Actorul american Brad Pitt, scrie ziarul britanic „Daily Mail”, şi-a cumpărat un tanc din perioada sovietică. Habar n-am la ce bun un T-54 chiar în curtea casei sale din Los Angeles. Mă bate gândul însă că n-ar strica să se aducă vreo câteva maşini blindate ruseşti şi în centrul Chişinăului.

Cu ţeava tunului îndreptată spre liderii politici

Vehiculele de atac ar urma să aibă ţeava tunului de asalt îndreptată împotriva sediilor Parlamentului, Guvernului şi Preşedinţiei. Şi mai bine ar fi ca, la orice oră de zi sau noapte, Vlad Filat, Marian Lupu, Mihai Ghimpu şi alţi factori decizionali să poată vedea, prin geamul biroului sau locuinţei lor, turela tancului sovietic. Nu de alta, dar poate că astfel îşi vor face mai bine datoria faţă de neam şi alegători.

Bănuiesc că vedeta hollywoodiană, instalându-şi un T-54 în faţa casei, ar vrea să se pricopsească până la urmă cu un plus de adrenalină. Liderii politici de la Chişinău au nevoie de un plus de conştiinciozitate şi responsabilitate. Măi cu seamă, în momente cruciale. Poate că astfel reuşesc să aleagă, în sfârşit, preşedintele republicii şi să evite alegerile anticipate.

Conducătorilor ţării n-ar trebui să le curgă mucii la Memorialul „Eternitate”. Este de-a dreptul umilitor să sărbătorească o falsă victorie care a fost, în fond, începutul unei noi cotropiri a teritoriului naţional. Să depună flori pe blindajul greu al tancurilor sovietice. Acestea sunt instalate acolo într-un context mincinos, având misiunea perfidă de a spăla pe creier populaţia.

De fapt, adevăratele maşini de luptă ale armatei sovietice, din 1945 până-n 1991, preponderent invizibile şi temeinic camuflate, niciodată nu ne slăbeau din ochi. Deşi brăzdau cu şenilele lor piaţa centrală din Chişinău doar de două ori pe an, cu ocazia paradelor militare de la 7 noiembrie şi 1 mai, asta era suficient pentru a ne aminti că ele sunt mereu în preajma noastră. Că, rotindu-şi turela cu 360 de grade, ne pot oricând îndrepta puşca în cap, dacă nu vom fi ascultători.

T-54 ca terapie de şoc

Aşa fiind, ne trebuie tancuri în Piaţa Marii Adunări Naţionale după cum Germaniei îi trebuie un muzeu Stasi chiar în centrul Berlinului. Pentru că politicienilor noştri, în marea lor majoritate, le lipseşte nu Harvardul sau Sorbona, ci credinţa, conştiinţa istorică şi educaţia naţională. Fără acestea, doctrinele, pe care ei le etalează pe o nimică pe ceas, sunt doar simple etichete care nu ţin de foame. Iar pretinsul lor pragmatism nu-i decât un calcul cinic de doi bani.

Iată de ce în Republica Moldova se impune o terapie de şoc prin comemorări ale holocaustului comunist. Avem nevoie de o carte neagră a ocupaţiei sovietice. A deportărilor şi foamei organizate. De muzee pline cu sârmă ghimpată de la Prut. Cu pistoale şi dosare kaghebiste. Şi, nu în ultimul rând, cu T-54, lansat în martie 1945 şi folosit de URSS de-a lungul deceniilor pentru a ţine în şah naţiunile subjugate şi a înspăimânta Europa de Vest.

Poate doar aşa nu vom uita că tancurile ruseşti se află şi azi la Nistru. Dar nu ca nişte rămăşiţe ale trecutului sovietic. Nu ca prăfuite exponate muzeistice, ci ca maşini blindate într-o perfectă stare de luptă.

Şi pe urmă, ce mai calea-valea, tancurile sunt extrem de utile şi din considerente practice. S-ar putea face din ele un zid de netrecut în jurul Parlamentului care nu le-ar permite deputaţilor să plece acasă până nu aleg un preşedinte mai de Doamne ajută. Dar asta ca să glumim, pentru că de vorbit serios cu cei cocoţaţi în vârful piramidei e cam târziu, nu?