Îndrăznesc să afirm că în „povestea de succes" a Republicii Moldova, după cum le place să se exprime partenerilor noştri occidentali, deocamdată este scrisă o singură pagină. Mai exact vorbind, doar câteva paragrafe relativ bine elaborate.

Soldaţii cântă româneşte

În timp ce în vârful AIE nu încetează reglările de conturi, Vitalie Marinuţă, ministrul Apărării, este unul dintre puţinii înalţi demnitari ai actualei guvernări care îşi vede de treabă şi depune eforturi susţinute pentru a europeniza domeniul militar nu în vorbe, ci în fapte. În consecinţă, Forţele Armate, de la 2009 încoace, au evoluat surprinzător de mult. Ele par a fi la ora actuală singura instituţie pe cale să iasă definitiv din tiparele sovietice.

Cu mijloace puţine, dar cu multă migală şi perseverenţă, Ministerul Apărării a purces la reorganizarea şi modernizarea Armatei Naţionale, încercând s-o debaraseze de sechelele comuniste şi s-o alinieze la standardele euroatlantice. S-au întreprins deja o serie de măsuri pentru reformarea instrucţiei militare pe modele occidentale, pentru restructurarea logisticii, redimensionarea structurilor centrale etc.

Sub ochii noştri are loc schimbarea la faţă a Forţelor Armate. În unităţile militare soldaţii nu mai cântă, ca odinioară, „Slaveanka" sau „Deni pobedî", traduse în „limba moldovenească", ei îmbrăţişând treptat tradiţia naţională în materie de muzică militară românească. Pe acest nou şi agreabil fundal sonor, aşa cum îmi atrăgea atenţia deunăzi unul dintre forumiştii care comentează pe blogul meu, se produc şi alte transformări promiţătoare, unele dintre ele fiind chiar spectaculoase.

Uniformă NATO

În primul rând, vestimentaţia veche, de croială sovietică, a fost înlocuită cu o elegantă şi comodă uniformă NATO. S-au introdus un set de elemente inedite, începând de la culoare, stofă, cusături şi până la designul general. A fost modificată, bunăoară, ţinuta de instrucţie. Pentru prima oară apare uniforma pentru luptă în deşert. Haina are imprimat pe reverul buzunarului drept numele militarului, exact ca în trupele Alianţei Nord-Atlantice.

În acelaşi timp, uniforma de oraş a militarilor, inclusiv însemnele de armă, este identică, de la ghete până la bonetă, cu cea românească. Îmbrăcămintea-tip a trupelor de gardă şi protocol va fi cea instituită încă de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la 1859, cu ocazia unirii Principatelor Române. Aceasta se aseamănă ca două picături de apă cu actuala uniformă românească, inspirată, în treacăt fie spus, de tradiţia vestimentară a Armatei Franceze.

Apropo, noile modele de ţinută vor putea fi urmărite la parada militară din 27 august 2011, consacrată aniversării a 20-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova. Prin Piaţa Marii Adunări Naţionale vor trece peste o mie de militari ai Armatei Naţionale şi încă vreo cinci sute din cadrul Internelor şi Poliţiei de Frontieră.

Pas american

Dar militarii moldoveni nu numai că vor fi îmbrăcaţi altfel. Ei îşi schimbă radical şi pasul de defilare. Se renunţă, în sfârşit, la calapodul impus de armata roşie.

Defilarea în pas de gâscă de inspiraţie sovietică este abandonată în favoarea celei folosite de trupele ţărilor NATO. Este adoptat, de fapt, pasul american cu piciorul întins şi cu pumnul strâns la înălţimea umărului. Se mişcă doar braţul drept, iar celălalt rămâne imobilizat sau susţine arma. Noul pas de defilare reprezintă o îmbinare între modernitate şi tradiţional, în sensul în care acesta, întrebuinţat în armata română în anii treizeci ai secolului trecut, apare astăzi uşor modificat. Astfel, Armata Naţională a Moldovei, sub aspectul formei, dacă nu şi a conţinutului, s-a sincronizat într-un fel cu Armata Naţională a României.

Veţi spune că toate aceste transformări sunt insignifiante? Poate. Ministerul Economiei sau cel al Transportului, desigur, ar putea face lucruri mult mai mari pentru europenizarea Republicii Moldova. Indulgent însă, nu le cer imposibilul. Aş vrea ca toate instituţiile statului să facă măcar atât cât a realizat Ministerul Apărării. Dacă ar izbuti ce a reuşit Vitalie Marinuţă, vă asugur că cel de-al doilea stat românesc ar fi mai aproape de normalitate.

Lucrurile mari, precum se ştie, se realizează cu fapte mici. Din păcate însă, în timp ce Armata Naţională face un pas înainte, multe alte sectoare fac doi înapoi.