Titlul de mai sus este o parafrazare a zicalei „Şi lupul sătul, şi oaia întreagă". O zicală tipic românească, ce exprimă o filozofie tipic românească, un ideal existenţial care poate fi rareori atins fără compromisuri ruşinoase, pentru că morala, inclusiv în politică, presupune o logică disjunctivă: ori, ori.

Numai la noi, în RM, ţară cu un sistem politic deja obosit, viciat şi pervers, logica e conjunctivă: şi, şi. Deci, nimic de-a mirării că la noi această formulă este prezentată ca o virtute, ca o dovadă a „flexibilităţii", a „capacităţii de dialog" şi „artă a compromisului". 

Dar de la „şi lupul sătul, şi oaia întreagă" până la „fă-te frate cu dracul până treci puntea" e mai puţin de... un pas. Respectiv, după scrutinul din 28 noiembrie, toată clasa politică e pusă pe căutarea compromisului şi - ceea ce este foarte interesant - compromisul este căutat acolo unde acesta nu poate exista. Este adevărat, oricum le-ai suci şi le-ai învârti, partidele din Alianţă nu pot alege şeful statului fără două voturi ale PCRM şi nici PCRM nu poate face acest lucru fără nouăsprezece voturi ale partidelor din Alianţă. De la această realitate şi porneşte ideea de compromis, credinţa naivă că se poate ca şi lupul să fie sătul, şi oaia întreagă. Am zis „credinţa naivă", fiindcă Lupu şi cei care stau în spatele acestuia nu vor ceda, fiindcă pe ei nu-i interesează atât faptul ca Lupu să fie sătul, cât altceva - Alianţa să nu rămână întreagă.

Serghei Narîşkin, şeful Administraţiei prezidenţiale a lui Medvedev, nu a venit la Chişinău să-l sature pe Lupu, ci să frângă Alianţa în formula PLDM, PD, PL. Moscova nu de Lupu este îngrijorată, ci de perspectiva constituirii la Chişinău a unei Alianţe de centru-dreapta ce ar putea găsi două voturi în tabăra PCRM...

Da, nu e un secret, nu există lider politic moldovean care să nu viseze să devină preşedinte. Potrivit înţelegerilor de anul trecut, când s-a format Alianţa (I), funcţia de şef al statului îi revenea lui Marian Lupu. Astăzi datele problemei s-au schimbat şi acea înţelegere nu mai e valabilă. Lupu însă continuă să pretindă la preşedinţie. După 28 noiembrie, deşi nu a declarat-o explicit, la acest post pretinde, nu fără temei, şi liderul PLDM, Vlad Filat. Nu ştiu ce-i în capul lui Ghimpu, dar, după un an de „interimat prezidenţial", nu exclud că şi Domnia sa crede că e născut pentru a fi preşedinte. Mai adăugăm aici că la acelaşi lucru visează şi PCRM... Astfel, astăzi scena politică din RM se aseamănă cu puntea din poveste pe care s-au întâlnit, coarne în coarne, doi berbeci, dintre care niciunul nu e dispus să cedeze.

...Dacă nu greşesc, anume idolului PCRM, Vladimir Lenin, îi aparţin cuvintele: în politică nu există morală, ci numai oportunităţi. Eu aş spune însă că în politică, în afară de oportunităţi, mai există şi morală, dovadă fiind faptul că politicienii care s-au condus de teza leninistă au terminat-o rău. Exemplul antologic al lui Iu. Roşca nu este singurul. Oricâte argumente s-ar aduce, orice tip de acord, înţelegere, coaliţie politică dintre partidele Alianţei şi PCRM sunt, din start, certate cu morala.

Problema, deci, urmează să fie pusă altfel: moară Lupu de foame, dar Alianţa să rămână întreagă. Cum să se ajungă la asta? V. Filat, M. Lupu şi M. Ghimpu ne-au rugat să-i votăm, asigurându-ne că ei ştiu care-s problemele ţării şi cum să le rezolve...