În urma alegerilor din 28 noiembrie principalul sentiment, care la trăit majoritatea alegătorilor a fost ruşinea. Prognozele optimiste s-au dovedit a fi nu mai mult decât o intenţie sănătoasă, iar euforia de după anunţarea rezultatelor exit-polurilor a fost de doar câteva minute, până la anunţarea, de câtre Comisia Electorală Centrală, a rezultatelor, aceasta fiind înlocuită de o stare de dezamăgire naţională. Soarele, care a strălucit cu multă generozitate în ziua scrutinului s-a schimbat cu un întuneric apăsător. Şi de data aceasta ni s-a demonstrat că basarabenii nu sunt ca alţii şi că regula despre practica, care bate gramatica mai este încă valabilă. Unora le-a fost ruşine să recunoască că rămânând, în cabina de vot, unu la unu cu propria conştiinţă au votat pentru trecut refuzând de bună voie şi nesilit de nimeni (în cabine nu a fost permis până şi accesul copiilor) la drumuri europene şi infrastructură contemporană, la pensii decente şi salarii pe măsura muncii depuse, făcând, astfel, de râsul găinilor sociologii ca meseriaşi şi sociologia ca ştiinţă. Altora le-a fost ruşine de alegerea celor care au votat comunismul, le-a fost ruşine de consângenii lor, care în cel mai cinic mod, mulţi dintre ei venind la votare cu copiii sau nepoţii de mână, şi-au bătut joc de prezent şi şi-au şters picioarele de viitor. Dar ce să discutăm despre aceştia, care continue să zică una şi să facă alta, dacă la una din secţiile de votare din europeanul oraş Cluj-Napoca pentru actuala şi, sper, viitoarea opoziţie au votat 19 persoane – să fi căzut cineva de pe lună sau, totuşi, astfel înţeleg realităţile unii studenţi cu mintea scurtă, care au uitat cine le-a îngrădit, încă mai ieri, dreptul de aşi face studiile peste Prut. Ca să nu mai amintesc despre cei peste 4000 de mazochişti, pardon, alegători de peste hotare, care mai preferă să fie jertfă a înţelepciunii populare uşor parafrazate „gastarbaiterul nebătut este ca casa nemăturată". Sau, ce apreciere merită partidele mici şi deputaţii independenţi, care şi-au adus şi ei aportul, mic, dar decisiv, în instaurarea haosului cel puţin până la finele acestui an...

Acum toţi şi toate s-au transformat în scenarişti şi regizori, acum pe toţi şi pe toate îi frământă răspunsul la întrebarea: cine, totuşi, a învins la alegerile din 28 noiembrie – comuniştii ori partidele de orientare democratică? Liderii politici, la rândul lor, speculează la maximum starea de lucruri – în virtutea situaţiei aceştia ba se umflă în pene înaintând nişte soluţii inacceptabile şi chiar fanteziste, ba se deghizează în „unicii, care deţin pâinea şi cuţitul", ba şantajează subtil viitorii colegi de alianţă, ba sperie toată lumea cu plecarea în opoziţie. Pe de altă parte, această stare de suspans nu poate continua veşnic şi cineva, care cu adevărat ţine la valorile democratice, va trebuie să cedeze, dacă, de bună seamă, soarta ţării este mai aproape decât cămaşa partidului. Şi precum, după cum am zis mai sus, toţi înaintează scenarii care mai de care, nu pot nici eu să stau cu mâinile în sân, de aceea am şi eu o părere, care ar face ca şi lupul să fie sătul, dar şi Alianţa intactă: premier - un tehnocrat a-la Filat, membru sau simpatizant al Partidului Liberal (fapt care ar ridica ratingul partidului) , preşedinte Vlad Filat, un fel de supervizor, care n-ar permite deraierea de pe calea europeană, spicher Marian Lupu, persoană care ştie bine meseria, comuniştilor care vor fi nevoiţi să dea cel puţin două voturi revenindu-le un post de vice-premier (eventual pe probleme de reintegrare, domeniu în care aceştia sunt „puternici") şi 1-2 de miniştri. Vă rog, dacă aveţi altă părere, numai nu aruncaţi cu pietre în mine...

Altfel, ceea ce au făcut duminica trecută cei circa 40 la sută concetăţenii noştri posibil să nu merite calificativul „ruşine", ci un diagnostic ceva mai dur – laşitate şi iresponsabilitate , să zicem. Or, până la urmă, ruşinea este dacă nu un sentiment nobil, apoi la sigur unul ce ţine de bunul simţ, chiar dacă înţelepciunea populară spune că ruşinosul roade osul. Dacă, Doamne fereşte, se vor adeveri cele mai sinistre scenarii nu este exclus ca până când ruşinoşii vor roade osul, obraznicul va mânca praznicul.