Spectacolul politic care durează la Chişinău de doi ani e pe sfârşite, se joacă ultima scenă… Este clar că pe 16 decembrie se va decide nu doar problema preşedintelui republicii, ci însăşi soarta AIE-2 şi a liderilor ei.

Realizând aceasta, liderii AIE au intrat într-o ciuleandră a nervilor, încearcă să nu calce greşit, fac declaraţii prudente, mint subtil, simulează mişcări capabile să inducă în eroare, mimează stări de spirit pe care de fapt nu le trăiesc. Fiecare lider (Filat, Lupu, Ghimpu, Voronin) îşi face calculele sale în acest joc egoist pentru putere, care nu are nimic în comun cu interesele naţionale. 

Liderul PL, M. Ghimpu, a recunoscut, recent, cu dezinvoltura ce-l caracterizează, că toţi vor funcţii, „nu numai PL şi PD” şi că „PLDM a obţinut funcţii cu ajutorul nostru, datorită AIE, acum însă se joacă: vreau - votez, nu vreau - nu votez”. Astfel, în spatele frazelor frumoase se ascunde o realitate dură care se numeşte tulburător de simplu: lupta pentru putere. Lupta pentru putere însă înseamnă lupta pentru funcţii, iar lupta pentru funcţii înseamnă rivalităţi şi duşmănii sângeroase, până la moarte. Rivalitatea dintre Filat şi Lupu nu mai e un secret pentru nimeni. Sacrificând unele nuanţe, putem afirma fără a greşi că, în aceşti doi ani, şeful statului nu a fost ales din cauza acestei rivalităţi - dintre Lupu şi Filat - şi că soarta AIE şi, implicit, a R. Moldova, depinde tot de această rivalitate. Bineînţeles că V. Filat are motive să se teamă de o eventuală „reconfigurare” a Alianţei, dacă aceasta se va face fără PLDM, pentru că ar putea rămâne fără funcţie. Lucrul acesta l-a spus deschis M. Ghimpu: „Dacă deputaţii PLDM nu vor vota pentru Marian Lupu la funcţia de preşedinte al ţării, Guvernul va fi demis”. Mai simplu şi mai clar nu cred că se poate. 

Dintre cei trei lideri ai Alianţei, în cea mai dificilă situaţie se află V. Filat, de aceea a şi reacţionat nervos şi iritat la optimismul lui Ghimpu vizavi de alegerea lui Lupu preşedinte. Nici în visurile sale cele mai urâte Filat nu se vede în situaţia de a-l vota pe Lupu. Situaţia e originală prin faptul că, chiar dacă îl credem pe Lupu că a găsit voturile necesare, totuna, fără voturile PLDM nu are şanse de izbândă. Înţelegând aceasta, Lupu a propus ca în timpul procedurii de votare deputaţii să-şi arate unul altuia buletinele de vot, să vadă cum au votat. Cum era de aşteptat, la această iniţiativă a lui M. Lupu cei vizaţi au reacţionat bolnăvicios, chipurile, asta înseamnă presiune, violarea intimităţii şi secretului votării, neîncredere în colegii de alianţă… 

... Mie nu mi se pare lipsită de logică şi chiar bun-simţ politic această iniţiativă a lui M. Lupu. Ca alegător, care am votat pentru unul din partidele din Alianţă, eu doresc să ştiu pentru ce au votat cei cărora eu le-am dat votul meu - pentru alegerea preşedintelui şi curmarea crizei sau pentru a arunca R. Moldova în haosul unor noi alegeri. De ce să nu ştiu?!

Toate calculele arată că pe 16 decembrie preşedintele va putea fi ales numai dacă pentru M. Lupu vor vota toţi deputaţii PLDM. În cazul în care PLDM şi PL votează pentru M. Lupu, cele două voturi „găsite” în tabăra comuniştilor (sperăm, fără condiţii) nu au cum fi fatale pentru soarta Alianţei, deoarece nu vor provoca constituirea unei alte majorităţi parlamentare. În această situaţie, Filat nu are de ce să se teamă. Dimpotrivă, Filat are motive să-şi facă griji în cazul celuilalt scenariu - când PLDM va refuza să-l voteze pe Lupu. Nevotarea lui Lupu înseamnă anticipate, iar după anticipate îţi va fi totuna - cu capul de piatră sau cu piatra de cap...

Simplul simţ al supravieţuirii politice îi sugerează lui Filat să-l voteze pe Lupu, pentru că nevotarea acestuia, repet, înseamnă alegeri parlamentare anticipate, alegeri care se pot termina cu schimbarea cursului politic al R. Moldova, adică cu abandonarea vectorului vestic, european, şi reorientarea ţării spre cel estic, asiatic. O asemenea aventură nu ar rămâne nesancţionată de alegători, Filat nu poate să nu înţeleagă acest lucru. Ce va alege Filat, ce va birui în el: răspunderea sau ambiţia, dragostea de ţară sau ura faţă de Lupu, în definitiv - soarta R. Moldova sau setea oarbă de putere? Voronin, lup bătrân şi experimentat, nu vrea să nimerească în această cursă şi să fie acuzat că a provocat alegerile anticipate. Situaţia actuală din partidul său e atât de inflamabilă şi incertă încât numai această acuzaţie îi mai lipseşte lui Voronin. Bineînţeles, Voronin nu s-a reîndrăgostit de Lupu, dar înţelege că nu se poate opune deschis votării acestuia, pentru că, dimpotrivă, alegerea lui Lupu i-ar oferi „un răgaz paşnic” necesar acum ca să-şi salveze partidul de la moarte, de aceea el va „închide ochii” şi va lasă să se „găsească” voturile necesare alegerii preşedintelui. 

Aşadar, cercul s-a închis. Singurul om care poate acum bloca alegerea preşedintelui, urmând să-şi asume toate consecinţele politice dezastruoase ale acestei aventuri, e premierul V. Filat, liderul PLDM. Cum va proceda el, nu ştim. De asemenea, nu ştim cum vor proceda deputaţii PLDM, indiferent de ce fel de comandă va fi dată de la „vârf”. Un lucru ştim cu certitudine: pe 16 decembrie nu se joacă numai ultima carte a AIE, ci şi a liderilor acesteia, fiindcă cei trei (Lupu, Filat şi Ghimpu), plus al patrulea (Voronin) din opoziţie, sunt legaţi între ei ca alpiniştii. Cel care va bloca alegerea preşedintelui se va prăbuşi primul în hău, trăgându-i după sine şi pe ceilalţi trei… 

Dar şi pe noi, cetăţenii R. Moldova...