Ne batem cu pumnii în piept că luptăm cu corupţia, dar, deocamdată, nicio persoană găsită vinovată de această infracţiune nu stă la închisoare. 

Într-un raport privind respectarea drepturilor omului, făcut public recent de către Departamentul de Stat american, se menţionează că cea mai gravă problemă a ţării noastre este corupţia la nivel guvernamental. Ne-am propus să adunăm într-un ring reprezentanţii Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC), Procuraturii Anticorupţie (PA), Curţii Supreme de Justiţie (CSJ), precum şi ai Ministerului Justiţiei (MJ), pe care i-am întrebat cine se face vinovat de situaţia creată şi care este soluţia acestei probleme. Interlocutorii noştri au dat vina unii pe alţii, ajungând până la urmă la concluzia că fiecare are partea sa de vină vizavi de ineficienţa combaterii corupţiei în R. Moldova.

CCCEC a înregistrat, în primele patru luni ale anului curent, 531 de infracţiuni economice şi corupţionale, cu 40% mai mult decât în perioada precedentă a anului trecut. Printre cele mai corupte structuri se numără organele Ministerului Afacerilor Interne şi instituţiile Ministerului Educaţiei. Odată cu numărul infracţiunilor creşte şi cel al sumelor cerute drept mită. Dacă în perioada anilor precedenţi mitele ajungeau până la 5-10 mii de euro, în ultimele luni acestea ating suma de câteva sute de mii de euro. Cei mai scumpi sunt reprezentanţii administraţiei publice locale, care cer de la 100 de mii de lei până la 450 de mii de euro, urmaţi de cei din domeniu justiţiei, cu sume ce variază între 10 mii şi 50 de mii de euro.

Chiar şi cu asemenea cifre, sentinţele instanţelor de judecată se dovedesc a fi prea blânde. Aceasta se întâmplă, potrivit şefului Direcţiei generale urmărire penală a CCCEC, Bogdan Zumbreanu, din cauza prevederilor legii, conform cărora există posibilitatea de a absolvi persoana de răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunii, dacă aceasta a colaborat cu forţele de ordine, nu are antecedente penale, şi-a recunoscut vina şi este caracterizată pozitiv. „Un al doilea motiv este menţinerea în funcţii a persoanelor reţinute sau bănuite. Şi apoi, în cazul adoptării unei decizii ilegale colective, legea nu permite tragerea la răspundere a unei anumite persoane pentru prejudicierea statului. Mai mult, nici măsurile care sunt adoptate pentru a preveni corupţia în interiorul instituţiilor nu sunt suficiente”, a remarcat Zumbreanu.

PA: Circumstanţe atenuante şi înţelegeri tacite

Viorel Moraru, adjunct al procurorului Anticorupţie, consideră că toţi cei care sunt implicaţi în combaterea corupţiei poartă răspundere pentru ineficienţa metodelor aplicate şi extinderea acestui fenomen în R. Moldova. „De regulă, funcţionarii publici care iau mită sunt caracterizaţi pozitiv, au studii superioare, au la întreţinere copii minori şi alte circumstanţe atenuante care permit instanţei să aplice pedepse blânde. Alte motive pot fi încălcările procesuale sau insuficienţa probelor acumulate. Mai există şi o înţelegere tacită între procurori şi învinuiţi: persoanele îşi recunosc vina, iar procurorul şi instanţa aplică o pedeapsă mai blândă”, ne-a spus procurorul.

Viorel Morari consideră că cea mai mare pedeapsă pentru funcţionari este pierderea locului de muncă şi autorităţii pe care şi-a format-o pe parcursul mai multor ani. „Este important ca funcţionarul să-şi piardă lucrul, iar veniturile obţinute ilicit să treacă în posesia statului. Trebuie urmărite şi veniturile neargumentate acumulate în perioada activităţii lor”, a afirmat procurorul.

CSJ: Materiale probatorii slabe şi probe compromise

Constantin Gurschi, vicepreşedintele Curţii Supreme de Justiţie, preşedintele Colegiului Penal, ne-a spus că, potrivit datelor remise de Procuratura Generală, două persoane care au fost condamnate pentru corupere pasivă în 2011 îşi ispăşesc pedeapsa în închisoare. Conform vicepreşedintelui CSJ, infracţiunea menţionată poate fi pedepsită condiţionat atunci când în dosar figurează sume mici. „Stabilirea pedepsei depinde de foarte mulţi factori: art. 75 al Codului Penal prevede că instanţa de judecată este obligată să ţină cont de toate circumstanţele cauzei penale: personalitatea suspectului, împrejurările în care s-a derulat acţiunea, precum şi de circumstanţele atenuante şi agravante. Există cauze în care materialul probatoriu este foarte slab, iar probele sunt compromise. Mai sunt cazuri când persoana care a depus plângere îşi schimbă depoziţiile”, a argumentat Constantin Gurschi. „Colaboratorii Centrului Anticorupţie sunt primii care investighează cazurile de luare de mită şi depinde foarte mult de calificarea pe care o au aceştia şi de respectarea procedurii organizării flagrantului”, a adăugat vicepreşedintele CSJ, opinând că, dacă ofiţerii şi procurorii consideră că instanţele de judecată aplică pedepse prea blânde, de ce nu le atacă în instanţa superioară. „Foarte puţine cazuri de luare de mită ajung la noi”.

MJ: Există riscul să suprapopulăm închisorile

Aceeaşi părere este susţinută şi de şeful adjunct al Direcţiei elaborarea actelor normative din cadrul Ministerului Justiţiei, Lilia Ioniţă. „Probele colectate cu încălcarea legislaţiei de către organele de urmărire penală sau probele nepertinente nu sunt luate în considerare la stabilirea pedepsei de către instanţele de judecată. În plus, ar exista şi anumite probleme privind practica judiciară neuniformă în cazurile infracţiunilor de corupţie”, ne-a spus Lilia Ioniţă. Reprezentantul MJ consideră că pedepsirea persoanelor corupte cu închisoarea nu este „un scop în sine”, pentru că „există riscul să ne ciocnim cu o altă problemă – suprapopularea penitenciarelor”. „Trebuie să se ţină cont de faptul că, în cazul pedepsirii infracţiunilor de corupţie, este important ca persoanele vinovate să fie eliminate din sistemul public care le-a oferit „oportunitatea” de a încheia tranzacţii oculte din postura oficială pe care o ocupă”, este de părere Lilia Ioniţă.

Cum am putea spori eficienţa măsurilor anticorupţie?

Soluţia CCCEC: Autorităţile trebuie să eficientizeze cadrul normativ. Asta înseamnă implementarea într-un termen foarte scurt a unor mecanisme de măsurare a veniturilor şi cheltuielilor funcţionarilor, precum şi stabilirea mecanismelor de sancţionare a cel corupţi. Numai în acest fel corupţia ar putea fi percepută drept o activitate periculoasă şi neprofitabilă.

Soluţia PA: Este nevoie de pregătirea profesională a ofiţerilor de urmărire penală şi a procurorilor, dotarea cu tehnică specială a subdiviziunilor operative precum şi de lipsirea de imunitate a deputaţilor şi judecătorilor. Ar putea contribui la aceasta şi reforma CCCEC.

Soluţia CSJ: În lege ar trebui să fie specificată prevederea conform căreia, în cazurile mai grave, să nu poată fi aplicată pedeapsa condiţionată. CSJ a elaborat o recomandare internă, în care se menţionează că, în cazul coruperii pasive, instanţa trebuie să stabilească o pedeapsă mai dură.

Soluţia MJ: Ar trebui să fie creată Comisia Naţională de Integritate, care să verifice declaraţiile de interese, de venituri şi proprietăţi ale demnitarilor, funcţionarilor publici.