Miercuri, la Tallinn, a fost arestat un ofiţer de contrainformaţii, acuzat de spionaj în favoarea Kremlinului. Estonia s-a descotorosit de un agent rus. La noi lucrurile stau exact pe dos. În curând, la Chişinău va poposi un spion rus care va sta în Republica Moldova sub acoperirea postului de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al ţării sale.

Un „exilat onorabil” cu misiuni speciale

La începutul săptămânii curente, cotidianul moscovit „Nezavisimaia gazeta” a inserat un articol cusut cu aţă albă care miroase de departe a tentativă de intoxicare. Potrivit ziarului, „Duma de Stat a Federaţiei Ruse a anunţat numele viitorului ambasador în Republica Moldova.

Această funcţie va fi ocupată de Farid Muhametșin, şeful Agenţiei Federale pentru Problemele CSI și ale conaţionalilor de peste hotare. Deplasarea sa de serviciu la Chişinău este calificată de mai mulți experți drept un exil onorabil la pensie. Nimeni nu se îndoieşte de faptul că noul ambasador nu va crea dificultăţi autorităţilor Republicii Moldova, dar nici nu va rezolva problemele urgente din regiune”.

Aşadar, dacă e să dăm crezare publicaţiei ruse, Muhametşin ar fi un pensionar bonom care vine să-şi odihnească ciolanele la bătrâneţe. Să-şi vitaminizeze organismul ponosit de muncile grele în aparatul de stat. Să mănânce sardine prăjite cu mămăligă şi mujdei. Şi, bineînţeles, să bea pe săturate vin roşu care, zice-se, este foarte util pentru persoanele de vârsta a treia.

Ni se sugerează astfel că prin instalarea unui moşneag obosit în funcţia de ambasador, Kremlinul îşi pierde interesul pentru Republica Moldova şi ne lasă de capul nostru. N-ar fi deloc rău, desigur, să scăpăm de îmbrăţişarea ursului. Numai că n-ar trebui să ne culcăm pe o ureche. Acest „exilat onorabil” nu-i atât de inofensiv după cum încearcă să ni-l prezinte „Nezavisimaia gazeta”.

În anii '90, cât timp a fost preşedinte al parlamentului din Tatarstan, şi apoi prim-ministru al acestei republici autonome, Muhametşin a cerut mereu un control riguros asupra informaţiilor de presă. Şi-a făcut faima unui cerber fără pereche, impunând în instituţiile media o cenzură mai feroce decât în perioada sovietică. Nu degeaba încă pe atunci a fost acuzat că ar fi un ofiţer al FSB-lui specializat în combaterea naţionalismului.

Profitorul represiunilor sângeroase de la Andijan

Suspiciunile potrivit cărora Muhametşin ar fi un cadru al serviciilor secrete s-au confirmat indirect după ce, în anul 2003, a fost numit ambasador al Federaţiei Ruse în Uzbekistan. Odată cu sosirea sa la Taşkent, s-au pus în mişcare agenturile Moscovei din această ţară. Kremlinul era nemulţumit în acele vremuri de poziţia preşedintelui uzbek Karimov care, în ciuda stilului său autoritar de guvernare, se distanţase mult de Rusia şi, în acelaşi timp, deschisese porţile ţării sale în faţa Occidentului.

Moscova a profitat de nemulţumirea unor straturi sociale care nu doreau să se împace cu încălcările drepturilor omului, incitându-le, pe diverse căi, împotriva regimului de la Taşkent. În aceste împrejurări, în mai 2005, în oraşul Andijan a izbucnit o revoltă. Reprimarea violentă a protestelor s-a soldat cu sute de morţi şi zeci de persoane arestate.

Ambasadorul Muhametşin s-a grăbit să pescuiască niscaiva dividende pentru Rusia în apele tulburi ale tragediei de la Andijan. El l-a constrâns, de fapt, pe preşedintele Karimov să părăsească organizaţia GUUAM, creată, precum se ştie, de Washington, pentru a încuraja cursul prooccidental al unor ţări precum Georgia, Ucraina, Uzbekistan, Armenia şi Republica Moldova.

Generalul care a patronat „Lumea Rusă”

În 2008, Farid Muhametşin a părăsit Taşkentul şi a fost desemnat şef al Agenţiei Federale pentru Problemele CSI și ale conaţionalilor de peste hotare (Rossotrudnicestvo). În noua sa postură, vrând-nevrând, el şi-a dat arama pe faţă. Şi nici nu-i de mirare.

Vorba e că Agenţia Federală pentru Problemele CSI și ale conaţionalilor de peste hotare este o structură civilă a spionajului rusesc (SVR şi Direcţia 1 a FSB-lui). Iar conducătorul ei, de regulă, e un general sub acoperire al serviciilor speciale. Astfel, astăzi putem şti şi ce grad militar are spionul trimis de Moscova la Chişinău sub acoperirea paşaportului diplomatic.

De altfel, din Rossotrudnicestvo face parte Asociaţia Rusă pentru Cooperare Internaţională. Aceasta nu-i altceva decât succesoarea Societăţii de prietenie cu ţările străine, o celebră făcătură a KGB-lui încă din anii puterii sovietice. Meritul personal al lui Muhametşin este că el, în cei patru ani de zile, cât a condus agenţia, a patronat şi a consolidat, împreună cu Patriarhatul de la Moscova, fundaţia „Russkii mir” („Lumea Rusă”), o altă structură diversionistă menită să asigure expansiunea Kremlinului în aşa-zisa străinătate apropiată.

„Ne confruntăm cu una din supraputerile lumii, care investeşte resurse financiare enorme în spionaj, agenţi de influenţă şi acţiuni subversive, în special în ţările vecine”, a declarat ministrul de Interne estonian Ken-Marti Vaher, comentând arestarea la Tallinn a unui spion rus. Mai e ceva de adăugat?