Anatol Ţăranu: Înăsprirea poziţiei Tiraspolului în raport cu Chişinăul era de aşteptat şi iată ea se produce.

La Tiraspol, şefa diplomaţiei transnistrene Nina Ștanski, s-a plâns la discuții cu Thomas Hammarberg, consilierul ONU pentru drepturile omului că autoritățile de la Chișinău ar restricționa dreptul de circulație al locuitorilor din stânga Nistrului cu pașapoarte rusești sau ucrainene. Şi că autoritățile moldovene ar împiedica întreprinderi transnistrene să-și desfășoare nestingherit activități de comerț extern. Un ton critic care s-a făcut auzit încă înainte de ultima rundă de negocieri, în  format 5+2, de la Viena. Şi care ar putea prevesti o nouă îngheţare a relaţiilor? l-a întrebat Radu Benea pe fostul ambasador la Moscova, Anatol Ţăranu, director executiv la Centrul Politikon:

​​Anatol Ţăranu: „Înăsprirea discursului Tiraspolului secesionist vizavi de iniţiativele şi de politicile pe care le promovează Chişinăul erau de aşteptat. Venirea unui nou figurant pe scena politică de la Tiraspol în mod firesc trebuia să aducă o anumită încălzire în relaţiile dintre Chişinău şi Tiraspol. Şi acest lucru s-a produs, luând în consideraţie criticile care îi erau aduse lui Smirnov şi regimului lui Smirnov de către echipa lui Şevciuk. Însă logica dezvoltării relaţiilor Chişinău-Tiraspol, în condiţiile când nu sunt afectate momentele de bază ale regimului separatist de la Tiraspol, indiscutabil are nişte limite. Şi, după toate probabilităţile, aceste limite au fost acum atinse. Plus la toate, Chişinăul, prin vizita primului ministrului Filat la Moscova, demonstrează o doză înaltă de independenţă în raport cu Moscova, iar regimul de la Tiraspol este o creatură fidelă a Moscovei. Şi deci Kremlinul dintotdeauna va folosi această pârghie pentru a afecta poziţia Chişinăului. Din acest punct de vedere şi din multe alte puncte de vedere, înăsprirea poziţiei Tiraspolului în raport cu Chişinăul era una de aşteptat şi iată ea se produce.”
 
Europa Liberă: Deci, ceea ce spunea recent domnul Vladimir Putin, preşedintele Federaţiei Ruse, cum că doar poporul transnistrean este cel care poate să-şi decidă singur soarta este un fel de eufemism, aşa să înţelegem?
 
Anatol Ţăranu: „Desigur că este un eufemism, dar, de fapt, este o formulă pe care deseori Moscova o foloseşte, atunci când ea are nevoie de a promova anumite politici aici, în Republica Moldova. Şi, în acest sens, Putin, de fapt, vorbind despre poporul transnistrean, subînţelegea sub voinţa acestui popor acea vrere şi acele interese pe care 

le are Moscova, fiind convins că regimul de la Tiraspol va exprima anume aceste interese ale Moscovei. Şi înăsprirea acestor relaţii între Chişinău şi Tiraspol sau, mai bine zis, răcirea acestor relaţii, este nimic altceva decât o anumită reticenţă pe care o trăieşte acuma Moscova în raport cu Chişinăul. Repet încă o dată: acest lucru se întâmplă inclusiv şi datorită faptului că a existat această vizită la Moscova a primului ministru Filat şi trebuie acuma să fie luate şi nişte decizii importante în această privinţă în relaţia moldo-rusă. Şi Chişinăul acuma este presat, pentru ca să fie mai maleabil în ceea ce priveşte semnalele care vin din partea Moscovei.”
 
Europa Liberă: Vă referiţi la preţul gazelor naturale şi noul contract...
 
Anatol Ţăranu: „Nu numai. Nu e vorba despre preţul gazelor naturale. Mai degrabă este vorba de atitudinea Republicii Moldova faţă de orientarea sa geopolitică şi geostrategică. Pentru Moscova este foarte important ca Republica Moldova să nu migreze, să nu se mişte în partea opusă intereselor Rusiei. Pentru Rusia este important ca Republica Moldova să rămână în spaţiul acestei influenţe geopolitice pe care însuşi 

Rusia şi-a trasat-o pentru ea şi indiscutabil Moscova speră că Republica Moldova va face parte din această zonă de influenţă rusească. Şi atâta timp cât Republica Moldova îşi declară prioritatea sa strategică integrarea europeană, atâta timp Moscova nu poate dormi liniştit şi ea va întreprinde toate măsurile necesare pentru a încerca să contracareze această mişcare a Republicii Moldova pe linie europeană.”
 
Europa Liberă: Asta ar însemna că şi acea tactică a paşilor mici, a măsurilor de încredere, se cam împotmoleşte.
 
Anatol Ţăranu: „Eu cred că tendinţa generală este aceasta. Nu există premise care ar permite să credem că pe linia relaţiilor Chişinău-Tiraspol, în timpul apropiat, ar putea să se înregistreze progrese vizibile. Iar tactica paşilor mici, într-un fel sau altul, era favorabilă Chişinăului şi ducea spre consolidarea reputaţiei bune a actualei guvernări de la Chişinău. Şi, dacă acest lucru se întâmplă, atunci se întreprind paşi pentru ca acest plus de imagine pe care o are guvernarea de la Chişinău să nu existe. De aici putem, cu o mare doză de probabilitate, să ne aşteptăm la finalizarea acestei politici a paşilor mici. Şi întreruperea acestei politici, după toate probabilităţile, va veni din partea Tiraspolului.”
 
Europa Liberă: Dar pe agendă erau chestiuni destul de importante pentru populaţia de pe ambele maluri ale Nistrului: redeschiderea podului de la Gura Bâcului, legătura telefonică, libera circulaţie, şcolile cu predare în grafia latină, etc. Adică Tiraspolul va trebui să prezinte şi o justificare cât de cât plauzibilă, pentru că argumentele „blocadei economice” pe care le invocă nu prea rezistă.
 
Anatol Ţăranu: „Nu prea rezistă pentru o logică perfectă, dar rezistă pentru o logică perimată şi, în acest sens, Tiraspolul va folosi anume această logică deformată, pentru a invoca poziţia sa şi pentru a o impune. Iar în ceea ce priveşte interesele populaţiei... păi, ele nu o dată au fost neglijate de către regimul de la Tiraspol şi au fost puse pe altarul interesului Kremlinului, atunci când aceasta era convenabil Moscovei. Şi eu nu cred că ceva s-a schimbat radical în acest sens la Tiraspol, la Tiraspolul de astăzi. Da, 

Da a plecat Smirnov, această figură odioasă,  care deja... pentru toţi era clar că el reprezintă un mare obstacol în calea îmbunătăţirii relaţiilor dintre Chişinău şi Tiraspol şi în calea reglementării politice în Transnistria. A venit Şevciuk, a venit cu o doză mare de aşteptări pozitive. Dar iată: capitalul acestor aşteptări pozitive se epuizează foarte repede şi, la un moment dat, va deveni clar că Şevciuk în acest sens cu nimic nu se deosebeşte de Smirnov. El este aceeaşi creatură a Moscovei şi aceeaşi slugă fidelă a Moscovei. Apropo, cei mai versaţi în problemele transnistrene, comentatori şi analişti de la Chişinău, avertizau despre acest lucru, încă atunci când doar se desfăşura lupta electorală între Şevciuk şi Smirnov. Şi atunci unii, inclusiv şi eu, am vorbit despre faptul că pentru Chişinău era mai convenabil să fie Smirnov, această figură odioasă, repet încă o dată, care s-a discreditat în faţa opiniei publice internaţionale. Şevciuk va veni şi va aduce o doză de plusvaloare în planul imaginii pentru regimul secesionist de la Tiraspol. Dar această imagine foarte repede se va epuiza, fiindcă nu s-a schimbat structura regimului de la Tiraspol, caracterul lui a rămas acelaşi.”