… Au trecut două decenii. A fost frumos acel eveniment, a fost util şi a fost un foarte mare început, mai ales psihologic, chiar dacă scepticii de azi şi romanticii de ieri ar fi dorit ca Podul de Flori să însemne ceva mai mult.

Podul de Flori de la 6 mai 1990 a fost un început de bun augur pentru toate cele bune care au avut loc în relaţiile dintre Chişinău şi Bucureşti, dar a fost şi un fel de reazem pentru speranţă, atunci când aceste relaţii se cufundau în adâncurile tulburi ale repedelui Prut. Din petalele florilor de mai, plânse cu lacrimi de dor, s-au zămislit mai târziu podurile de carte spre Republica Moldova, punţile spre şcolile şi universităţile româneşti, liniile de electricitate şi căile pe care au venit miile de ajutoare atunci când ne-a fost mai greu. Din acele mirate şi exaltate de emoţii petale, adăpate din apele Prutului, au rodit mai apoi punţile de conştiinţă şi de apartenenţă de neam, odată cu Istoria Românilor şi cu Limba şi Marea Literatură Română. Pe acele firave petale ale Primăverii Româneşti au trecut mai târziu toate milioanele de tone de mărfuri moldoveneşti spre pieţele din Ţară, atunci când alţii ne-au blocat categoric exporturile.

În anul 2008, România a devenit principala piaţă de desfacere a mărfurilor moldoveneşti. Şi chiar dacă fosta guvernare a făcut totul ca această performanţă să fie anihilată, ritmul relaţiilor noastre bilaterale nu mai poate fi stăvilit şi el justifică azi orice acţiune care să-l susţină. Or, aşezate în albia pragmatismului, sentimentele de ieri se transformă treptat în relaţii, iar relaţiile ar trebui să se încununeze deja cu fapte comune. Şi, din câte înţelegem, faptele sunt deja pe cale să apară. Ministrul român al Economiei, Adriean Videanu, spunea zilele trecute că România ar putea asigura independenţa energetică a R. Moldova. „Am şi început să lucrăm pentru interconectarea celor două sisteme energetice, (…) iar pentru gaz vom face o conductă între Iaşi şi Ungheni”, a declarat ministrul.

Este o treabă foarte serioasă această interconectare. Iată de ce, lansând ideea punţilor energetice, preşedintele român Traian Băsescu a mers să antreneze şi Comisia Europeană în această includere de facto a R. Moldova în sistemul energetic european. Iar dimensiunea valorică europeană a proiectelor de infrastructură moldo-române este cea mai trainică piatră de temelie pentru un alt fel de pod, care să lege cele două maluri ale Prutului - Podul spre Europa.

Sigur că altele sunt instrumentele şi materialele de construcţie, sigur că alţii sunt arhitecţii, sigur că petalele obosite de atâta istorie ar urma să plece la odihna lor binemeritată. Dar nu ar trebui să uităm că, în istoria sa milenară, poporul acesta al nostru a realizat cele mai frumoase lucruri dintr-un singur zvâcnet! Ca un Pod de Flori! Că, dacă se lasă pe tânjală…