Mai mult ca niciodată, America trebuie să-și încurajeze antreprenorii

America a fost recunoscută ca principalul motor global de creștere încă de după cel de-Al Doilea Război Mondial. În anii ’50 și ’60, era deja o economie matură; chiar și așa, PIB-ul său creștea cu o rată anuală de circa 3%. În anii ’70 a venit stagflația, dar regimul Reagan a reușit să reînvie spiritul antreprenorial, iar după 1990 economia a cunoscut din nou evoluții anuale de 3%. Locomotiva mergea ca unsă, atât în beneficiul Americii, cât și al întregii lumi - legenda capitalismului perfect se răspândea pe toate continentele, iar visul american devenea visul global

Astăzi, însă, pare să fi ruginit. Primele probleme majore au apărut în 2007-2008, la debutul crizei financiare. Scârțâia însă de ceva timp. Dacă ne uităm pe cele mai importante pistoane ale locomotivei - inovația, economia cunoașterii și piețele de capital - vom observa că primele defecțiuni apăruseră cu peste un deceniu mai devreme.

SUA se lăudau, până de curând, cu cele mai deschise piețe de capital. În ultimii ani, însă, s-a cam ales praful de această concepție, așa cum arată Robert Litan și Carl Schramm, autorii volumului „Un capitalism mai bun“. Fondurile de investiții tip venture capital au devenit extrem de zgârcite, după ce peste 90% din companiile pe care le-au sprijinit s-au dovedit nerentabile. Numărul de oferte publice inițiale a scăzut de la circa 547/an, în anii ’90, la 192, astăzi. În aceste condiții, evident că firmele micuțe, cu perspective bune de creștere, au devenit o raritate. Veste extrem de proastă pentru șomeri, ținând cont că aproape toate cele 40 de milioane de joburi create din anii ’80 și până acum în SUA au apărut în companii cu vechime de sub cinci ani.

Niciunde în lume politicile imigraționiste nu fuseseră mai bine concepute decât în America. Nu mai puțin de 18% din topul Fortune 500 sunt companii fondate de imigranți (între acestea, AT&T, DuPont, eBay, Google, Kraft, Heinz sau Procter & Gamble). Dacă includem și a doua generație de imigranți, ajungem la 40%. Un sfert din companiile de IT înființate între 1995 și 2005 aveau un spate un nonrezident. Străinii înregistrează de două ori mai multe brevete decât cetățenii americani cu educație similară. Doar că sistemul imigraționist al SUA a devenit tot mai neprimitor în ultimul deceniu, interval în care alte țări bogate, cum ar fi Canada, și-au întețit eforturile de atragere a persoanelor calificate din afara granițelor. Și de ce să treci prin calvarul obținerii vizei de SUA, când alte țări îți întind covorul roșu la intrare?

Nu în ultimul rând, America este cunoscută pentru sistemul universitar foarte bine conectat la industrie și la piața muncii. O cincime din startup-urile din SUA au o legătură sau alta cu instituțiile de învățământ superior, cele mai mari dintre ele, cum ar fi Stanford sau MIT, devenind adevărate motoare antreprenoriale. Din păcate, și aici lucrurile au început să dea în spate. Departamentele tehnice ale universităților, îndreptățite prin lege să „comercializeze“ ideile generate de studenții și personalul instituțiilor, au devenit niște birouri prăfuite și îngropate în birocrație. Iar vârsta medie a cercetătorilor care obțin granturi de la institutele naționale de sănătate a trecut de 50 de ani.

Victime cad tot cei mici

Toate problemele amintite mai sus apasă mai degrabă pe noile firme decât pe companiile deja solide. Antreprenorii din afara țării nu se mai simt motivați să se chinuie să obțină cetățenia americană. Cercetătorii obosesc încercând să-și breveteze și comercializeze ideile. În toate domeniile, antreprenorii nu mai reușesc să facă rost de finanțarea necesară demarării afacerilor și trebuie să depășească obstacole majore dacă vor să se listeze la bursă. Capitalismul american seamănă tot mai mult cu vărul său european: companiile mari sunt destul de puternice cât să se adapteze la zecile de noi reglementări apărute de la an la an, dar cele de mici dimensiuni se ofilesc la fel de repede cum au înflorit sau se lasă cumpărate de giganții cu care până mai deunăzi voiau să concureze.

Ce se poate face pentru stoparea acestui trend îngrijorător? Domnii Litan și Schramm ne dau câteva soluții clare. În concepția lor, recenta reformă a pieței muncii a reprezentat un pas înainte, sugerând că, în sfârșit, politicienii încep să realizeze gravitatea problemei. Potrivit noii legislații, companiile tinere sunt scutite timp de cinci ani de la respectarea cumplitelor standarde Sarbanes-Oxley. De asemenea, documentul permite cvadruplarea numărului de acționari ai companiilor nelistate (de la 499 la 2.000) și elimină barierele din calea crowdfunding-ului (finanțare prin strângere de fonduri din partea susținătorilor unui proiect - n. trad.). Totuși, ar mai fi multe de făcut.

Câteva dintre ideile propuse de domnii Litan și Schramm circulă de mult timp. Cei doi insistă, de pildă, că guvernul ar trebui să acorde cărți verzi tuturor străinilor care vor să vină în State pentru a studia tehnologie, inginerie, științe sau matematică. Alte idei, însă, sunt cu totul noi. Autorii sugerează, de asemenea, că departamentele tehnice ale universităților nu ar trebui să mai aibă monopol asupra ideilor generate în interiorul instituției, ceea ce i-ar încuraja pe profesori să-și exploateze descoperirile.

Lectură obligatorie pentru Romney și Obama

Așadar, o idee mai bună decât alta. Domnii Litan și Schramm au rezistat merituos tentației de a cere guvernului să finanțeze proiectele majore; dimpotrivă, ei pleacă de la premisa că deficitul Americii reprezintă cea mai mare stavilă în calea creșterii economiei. De asemenea, au reușit să se aplece asupra problemelor de zi cu zi ale antreprenorilor, evitând cu succes căderea în abstracțiuni academice. Totuși, e imposibil să parcurgi o asemenea carte în toiul campaniei electorale fără să nu-ți pui probleme pe termen lung. Prinși între opoziția republicanilor față de principiile pro-imigrație ale administrației Reagan și intenția democraților de a împovăra, din nou, mediul de business, antreprenorii americani pășesc pe o sfoară tot mai subțire.