Ultima ședință a parlamentului moldovean (vineri, 28 decembrie) ne-a teleportat în atmosfera de festivism stahanovist din epoca de aur a lui Ceaușescu și Brejnev.

Aplauzele care postfațau discursurile despre „succesele și realizările” actualei guvernări în 2012 veneau dintr-o lume paralelă, fără conexiuni cu realitatea. Aceasta a fost singura ședință în plen a parlamentului în care cele trei partide din Alianță au demonstrat o unitate deplină de vederi. În cazul dat, Alianța a fost, într-adevăr, cum a spus cineva, „de beton”.

Presa, la sfârșit de an, a alcătuit topurile celor mai importante evenimente și personalități ale anului 2012, nimeni însă nu a făcut topul problemelor nerezolvate cu care Moldova a intrat în 2013. Gama acestora este foarte largă și cuprinde domeniile social, economic, cultural, mediatic, politic, geopolitic ș.a. Vă propun mai jos o listă a acestor probleme, departe de a fi exhaustivă. Ea e alcătuită în baza dezbaterilor din presă, a analizelor experților, declarațiilor politicienilor, dar și a propriilor observații și concluzii. Niciuna din respectivele probleme nu a constituit subiectul ședințelor Consiliului Alianței și nu a fost examinată, în mod expres, ca problemă separată, în ședințele de guvern. 

1. Dezumanizarea Puterii. (Puterea există pentru sine și lucrează pentru sine, prioritatea ei nu e cetățeanul, acesta fiind tratat în continuare drept un „șurubaș” care trebuie să asigure buna funcționare a „mecanismului”, adică a statului. A renăscut, ca păsarea mitologică din propria cenușă, fenomenul birocrației de stat și de partid care lucrează pentru sine, nu pentru cetățean). 

2. Pauperizarea maselor și îmbogățirea elitelor.(Adâncirea diferențelor dintre un grup mic de oameni foarte bogați și masa cetățenilor care devin tot mai săraci. Toate bogățiile țării se concentrează în mâinile protipendadei birocrației statului și ale câtorva oligarhi).

3. Degradarea genofondului țării și depopularizarea ei prin plecarea peste hotare a tineretului. (Statisticile sunt triste la toate capitolele: emigrație, demografie (natalitate), reprezentarea tinerilor în organele de stat ș.a. Guvernarea nu are un program social-economic clar pentru tineret). 

4. Aprofundarea contradicțiilor interetnice. (AIE a continuat politica PCRM în domeniul relațiilor interetnice, a încurajat tacit comportamentul asistemic al acestora, nu a revăzut legea de tristă faimă adoptată de comuniști despre politica națională, nu a întreprins nimic în vederea integrării minorităților în viața țării). 

5. Șomajul, lipsa locurilor de muncă bine plătite. (Era de așteptat ca, la sfârșit de an, Alianța să spună clar câte locuri de lucru au fost create în 2012 și câte vor fi create în 2013. N-am auzit nimic, fiindcă nu am avut ce auzi).

6. Demoralizarea și criminalizarea societății, aprofundarea crizei morale. 

7. Degradarea mediului de afaceri, creșterea presiunii fiscale, controlul draconic asupra businessului. 

8. Resurecția instinctelor primare de clasă. (Aceasta e singura „realizare” a opoziției comuniste).

9. „Înfeudarea” presei de către principalele cercuri politico-financiare. (Dacă până la 2009, presa se diviza mai mult politic, doctrinar („de stânga” - procomunistă, antiromânească; „de dreapta” – anticomunistă, proromânească și „statalistă” (care tot procomunistă era!), astăzi presa e divizată economic și financiar, adică după... proprietari și sponsori. Presa și-a pierdut idealismul de altă dată, e cinică și lipsită de principii. Deși AIE se laudă că principala ei performanță este libertatea de exprimare, în realitate, astăzi, presa este mai puțin liberă decât în perioada guvernării comuniste). 

10. Șantajul rusesc, lipsa de independență energetică, insecuritatea informațională.

11. Degradarea limbii române în spațiul public, reducerea sferelor de funcționare, dominația publicității, inclusiv a afișajului stradal, în limba rusă, vorbirea (tot mai) păsărească a politicienilor, a elitelor, în general, a jurnaliștilor TV. (Guvernul așa și nu a reactivat de facto Comisia guvernamentală pentru problemele limbii de stat, nu funcționează nici comisia municipală pentru această problemă).

12. Aprofundarea crizei identitare, antagonismul tot mai pronunțat din sânul națiunii titulare, divizată între „moldoveni” și „români”.

13. Politizarea și antieuropenizarea clerului. (Continuă îndepărtarea preoților de cele sfinte, implicarea tot mai deschisă a clerului în politică, manifestările tot mai agresive de antieuropenism). 

14. Instituționalizarea cinismului politic. (A devenit o normă de comportament populismul, demagogia, PR-ul agresiv, împărțirea de bani și cadouri la cei săraci la sfârșit de an, chipurile, „din partea familiei” ori a partidului).

15. Pierderea pieței interne, distrugerea producătorului autohton. (A continuat „ucrainizarea” comerțului moldovenesc prin invazia mărfurilor și a produselor intrate prin contrabandă pe teritoriul RM). 

16. Stagnarea relațiilor cu România, cultivarea cultului tradițional al obedienței față de Rusia. 

17. Degradarea satului moldovenesc. (Lipsa programelor economice și culturale pentru sate, lipsa soluțiilor pentru procesele de îmbătrânire a populației, diminuarea rolului școlii și al bisericii în viața satelor). 

18. Falimentarea politicii de neutralitate, nerezolvarea problemei unității și integrității teritoriale a țării. (Are loc un proces de consolidare a statalității Transnistriei, cu armata rusă pe teritoriul ei, crește șantajul Comratului asupra administrației centrale). 

19. Dependența de sursele energetice străine. (Gazele rusești sunt utilizate în continuare de către Moscova ca pârghie de presiune politică asupra R. Moldova).

20. Escaladarea corupției și toleranța societății față de acest fenomen.

Actuala guvernare așa și nu a venit în fața societății cu soluții magistrale privind ziua de mâine a țării. Programul de guvernare al Alianței este mai mult un „plan de perspectivă” de control politic asupra diferitelor domenii. Alianței îi lipsește o viziune politică de ansamblu asupra problemelor acestei țări, acțiunile guvernării nu derivă dintr-o filozofie clară și coerentă, ci sunt măsuri pompieristice, guvernul pomenindu-se în postura lui Arvinte din fabulă care, ca să mențină „funcțional” antereul, tăia de la mâneci și adăuga la poale, apoi invers...

R. Moldova se mișcă spre „viitorul luminos” ca un automobil prin ceață cu farurile stinse. Liderii Alianței trebuie să renunțe la convingerea că le știu și le pot pe toate. E nevoie, urgent, de un dialog al guvernării cu societatea, cu liderii din știință și învățământ, cultură, afaceri, jurnalism, diasporă ș.a., dar nu pe teme generale, ci punctual, pe probleme concrete. Moldovenii nu mai pot fi hrăniți cu „povești de succes”. Astfel, 2012 a fost anul în care Alianța a demonstrat că n-are soluții pentru cele mai grave probleme ale țării. 

Cum va fi anul 2013? Va fi anul soluțiilor și reformelor sau al scandalurilor și reglărilor de conturi?