Interviu cu Ion Hadârcă, prim-vicepreşedintele Partidului Liberal

– Stimate dle Hadârcă, pe 16 mai 1912, Ion Pelivan, fiind magistrat la Bălţi, sub Imperiul Rus, a purtat panglică de doliu. Cum explicaţi reacţia partenerilor de Alianţă la demersul Partidului Liberal de a declara 16 mai zi de doliu naţional în condiţiile în care suntem un stat suveran?

Am rămas consternat de faptul că nu a fost votat, e un moment de laşitate şi inconsecvenţă, o încercare de camuflare a unor adevăruri care se cer a fi rostite cu mai mult curaj. Ele au fost rostite la Marea Adunare Naţională din august 1989 şi în perioada care a urmat atunci în plin imperiu sovietic de către istorici, scriitori, oamenii de cultură. Anul 1812 este unul crucial pentru că el chiar a marcat istoria noastră ulterioară, toate dezastrele care s-au produs, toate rătăcirile istorice. În perioada de avânt a renaşterii naţionale, pentru a resuscita demnitatea naţională, conştiinţa, am solicitat ca aceste adevăruri să fie pronunţate, nu pentru înăsprirea anumitor relaţii, ci pentru a fi cunoscute. Istoria nu poate fi nici trişată, nici ascunsă sub preş. Nu depinde de nişte funcţionari de stat care se ascund în tufişuri în asemenea situaţii, crezând că-şi vor supăra vecinii.

– Laşitatea pe care o demonstrează colegii Dvs. ar putea ajuta clasa politică a Republicii Moldova să edifice mai uşor un stat european?

Lucrurile aici sunt ceva mai nuanţate. Europenii nu ne-au spus niciodată că faceţi aşa sau altfel şi va fi mai bine. Sunt problemele noastre interne ce ţin de istoria noastră. Primul Parlament a desfăşurat o conferinţă ştiinţifică internaţională în 1991, în ajunul proclamării independenţei, unde au spus franc adevărul legat de consecinţele pactului Molotov-Ribbentrop. Odată rostite aceste lucruri, se cer a fi condamnate odată şi pentru totdeauna de către oficiali. Nu poţi să intri cu capul plecat într-o Europa unită.

– Cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la anexarea Basarabiei, Federaţia Rusă susţine agresiv şi nestingherit mai multe acţiuni în RM, având la bază tezele sovietice, în acelaşi timp, Guvernul Republicii Moldova nu întreprinde nimic la nivelul publicului larg pentru a explica această dată. Prin urmare, prin ce se deosebeşte guvernarea AIE de guvernarea comunistă?

După cum am menţionat, există o temere în rândul unor politicieni de la noi de a supăra vecinii, le-am reproşat lucrul acesta. Trebuie să spunem că pe parcursul mai multor ani, Imperiul Rus, ulterior, cel sovietic a promovat o politică de deznaţionalizare a băştinaşilor de pe aceste teritorii. Iar acum, că suntem stat suveran, ne pomenim că surprizele cele mari vin nu din exterior, ci din interior, de la unii concetăţeni de-ai noştri care se fac a uita toate aceste lucruri. În acelaşi timp, consider că executivul trebuia să organizeze o serie de acţiuni pentru a aduce concordanţa simbolistică în localităţile statului Republica Moldova.

– Cine, opinia dvs., ar putea să reprezinte demn Republica Moldova la Moscova?

Noi am avut un schimb de păreri în cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE). Ne-am dori să vedem acolo o persoană care ar fi pregătită din toate punctele de vedere, ar avea flerul diplomatic, dar şi pregătirea istorică necesară. Cele mai sensibile probleme sunt tocmai din această zonă, este o impietate sau lipsă de demnitate să stai acolo şi să declari că nu ai nicio treabă cu armata de ocupaţie. Aici sunt elemente descalificante şi se reflectă asupra actului guvernării.

Nu am discutat despre nume. Ştiu că s-au vehiculat câteva în presă, dar nu s-a discutat oficial cu ei. Cred că mai este vreme, atâta timp cât Consiliul AIE nu a luat o decizie clară. S-au vehiculat mai mult nişte principii, în baza cărora urmează să fie aleasă candidatura.

– Ce se va întâmpla cu piatra ce ţine locul unui monument în memoria victimelor regimului comunist?

Problema este tot acolo de unde am pornit: atitudinea clară faţă de trecut. Acum nu vorbim de locul amplasării sau de piatră, ci de a edifica un monument în care ne-am regăsi noi ca expresie a identităţii noastre naţionale, inclusiv ceea ce s-a întamplat la 1812, ceea ce s-a întâmplat în 1940 şi după această dată.

– Ce acţiuni va întreprinde formaţiunea pe care o reprezentaţi, pe cont propriu, pentru a comemora cei 200 de ani de la anexarea Basarabiei?

Vom desfăşura o serie de acţiuni, împreună cu Uniunea Tineretului Liberal: conferinţe, flash moburi, în faţa Ambasadei Ruse, în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Acţiunile vor dura trei–patru zile, de luni pânâ joi, iar marele eveniment va fi pe 16 mai. Trebuie consemnată această dată într-un mod foarte sobru. Acesta a fost şi este mesajul nostru, care am fi dorit să fie înţeles de colegii noştri din Alianţă.