Astăzi nu vom comenta condamnarea comunismului, deoarece despre asta şi-a dat cu părerea toată lumea. Şi nici şansele lui Băsescu de a scăpa de suspendare nu le vom număra pe degete, pentru că nu vrem să văduvim de suspans referendumul de la 29 iulie. Vom vorbi despre două personaje politice de la Bucureşti care merită deja compătimite, chit că în aparenţă rămân aburcaţi pe cai albi.

Un rechizitoriu supt din deget

Nu mă apuc să anticipez care va fi scorul votului popular de la finele lunii curente. Subsemnatul crede că acesta este deschis oricărui rezultat. Nu m-aş repezi să trepidez în urma faptului că pentru validarea referendumului este nevoie de o rată de participare de cel puţin 50 la sută din totalul sufragiilor. Nu-i exclus ca românii să se implice masiv. Şi cum nu chiar toate sondajele mint, s-ar putea ca unele din ele să aibă dreptate, când afirmă că majoritatea electoratului ar fi dispusă să-i dea papucii preşedintelui suspendat.

Motive de nemulţumire s-ar găsi cu duiumul. Admit că multora li s-a acrit de hăhăitul prelung al lui Băsescu. Altora le stă-n gât un preşedinte jucător care joacă atât de tare, încât celorlalţi jucători nu le mai rămâne loc de joacă. Mulţi nu l-au iertat pentru măsurile de austeritate drastică soldate cu reducerea pensiilor şi salariilor. Destui nu-l suportă pentru caracterul conflictual. Unii au fost oripilaţi de afirmaţiile sale antimonarhiste.

Lista ar putea continua. Cred însă că nu-i nevoie. Asta e soarta oricărui politician care trebuie să-şi asume guvernarea în vremuri de restrişte.

Complexul perdantului

Totuşi, oricum ai suci-o, rechizitoriul în baza căruia adversari politici vor să-l pensioneze pe Băsescu cu doi ani înainte de încheierea mandatului oferit de popor este supt din deget. Nu poţi să-l îndepărtezi pe preşedinte doar pentru simplul motiv că te deranjează. Că-i rău de gură. Că-i greu de suportat. Că nu-ţi place felul său de a fi. Că te scoate din balamale râsul lui sardonic.

Ciudat, dar Ponta şi Antonescu sunt contaminaţi deja de complexul perdantului. Aidoma jucătorului care joacă prost, ei dau vina pe adversar, acuzându-l că-i prea dur, că-i peste măsură de motivat, că-i încăpăţânat, că nu se predă etc.

S-a ajuns până într-acolo că lui Băsescu i se pune-n cârcă faptul că oponenţii săi au fost atât de stângaci şi inconştienţi încât au boţit imaginea României în Europa şi peste Ocean. Până şi oalele plagiatului lui Ponta se sparg tot de capul preşedintelui suspendat.

Pentru a-l da afară pe Băsescu, au incendiat casa

Numai că în momentul în care isteria se va potoli, apele se vor limpezi. Indiferent de rezultatul referendumului, oamenii vor constata că Antonescu&Ponta, pentru a face curat în debaraua şefului statului, au dat foc la toată casa românească. Şi pentru asta nu-i va ierta nimeni. Nici chiar propriul electorat, oricât de fidel ar părea acesta la ora actuală.

Parcă mai contează cine te-a denunţat sau cine te-a demascat, când tu schimbi regulile jocului constituţional chiar în timpul meciului? Mai interesează pe cineva cine a descoperit furtul intelectual, când tu ai plagiat biblioteci întregi de cărţi străine?

Liderii USL dau atât de mult prin gropi, încât nu au cum să nu cadă în ele. Oricare ar fi scorul referendumului, soarta politică a lui Crin Antonescu şi Victor Ponta este pecetluită. Cine doreşte, poate de pe acum să le plângă de milă.