Cu toate că desecretizarea unor decrete scandaloase, prin care Vladimir Voronin, în 2001 şi 2003, le-a conferit ordinul „Ştefan cel Mare" unor generali ruşi, ar fi putut să bubuie cu forţa unei bombe de presă, aceasta n-a explodat. Mass-media nu a detonat-o, tratând cu exces de prudenţă un subiect de-a dreptul incendiar. Mai mult decât atât. Cineva din umbră a avut grijă să dezamorseze bomba, intoxicând presa cu baliverne, una mai stupidă decât alta, despre cei trei şefi ai spionajului rus, decoraţi de fostul preşedinte comunist.

Şeful killerilor din FSB

Unii experţi au susţinut că generalii Patruşev, Uşakov şi Lebedev ar fi primit înalte distincţii de stat pentru contribuţia lor la evacuarea muniţiilor din regiunea separatistă. Aberaţii. Asta e ca şi cum ai zice că spioana sexy de pe Facebook, Anna Chapman, arestată recent în SUA, alături de alţi zece agenţi ruşi, şi-a dat astfel aportul la modernizarea economiei înapoiate a ţării sale.

Alte instituţii media au arătat doar că Serghei Lebedev a fost director al Serviciului de Informaţii Externe al Federaţiei Ruse, iar acum e preşedinte executiv al CSI, dar au trecut cu vederea faptul că Nicolai Patruşev, timp de opt ani de zile, a condus KGB-ul, rebotezat astăzi FSB. Despre Veaceslav Uşakov, în genere, nu s-a dat nicio informaţie mai de Doamne ajută, de parcă acesta ar fi un neică nimeni. Or, el este directorul-adjunct al FSB-ului. Şi mai curios însă este postul pe care l-a deţinut Uşakov la începutul deceniului, adică exact atunci când Voronin i-a agăţat de piept ordinul „Ştefan cel Mare". Dar să le luăm pe rând.

Mai întâi, trebuie spus că preşedintele comunist a decorat trei dintre cei mai temuţi conducători ai spionajului rus, persoane care fac parte din cercul restrâns al lui Vladimir Putin. Nikolai Patruşev este secretar al Consiliului de Securitate al Rusiei, iar din 2000 până în 2008 a fost directorul FSB. Serghei Lebedev a condus, din mai 2000 până în octombrie 2007, principalul serviciu de spionaj extern - SVR, această instituţie fiind responsabilă şi de lichidarea inamicilor Kremlinului din străinătate.

Sinistră este biografia maleficului personaj numit Veaceslav Uşakov. Spion sovietic în Afganistan prin anii nouăzeci, acesta l-a înlocuit pe Patruşev în a doua jumătate a deceniului trecut în funcţia de şef al FSB-ului din Karelia unde, în 2000, a fost acuzat de asasinarea unor influenţi oameni de afaceri din nord-vestul Rusiei. În loc să înfunde cu el puşcăria, Putin, care tocmai preluase puterea în ţară, l-a avansat, desemnându-l şef al Direcţiei de Coordonare a Informaţiei Operative (UKOI) în cadrul FSB. Îndărătul acestei denumiri halucinante, potrivit presei ruse şi occidentale, se ascundea cea mai lugubră structură a neo-KGB-ului care, în Rusia post-sovietică, se ocupă cu asasinarea persoanelor indezirabile din spaţiul fostei URSS.

Organizatorul tentativei de asasinat de la Tiraspol

Ziarul moscovit „Versia" scria în 2002 că Veaceslav Uşakov a condus grupul care avea misiunea să-i omoare la Tiraspol pe Igor Smirnov şi Grigori Marakuţa. Despre acest caz relatează şi cunoscuţii ziarişti ruşi Andrei Soldatov şi Irina Borogan în recenta lor carte „Noua nobilime rusă" în care demonstrează cu lux de amănunte că actualul FSB este mai periculos chiar decât fostul KGB.

Liderii separatişti urmau să fie lichidaţi deoarece, acum opt ani, Putin bătuse palma cu Voronin în vederea federalizării Republicii Moldova, iar administraţia de la Tiraspol se opunea acestor planuri, fiindcă dorea desprinderea definitivă de Republica Moldova. În cele din urmă, atentatul a eşuat deoarece Smirnov şi Marakuţa au fost salvaţi de lobby-ul transnistrean din cadrul serviciilor secrete ruse care a deconspirat urzelile lui Patruşev şi Uşakov. Totuşi, speriaţi de această tentativă de asasinat, căpeteniile separatiste au cedat, acceptând memorandumul Kozak.

Acum e clar de ce a fost decorat directorul FSB-ului şi responsabilul său cu lichidările şi execuţiile? Voronin a vrut astfel să le mulţumească killerului Uşakov, şefului nemijlocit al acestuia Patruşev, dar şi SVR-ului lui Lebedev care a pregătit terenul pentru complotul împotriva lui Smirnov.

Se pare că în a doua jumătate a deceniului trecut, UKOI-iul din cadrul FSB-ului a fost implicat în mai multe asasinate din Belarus unde l-a ajutat pe Aleksandr Lukaşenko să-şi ucidă adversarii politici. Aşa-zisele „escadroane ale morţii", despre care a scris în repetate rânduri şi presa rusă, şi cea occidentală, erau reprezentate de fapt de agenturile ruse, conduse de generalul Uşakov. Tot el s-a aflat în Abhazia când Moscova s-a căznit să-l instaleze în fruntea acestei republici separatiste pe cekistul în rezervă Hadjimba.

Cu pistolul-n mână şi cu ordinul „Ştefan cel Mare" pe piept

De altfel, Andrei Soldatov şi Irina Borogan mai dezvăluie un episod interesant din viaţa zbuciumată a generalului Veaceslav Uşakov. Într-un articol inserat la 6 octombrie 2008 în publicaţia „Novaia Gazeta", autorii demonstrau că una dintre persoanele suspectate de asasinarea ziaristei Anna Politkovskaia, locotenent-colonelul FSB Pavel Reaguzov, era ofiţer al Direcţiei UKOI şi subaltern nemijlocit al generalului Uşakov. De unde şi concluzia că asasinatul a fost organizat şi executat de celebra structură a FSB-ului, specializată în omucideri la comandă. Deloc întâmplător, Reaguzov a fost ulterior achitat.

Mai e nevoie oare să vă spun acum că fostul preşedinte comunist şi PCRM-ul său reprezintă de fapt o filială moldovenească a agenturilor ruseşti în Republica Moldova. La un moment dat, ce-i drept, Voronin, cocoţat la o mare altitudine politică, a ameţit de pe urma puterii şi şi-a închipuit că poate acţiona şi fără stăpânii săi de la Moscova. Ca să-şi vină-n fire, Moscova i l-a arătat din când în când pe cavalerul ordinului „Ştefan cel Mare", generalul Veaceslav Uşakov, pe care Putin, iar apoi Medvedev îl includeau în suita lor ori de câte ori se întâlneau cu liderul comunist de la Chişinău.

În cazul în care PCRM revine la putere, ţara va fi condusă, de fapt, nu de generalul de carton Voronin, ci de adevăraţii generali Patruşev şi Lebedev. Iar generalul Uşakov, cu ordinul „Ştefan cel Mare" pe piept, va trebui să se ocupe, ca altădată în Belarus, doar de adversarii politici ai marionetei sale din Republica Moldova.