Azi e greu de spus, fără nişte investigaţii speciale, cine a fost deşteptul care a pus în circuitul politic de la Chişinău noţiunile stupide de „preşedinte nepartinic”, „preşedinte apolitic”, „preşedinte neafiliat politic” şi „preşedinte neutru”. 

tupiditatea acestor sintagme terminologice frizează grotescul - nicăieri, la modul practic, nu poate exista un asemenea om, dacă el e normal. Un om normal este un om al Cetăţii, deci un om politic.A spune despre un şef de stat că nu e afiliat politic e totuna cum ai spune despre un comandant de oşti că e... nemilitar sau despre un chirurg că nu e legat de medicină. Apropo, aţi risca să vă urcaţi într-un avion condus de un pilot... neutru, nelegat de aviaţie?

Nu doresc să obosesc cititorul cu teorii constituţionale! Pentru că la noi exemplele clasice nu merg, la noi, la moldoveni, orice experienţă europeană, până la urmă, dezbracă fracul şi îmbracă iţarii naţionali. Să declari că la Chişinău poate funcţiona o republică cu un preşedinte „simbolic”, ca în Germania, de exemplu, înseamnă sa-ţi baţi joc de cei care te ascultă. Partizanii unui şef de stat neutru susţin că un preşedintele „neafiliat” nu trebuie să... emane acţiuni politice, el trebuie doar să ia act de acţiunile politice ale altora. Aceştia nu vor un preşedinte viu, ci o păpuşă gonflată, un bătrânel senil şi semidebil, lovit de marasm şi amnezie, care nu ştie unde se află ţara de unde vine ambasadorul pe care-l acreditează, dar care poate da frumos afirmativ din cap pe la ceremonii. Cei care declară că nu vor un preşedinte afiliat politic, de fapt, spun altceva, şi anume: nu vor un preşedinte cu prerogative cât de cât importante care să-i încurce şi să se „bage” în sferele lor de influenţă şi control. Un preşedinte „neafiliat politic” înseamnă în condiţiile de astăzi un preşedinte fără prerogative, fără voinţă politică proprie, manevrabil, manipulabil, şantajabil, fără principii şi duplicitar. Nu exagerez deloc. De două decenii trăim într-o permanentă stare de stres politic, fenomenele care au loc în societate, alegerile parlamentare mereu contestate, trădările din politică, coaliţiile monstruoase şi mafiotizate, crizele de tot felul, inclusiv cea identitară, plus viscolele geopolitice de la nord care viscolesc biata ţărişoară ş.a.m.d. - toate acestea nu au lăsat niciun simplu cetăţean în afara politicii. Dacă un asemenea cetăţean „apolitic” şi există undeva pe la „marginile” societăţii, el e bun pentru altceva, nu pentru funcţia de preşedinte. Azi în R. Moldova nu poate exista un om normal, integru, patriot ş.a.m.d. care să nu fie implicat în politică sau să nu aibă viziuni şi preferinţe politice. 

În situaţia în care se află ea astăzi, R. Moldova, dimpotrivă, are nevoie de un preşedinte profund politic, angajat moral şi ideologic în procesele ce se produc azi în societate, un om de o profundă cultură politică, cu incontestabile calităţi morale, bun cunoscător al moravurilor clasei politice, al culiselor politice, un om de mare autoritate morală şi de mare caracter, înainte de toate - de caracter. Doar un asemenea preşedinte ar putea înfrâna poftele desfrânate ale elitelor noastre politice, ar avea suficientă priză la popor, ar fi credibil şi ar putea să devină cel de care are cu adevărat nevoie R. Moldova - un preşedinte patriot şi reformator, dar nu moldovănaş „neutru”, „neafiliat” politic, un şmecherilă cu ochii la ora Moscovei şi cu articolul 13 din Constituţie în buzunarul de la piept, de lângă inimă. 

Un asemenea tip de preşedinte visează Dodon. Şi nu numai Dodon. Bucuros că liderii AIE au renunţat la ideea de referendum, acesta declară că următorul pas pe care trebuie să-l facă e să voteze un „preşedinte apartinic”, adică unul după chipul şi asemănarea lui Dodon: rumeor, moldovean statalisit, antiromân, rusofil, oleacă socialist şi oleacă corupt. Buna dimineaţă, Moldovă!

P.S. Profesorul Dan Dungaciu observă într-un articol recent, reluat de noi astăzi, că „declaraţiile lui Dodon nu sunt grave doar în sine, ci pentru că reprezintă vârful unui aisberg care se mişcă ameninţător, chiar dacă nesesizat de fiecare data”. Nesesizat, aş mai adăuga eu, de către mulţi dintre cetăţenii simpli, departe de culisele murdare al politicii de la Chişinău, dar foarte bine... sesizat de liderii politici are poartă ceasul pe mâna dreaptă, ca Putin.