nu a reacţionat în niciun fel la articolul „Filantropia” anului şi filantropicii ei din 22 decembrie. După nenumărate cereri respinse neîntemeiat de Comisia Electorală Centrală, TIMPUL a obţinut acces la lista persoanelor care au sponsorizat campania electorală a comuniştilor. Am descoperit, cu surprindere, că printre aceştia sunt pădurari, şefi de spitale, angajaţi ai Fiscului, primari, şefi de poştă şi chiar un comisar raional de poliţie, plus o droaie de angajaţi ai consiliilor raionale, funcţionari de la guvern, preşedinţie şi ministere. Investigând cazul, TIMPUL a aflat că unii semnatari nici nu ştiau că le figurează numele în asemenea liste şi foarte multe semnături erau false. Nu e clar nici de ce CEC a trecut peste aceste falsificări, de ce nu a finisat centralizarea datelor contabile pentru PCRM şi de ce a refuzat atâta timp să prezinte jurnaliştilor listele respective. E un subiect pus în palmă procurorilor, dar de care aceştia fug ca de dracul. De ce oare?

Miniştrii care au furat nu contează…

Nici foştii miniştri comunişti nu sunt mai prejos în faţa procurorilor. La 1 decembrie 2009, în materialul Fostul Minister al Justiţiei a prejudiciat Bugetul de milioane de lei scriam despre un alt act de audit tăinuit de Curea de Conturi, în care se arată că ex-ministrul comunist al Justiţiei, Vitalie Pârlog (proaspăt membru al Partidului „Moldova Unită”), a prejudiciat statul de milioane de lei, prin tranzacţii cu două firme ce au livrat MJ sute de computere şi imprimante la preţuri exagerate. La 16 decembrie, apare articolul O maşină a Ministerului Culturii… „zbura” la Moscova care scotea la iveală unele nelegiuiri comise deja de către Artur Cozma. Când acesta era ministru al Culturii, o maşină „Volvo” a ministerului a dispărut fără de urmă timp de un an de zile, pentru ca să apară apoi în curtea unui muzeu din Chişinău. Automobilul avea la bord 42.795 km, deşi un regulament intern al executivului comunist prevedea un parcurs-limită de numai 15 mii km/an pentru maşinile ministerelor. Se presupune că automobilul a fost folosit de fiul lui Cozma, care locuieşte la Moscova. N-am crede că procurorii se ruşinează să deranjeze munca ştiinţifică a lui Cozma, care deja lucrează la Academia de Ştiinţe (AŞM), pentru că nici Pârlog - care nu e savant - nu a fost chemat la covor.

Apropo de AŞM, dar şi de Curtea de Conturi (CC). Procuratura nu s-a autosesizat nici după articolulContabilitate falsificată la Academia de Ştiinţe din 14 ianuarie 2010. De data aceasta e vorba de un raport de audit al CC, care demonstrează încălcări ale legislaţiei bugetare de zeci de milioane de lei, comise de conducerea Academiei în anul 2008. Milioanele au fost sustrase din Buget pentru menţinerea exagerată a statelor de personal, pentru oamenii angajaţi fictiv, achiziţii publice inexistente, calculatoare şi tehnică dispărute, tranzacţii financiare dubioase şi rapoarte contabile denaturate. Această hotărâre a CC a fost ascunsă un timp şi modificată în repetate rânduri până a vedea lumina tiparului. Ea a fost remisă parlamentului, PG şi CCCEC. Deci, procurorii cunosc sigur problema, chiar dacă admitem că nu citesc gazete. O cunosc şi tac. La fel cum au tăcut şi după 10 decembrie, când în TIMPUL a apărut o scrisoare a unui grup de angajaţi ai AŞM, întitulată De la Academia de Ştiinţe se fură un bloc de locuit cu zece etaje . Ei atenţionau că membrii AŞM sunt lipsiţi ilegal de apartamente într-un bloc destinat lor, iar aceasta se întâmplă cu acceptul tacit al preşedintelui AŞM, Gheorghe Duca, care refuză să le facă dreptate.

Alţi procurori refuză să vorbească cu jurnaliştii

Nu ştim ce înţelegeri s-au făcut în culisele actualei guvernări, dar, dacă unele cazuri sunt pur şi simplu neglijate, în altele procurorii refuză să coopereze cu presa chiar şi dacă li se solicită explicit asta. Mai ales, atunci când e vorba de dosare despre care până acum nu se ştia nimic şi la „conceperea” cărora au participat şi ei, pe când slujeau comuniştilor... Lucrând la investigaţiaVictor Copiimulţi - „criminal” de nevoie şi partea a doua a investigaţie publicată la 18 şi 23 decembrie 2009, nu am putut obţine nicio informaţie de la Procuratura Generală. Amintim că, după ce a încercat să-şi apere drepturile într-un litigiu cu o întreprindere protejată de stat, omul de afaceri Victor Copiimulţi a fost nevoit să fugă din ţară, apoi a fost ameninţat şi şantajat de către ex-ministrul Papuc, acesta cerându-i 300 de mii USD. Pentru că a refuzat, Copiimulţi a fost arestat, maltratat, intimidat şi i s-au deschis mai multe dosare false, fapt constatat şi de instanţă. La solicitarea TIMPULUI, unii procurori implicaţi s-au eschivat să vorbească, iar alţii au refuzat să ne prezinte informaţii. Pe de o parte, nu e de mirare, dacă până şi ex-procurorul general, Valeriu Gurbulea, recunoaşte că în inventarea dosarelor Copiimulţi era interesată conducerea MAI, iar procurorii nu găseau probe. Pe de altă parte, aşa cum Papuc e cercetat penal, procurorii ar trebui să fie interesaţi şi de alte acţiuni ale sale, precum se întâmplă atunci când este reţinută vreo persoană suspectă. Faptul că aceasta nu se întâmplă ne conduce la aceeaşi concluzie: „audierile lui Papuc” sunt o farsă menită să sustragă atenţia opiniei publice de la alte crime puse după lacăt... 
Acestea fiind spuse, încheiem cu ideea că, înainte de a fi învestit în funcţie, procurorul general Valeriu Zubco ar fi trebuit să cerceteze atent „legăturile primejdioase” ale subalternilor săi cu fosta guvernare şi să facă ordine. Sunt convins că ar fi descoperit multe fapte misterioase... Dar asta numai dacă admitem că noul procuror general într-adevăr a urmărit să transforme „procuratura comunistă” într-o instituţie de drept. Acesta doar a fost scopul primordial, declarat din start de toate componentele Alianţei pentru Integrare Europeană...