În perioada 29-30 septembrie 2011, Polonia va găzdui cel de-al doilea Summit al Parteneriatului Estic. Acest eveniment oferă Republicii Moldova oportunitatea de a obţine o perspectivă de integrare europeană mult mai clară. Asta în mare parte datorită deschiderii preşedinţiei poloneze a Uniunii Europene, Polonia fiind primul dintre statele comunitare interesat de succesul Parteneriatului Estic, este de părere expertul asociat IDIS „Viitorul”, Eduard Ţugui, în cea de-a 38-a ediţie a Buletinului de Politică Externă. Acest număr poartă genericul de „Republica Moldova şi viitorul Parteneriatului Estic: perspectivele Summitului de la Varşovia”. 

Încă din mai 2011, Polonia şi-a reconfirmat interesul pentru reuşita reformelor structurale din cadrul celor şase state incluse în Parteneriat, prin propunerea ministrului de externe Radoslaw Sikorski de a crea „grupul de prieteni” ai Parteneriatului Estic, format din state ca SUA, Canada, Japonia şi Norvegia. Tot Radoslaw Sikorski se pronunţa, cu câteva zile mai devreme, în favoarea majorării asistenţei financiare pentru vecinii estici în viitorul exerciţiu bugetar al Uniunii Europene, constată politologul Eduard Ţugui.

Însă, dincolo de aceste demersuri, de altfel perfect legitime, există şi un puternic „curent anti-est” în mediul socio-politic european, precum şi o conjunctură europeană şi internaţională deloc favorabilă unor mari angajamente ale Uniunii Europene în spaţiul post-sovietic, consideră Eduard Ţugui: „Contribuabilul/alegătorul german, după ce susţine modernizarea infrastructurii în Ungaria, va fi greu de convins că pe termen mediu şi lung ar fi bine să susţină financiar şi agricultura moldovenească”.

Cert este că Republica Moldova şi Ucraina nu pot fi satisfăcute de „diplomatica” includere într-un program alături de Belarus, care a semnat deja apartenenţa la Uniunea Vamală (alături de Rusia şi Kazahstan), din moment ce documentele politice care urmează a fi semnate în cadrul acestui program nu conţin expres prevederea aderării la Uniunea Europeană. Eduard Ţugui: „Într-o asemenea formulă, există riscul ca Parteneriatul Estic să devină un „mecanism de amortizare” a aspiraţiilor europene ale Republicii Moldova, un nou deceniu de incertitudine care lasă deschisă perspectiva semnării unor acorduri integraţioniste în est”.

Or, fără perspectiva aderării, dificilă va fi nu doar condiţionarea reformelor structurale în statele Parteneriatului. În plus, aceste ţări vor rezista tot mai greu presiunilor Rusiei de a adera la Uniunea Vamală sau, în perspectivă, la comunitatea economică pe care o construieşte.

La aniversarea a douăzeci de independenţă, Republica Moldova merită ca felicitările venite de la marile cancelarii europene şi ale lumii să-şi găsească finalitatea în acordarea unor perspective europene clare, susţine expertul asociat IDIS Eduard Ţugui. Uniunea Europeană, la rândul ei, nu poate lăsa doar pe seama Republicii Moldova securizarea frontierelor sale, fiind necesară implicarea sa plenară în soluţionarea conflictului transnistrean.

Totodată, pentru a ţine muncitorii est-europeni (nedoriţi de atâtea sindicate vest-europene) acasă, Uniunea Europeană ar putea crea un program EST-INVEST, de tipul celui creat în America Latină (AL-INVEST), care să susţină investiţiile capitalului productiv european în economiile Parteneriatului Estic.

Până la urmă, nu cozile de la consulatele europene şi securitatea energetică selectivă vor face din Parteneriatul Estic un proiect de succes, ci un deceniu de reforme democratice, creştere economică şi o perspectivă europeană ireversibilă, conchide autorul.