„Mareşalul Ion Antonescu a promovat ideile „României Mari” pe cadavrele ucrainenilor. Şi Hitler şi Antonescu au sfârşit-o rău, îi va veni rândul şi lui Băsescu” – o  asemenea declaraţie tragicomică, instigatoare la ură faţă de români,  ne-a fost dat să citim în gazeta ucraineană „CIAS”, mai multe exemplare ale căreia cineva a avut grijă se le „uite” chiar pe măsuţele de la parterul hotelului „Bucovina”, unde au fost cazaţi participanţii la Congresul Internaţional al Jurnaliştilor Români de Pretutindeni, desfăşurat recent la Cernăuţi.

„Bucate româneşti în spatele unor reţete fasciste” era titlul materialului care a şocat gazetarii români, mulţi dintre ei ajunşi pentru prima dată în oraşul lui Aron Pumnul, Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu, Ion G. Sbiera şi al multor altor personalităţi marcante.

Atunci i-am dat dreptate scriitorului Dumitru Covalciuc, unul dintre liderii românilor din Cernăuţi, care se întreabă nedumerit de ce diplomaţii români nu fac o notă de protest către autorităţilor ucrainene, în legătură cu numeroasele texte extrem de tendenţioase la adresa conducerii României, publicate zilnic în presa din Ucraina. E normal ca cineva să-l facă zilnic fascist pe Băsescu, iar pe românii din fostele teritorii româneşti să-i considere „a cincea coloană a României”? Cu ajutorul unui traducător, am aflat că obiectivul de prim-plan al conducătorilor României, în frunte cu preşedintele Traian Băsescu, este de a reîntregi teritoriile României de până la 1940, „acapararea” R. Moldova fiind primul scop al autorităţilor române. Iar „pentru asta, trebuie să rupă din Ucraina regiunea Cernăuţi şi o parte din regiunea Odesa şi să le alipească la R. Moldova”.

„Bombă” cu efect întârziat

Cum ar putea s-o facă, se întreba patetic autorul cu numele inventat de An Tonescu: „Cei care ţipă de la tribunele europene despre dispariţia populaţiei româneşti de la marginea Kievului şi Chişinăului oferă cetăţenie tuturor românilor şi moldovenilor, care trăiesc în vecinătate. Mai mult, ei îşi bat joc de ideea naţiunii moldoveneşti. Aşteaptă momentul oportun ca să-şi atace vecinii pentru a-şi lua sub protecţie „fraţii de sânge”. Academia de Ştiinţe a Moldovei, sub presiunea Academiei Române, nu recunoaşte limba moldovenească, deşi termenul de limbă moldovenească este mai vechi decât celălalt. Parlamentul României solicită oficial modificarea articolului 13 al Constituţiei RM, ce consacră limba moldovenească drept limbă de stat. Elita politică de la Chişinău se închină tot mai des Bucureştiului”, scrie, vădit „îngrijorat”, ziarul „CIAS”.

Publicăm aceste fragmente într-un ziar din România, pentru a dovedi în ce atmosferă mediatică trăiesc mulţi dintre consângenii noştri din afara graniţelor României, care suportă consecinţele unei politici dure împotriva lor, uitaţi deseori de Patria lor Istorică. Mult mediatizatul Congres Internaţional al Jurnaliştilor Români sperăm că va fi o „bombă” cu efect întârziat, ce ar schimba discursul presei ucrainene atât faţă de românii din regiunile Cernăuţi şi Odesa, cât şi din Transcarpatia (Maramureşul Istoric). Această instigatoare declaraţie, plină de ură, ne-a fost dat s-o descoperim la două decenii de la proclamarea Independenţei Ucrainei, stat ce aspiră la integrarea în UE!

„Suntem uitaţi de Ţara noastră”?

„Suntem uitaţi de Ţara noastră”, ni s-au plâns unii lideri români bucovineni, care susţin că, în urmă cu patru ani, au solicitat finanţare de la autorităţile române pentru repararea mai multor capele profanate ale unor personalităţi române înmormântate în Cimitirul istoric din Cernăuţi. Au cheltuit cam două mii de dolari pentru întocmirea actelor necesare şi nu au primit niciun răspuns de la funcţionarii bucureşteni. Iar Centrul Bucovinean de Artă pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale româneşti din regiune este nevoit să renunţe la organizarea unor tradiţionale festivaluri de folclor bucovinean, pentru că nu au sprijin financiar. În schimb, înlocuirea unor asemenea manifestări cu evenimente având conotaţii de multiculturalism sunt finanţate de autorităţile regionale de stat. Astfel, se descurajează orice iniţiativă de păstrare a identităţii naţionale.

O situaţie extrem de alarmantă rămâne cea a învăţământului în limba română, la care deseori renunţă înşişi etnicii români, deoarece în condiţiile actuale, create deliberat de Statul Ucrainean, tinerii băştinaşi nu au unde munci. Or, pentru a distruge un popor nu e nevoie de tancuri, bombe, avioane, ci de băncile şcolii şi de dezinformare. O altă problemă principială e şi cea a accesului populaţiei băştinaşe la presa în limba română. La acest capitol, mai ales, România are încă mult de recuperat, în special sub aspectul investiţiilor în programe radio şi TV. Dacă vrem să mai existăm în zonele noastre istorice.