![[o]](/v2_files/img/icons/clock.png){kind=icon}
Comentarii (1)
Tipăreşte
Sus
Ucraina şi Rusia-din nou în conflicte
adăugat 28 mai 2008, 13:46, la Opinii / Editoriale
După soluţionarea problemei gazelor naturale şi a activizării contactelor bilaterale dintre Kiev şi Moscova pe marginea problematicei euroatlantice, se crea impresia unei posibile reanimări integre a dialogului ruso-ucrainean. Totuşi, datorită lipsei de inteligenţă şi decizii politice echilibrate nu este posibilă limitarea sau eliminarea definitivă a intensităţii animozităţilor existente. Noile divergenţe între Rusia şi Ucraina, au fost condiţionate de declaraţiile Primarului Moscovei, I. Lujkov, privitor la faptul că apartenenţa statală a or. Sevastopol nu a fost soluţionată definitiv. În cele din urmă, primarului moscovit îi este interzis accesul în Ucraina. Această acţiune a fost criticată de Rusia şi etichetată drept neadecvată. După care a reapărut în discuţie problema Flotei militare ruse, dislocate la Sevastopol şi a necesităţii iniţierii procedurii de încetare a staţionării acesteia pe teritoriul ucrainean. Ulterior, Rusia a întocmit o listă de politicieni ucraineni declaraţi persona-non-grata, corelând această acţiune la cazul lui Lujkov. Datorită faptului că Ucraina deja este membru al OMC, aceasta ar putea încerca să condiţioneze economic, politic etc. accederea Rusiei la această organizaţie, ceea ce va acţiona în detrimentul relaţiilor ruso-ucrainene.Dilema apartenenţei statale a Sevastopolului
În cadrul festivităţilor de celebrare a 225 ani de la constituirea Flotei ruse din Marea Neagră, I. Lujkov, a lansat o serie de afirmaţii privitoare la apartenenţa statală a Sevastopolului (unde este staţionată Flota Maritimă Rusă din Marea Neagră). În contextul acestor declaraţii, primarul Moscovei a afirmat că statutul Sevastopolului nu este încă definit, dat fiind faptul că în 1948 acesta a devenit oraş controlat la nivel statal (adică de conducerea URSS), fapt care nu a fost denunţat în procesul de transmitere a Crimeei Ucrainei (în 1954). Acest lucru permite Rusiei, după opinia lui Lujkov, să ia decizii asupra Sevastopulului în baza "dreptului său statal". Retorica oficialităţii ruse a fost calificată de autorităţile ucrainene drept acţiuni ce dăunează intereselor naţionale ale Ucrainei, precum şi integrităţii teritoriale ucrainene. În acest sens, Consiliul de Securitatea a Ucrainei a luat decizia de a interzice primarului Moscovei, I. Lujkov, accesul pe teritoriul ucrainean. Acest pas a fost susţinut de mai multe forţe politice ucrainene, iar Ministrul ucrainean de Externe, V. Ogrâzko, a declarat că acţiunea dată este "clară şi adecvată". Ogrâzko a dat de înţeles că pentru asemenea comportament trebuie aplicată pedeapsa. [1] Reieşind din faptul că Crimeea şi Sevastopulul sunt puncte critice în relaţiile ruso-ucrainene, precum şi datorită faptul că diverşi oficiali ruşi (inclusiv ex-preşedintele rus V. Putin, Ministrul rus de Externe, S. Lavrov, primarul Moscovei, I. Lujkov, etc. ) fac cu regularitate afirmaţii prin care se pune la îndoială integritatea teritorială a Ucrainei, Kievul este impus să acţioneze într-un mod mai dur. Poziţia Ucrainei poate fi percepută drept categorică şi exagerată, dar totuşi corectă, având în vedere că aserţiunile lui Lujkov au fost făcute pe teritoriul ucrainean. În afară de aceasta, oficialul rus a fost avertizat de reprezentanţii Consiliului de Securitate a Ucrainei să se abţină de la acţiuni ce pot fi interpretate drept încălcări a legislaţiei ucrainene. Cu toate acestea, recomandările date au fost neglijate de Lujkov, ceea ce a provocat reacţia dură din partea Kievului.
Ucraina a reieşit din prevederile legislaţiei sale naţionale, care sunt valabile pe întregul său teritoriu, atunci când i-a atribuit lui Lujkov statutul de persona-non-grata. În timp ce Rusia a făcut uz de afirmaţii şi acţiuni lipsite de adecvateţe, asimetrice, neargumentate şi chiar antidemocratice. Prin prisma opticii ruse, declaraţiile lui Lujkov nu au avut un caracter inamical, ci din contra au reflectat opinia unei majorităţi semnificative a populaţiei ruse, care regretă de faptul URSS şi-a încetat existenţa. Totodată, Moscova a criticat Kievul de faptul că acesta limitează dreptul cetăţenilor ruşi la libera exprimare, asupra unor subiecte ce vizează evenimente istorice comune, prin iniţierea practicilor "listelor negre" aplicate împotriva cetăţenilor ruşi. Argumentele ruse sunt extrem de vulnerabile şi se bazează pe interpretarea subiectivă şi deplasată a drepturilor omului. Astfel, cetăţenii străini aflaţi pe teritoriul unui stat terţ urmează să respecte legislaţia naţională a acestuia. Prin urmare, Lujkov a fost sancţionat pentru faptul că neglijat recomandările autorităţilor ruse, încălcând legislaţia ucraineană. Or, deciziile Kievului în acest sens se rezumă pe principiul supremaţiei legii şi echităţii fiecărei persoane (aflate pe teritoriul său) în faţa acesteia.
Drept răspuns, Rusia ia decizia să adopte măsuri corespunzătoare în vederea pedepsirii politicienilor ucraineni ale căror declaraţii prejudiciază Federaţia Rusă.[2] După care apare prima nominalizare în persoana Viceministrului ucrainean Justiţie, E. Korneiciuk, care a propus anterior acordarea statutului de persona-non-grata ex-preşedintelui rus, V. Putin, în legătura cu afirmaţiile acestuia făcute în cadrul Summitului NATO de la Bucureşti (La acest for, Putin a dat de înţeles că dacă Ucraina va adera la NATO, atunci aceasta se va descompune, fapt ce a trezit nemulţumire în rândul cercurilor politice ucrainene.). În acest fel, Moscova dă dovadă de superficialitatea şi abordare îngustă, neancorată la principiile relaţiilor internaţionale civilizate. De fapt, acest lucru a fost prognozat de Kiev, care însă spera că autorităţile ruse nu vor recurge la principiul reciprocităţii. În special, reacţia Rusiei nu este clară, având în vedere că diplomaţii şi politicienii ucraineni nu au făcut declaraţii anti-ruseşti (decât numai drept rezultat a unor aserţiuni inamicale din partea colegilor ruşi). Prin urmare, în loc să se înceapă discuţii pe marginea inadmisibilităţii unor asemenea retorici, Rusia decide să sancţioneze Ucraina, declanşând în acest fel practica "listelor negre" (folosită în perioadele precedente de ambele state).
Concluzie:
Partea rusă a interpretat greşit acţiunile fondate şi corecte ale Kievului în privinţa primarului Moscovei, I. Lujkov. De fapt, aceasta nu poate în niciun caz să accepte acest lucru, deoarece astfel ar fi demonstrat că autorităţile ucrainene au avut dreptate. Acest precedent ar fi acţionat în detrimentul intereselor ruse în Ucraina. Totodată, aceasta ar fi compromis imaginea Rusiei în opinia publică ucraineană, ceea ce ar diminua considerabil credibilitatea acesteia în rândul populaţiei ucrainene. Astfel, recunoaşterea inadmisibilităţii declaraţiilor de facto anti-ucrainene, pe teritoriul Ucrainean, făcute de către un oficial rus, ar fi condus ulterior la reducerea considerabilă a factorului propagandistic rusesc în limitele spaţiului ucrainean.
În schimb, hotărârea de a emite o "listă neagră" cu persona-non-grata din rândul politicienilor ucraineni, nu numai că a devalorizat interdicţia aplicată în cazul lui Lujkov, ci şi a intoxicat imaginea Ucrainei în percepţia populaţiei ucrainene pro-ruse şi a cetăţenilor Federaţiei Ruse. Efectul final al acestei acţiuni fiind amplificarea latentă a semnificaţiei declaraţiilor anti-ucrainene lansate de primarul Moscovei.
Pentru a reduce impactul acestui gest politic, Kievul trebuie să dezbată problema dată la nivelul grupului de experţi ai ambelor ţări, pentru a evita difuzarea masivă continuă a acesteia în rândul populaţiei. Totodată, partea ucraineană urmează să obţină garanţii solide din partea Moscovei privind prevenirea repetării unor cazuri similare, precum şi sancţionarea nominală în limitele cadrului legislativ naţional sub jurisdicţia căruia se află persoana în cauză. Această regulă ar putea sta la baza unui acord bilateral, aplicat în mod conştiincios de ambele părţi, fără vizarea unor excepţii. Acest acord ar putea să aibă drept obiect declaraţiile inamicale ale persoanelor publice (politicieni/diplomaţi) ai uneia din părţile semnatare, emise pe teritoriul uneia din părţile semnatare în conformitate cu principiul încrucişării (declaraţii anti-ruseşti a unui Ñetăţean ucrainean făcute pe teritoriul rusesc şi invers), sau pe un teritoriu terţ, ce au fost calificate drept dăunătoarea intereselor părţii semnatare, în baza unei anchetări ad-hoc obiective şi nepolitizate, realizate de organele de stat relevante.
Flota Maritimă rusă din Marea Neagră
Concomitent cu problema interdicţiilor de călătorie dintre Rusia şi Ucraina, a reapărut în discuţie Flota Maritimă rusă din Marea Neagră. Recent, Preşedintele ucrainean, V. Iuşcenko, a ordonat ca cabinetul ucrainean de miniştri, în frunte cu I. Timoşenko, să pregătească proiectul de lege privitor la demararea procesului de încetare a perioadei de staţionare a Flotei ruse din Marea Neagră, dislocate la Sevastopol.[3] De fapt, prin acest decret se pune în aplicare decizia Consiliului Naţional de Securitate şi Apărare a Ucrainei, din 16 mai 2008, privitor la măsurile de asigurarea a dezvoltării Ucrainei în calitate de putere maritimă. Acest act prevede începerea unor consultări pe marginea evacuării Flotei ruse din Sevastopol, în timp util, până în 2017, în corespundere cu acordurile bilaterale ruso-ucrainene. Prin urmare, partea ucraineană nu intenţionează să rezilieze tratatele cu Rusia, ci doar să pregătească cadrul normativ-juridic pentru următoarele proceduri ce vor viza optimizarea acestui proces. În afară de aceasta, în Parlamentul ucrainean este înregistrat un proiect de lege, introdus de reprezentantul fracţiunii parlamentare pro-prezidenţiale, Ucraina Noastră-Autoapărarea Noastră («Ðаша Украина - ÐÐ°Ñ€Ð¾Ð´Ð½Ð°Ñ Ð¡Ð°Ð¼Ð¾Ð¾Ð±Ð¾Ñ€Ð¾Ð½Ð°Â», ÐУÐС), ce se referă la chestiunea staţionării Flotei Maritime ruse din Marea Neagră pe teritoriul ucrainean. Astfel, cercurile politice ucrainene interesate ca flota rusă să-şi înceteze activitatea în Ucraina, fără vreo eschivare de la termenele stipulate în acordurile ruso-ucrainene, încearcă să acţioneze la toate nivelurile puterii de stat (executiv, legislativ) pentru a impulsiona procesul dat. Actualitatea acestei probleme se datorează nu atât afirmaţiilor inamicale ale lui Lujkov vizavi de problema Sevastopulului, ce indirect se refereau la Flota maritimă rusă, cât informaţiei difuzate de reprezentanţii Flotei Maritime Militare Ruse despre faptul că Flota din Marea Neagră îşi va activiza pregătirile sale militare, sporindu-şi prezenţa în zonele de importanţă strategică pentru Rusia.[4]
De obicei, problema flotei se aborda cu precădere în cazul unor crize serioase în relaţiile ruso-ucrainene, cum a fost de exemplu problema livrării gazelor naturale ruseşti către Ucraina. Or, dacă problema gazelor nu este prezentă pe agenda politică a raporturilor ruso-ucrainene, atunci există alte chestiuni ce impun readucerea în discuţie a dosarului privitor la Flota rusă din Marea Neagră. Printre acestea se numără nedorinţa Rusiei de începe negocierile pe marginea termenelor de staţionare a flotei ruse, precum şi decizia acesteia de a amplifica activitatea militară a flotei. Din aceste considerente, Kievul se simte nevoit să facă eforturi suplimentare în vederea forţării demarării tratativelor pe marginea acestor subiecte.
În primul rând, Ucraina este interesată în dezvoltarea propriului potenţial maritim, inclusiv pentru a se opune unei eventuale agresiuni militare. Al doilea imperativ ţine de ameninţările pe care le reprezintă factorul rus în regiunea, în condiţiile în care o serie de oficialităţi ruse fac declaraţii ostile privitoare la integritatea teritorială a Ucrainei (la Summitul de la Bucureşti- ex-preşedintele rus, actualul prim-ministru al Rusiei, V. Putin; îndată după acest Summit- Ministrul de Externe rus, S. Lavrov; recent în Crimeea- primarul Moscovei, persoană apropiată lui Putin, I. Lujkov.). De aceea, Kievul intenţionează să garanteze în cadrul unor documente mai actuale, evacuarea flotei ruse din Sevastopol, evidenţiind obligativitatea părţii ruse în respectarea deplină a acestui angajament. Al treilea obiectiv urmărit de forţele oranjiste actuale (care guvernează de facto în Ucraina) este consolidarea perspectivelor euroatlantice ale Ucrainei în contextul deciziei istorice pe care o vor lua Miniştrii de Externe ai statelor NATO, în luna decembrie curent, având ca finalitate oferirea Acordului privind pregătirea pentru aderare la NATO (Membership Action Plan) Ucrainei (şi Georgiei).
În acest context, partea ucraineană a făcut de mai multe demersuri în vederea pregătirii procesului necesar pentru ulterioara evacuare a flotei ruse.[5] Însă Rusia manifestă totală indiferenţă faţă de aceste cereri, considerându-le drept neactuale. În schimb, partea rusă invocă necesitatea focusării asupra problemelor practice ce ţin de funcţionarea plenară a Flotei ruse pe teritoriul Ucrainei (problemele asigurării hidrografice a navigaţiei pe Marea Neagră şi Marea Azov, aspectele politico-militare, chestiunile legate de inventarierea teritoriilor pe care este dislocată flota, ecologia, aspecte juridice ale activităţii militare a flotei, situaţia juridică a militarilor ruşi ce activează în cadrul flotei, precum şi problema cetăţeniei acestora etc.). Totodată, aceasta consideră că negocierile privind chestiunile solicitate de partea ucraineană trebuie să înceapă mai târziu, fiind analizate prin prisma întregului complex de probleme existente în relaţiile bilaterale, calificând decretul emis de Iuşcenko drept acţiune ce poate conduce la deteriorarea atmosferei de încredere dintre acestea. [6] Or, argumentele aduse de partea rusă evocă intenţia evidentă a acesteia de a tergiversa procesul de evacuare a flotei. Acest lucru trădează intenţiile reale ale Rusiei, care prevăd în primul rând consolidarea maritimo-militară a acesteia în regiunea Crimeei, inclusiv în vederea eventualei blocări a aderării Ucrainei la NATO. Totodată, Moscova este interesată să menţină situaţia de incertitudine pe marginea cererilor Kievului, acordând forţelor politice ucrainene pro-ruse pârghii suplimentare pentru facilitarea accederii lor ulterioare la putere (incitând emoţiile şi sentimentele patriotico-sovietice şi pro-ruseşti din Ucraina, mobilizând totodată populaţia ucraineană din regiunile care manifestă simpatie faţă de politica dusă de Kremlin împotriva aspiraţiilor şi perspectivelor euroatlantice ale conducerii ucrainene).
Cu toate acestea, Ucraina va încerca să forţeze demararea negocierilor pe marginea flotei ruse, luând în considerare faptul ca luna curentă aceasta a devenit membru cu drepturi depline ale OMC-ului. Un semnal clar în acest sens prezintă cererea Kievului de a duce tratative bilaterale cu Rusia, în vederea aplanării divergenţelor existente în relaţiile bilaterale, inclusiv cele politice.[7] Prin urmare, chestiunea flotei maritime ruse poate obţine noi contururi deja în favoare intereselor ucrainene.
Concluzii:
Problema flotei maritime trebuie să fie în continuare abordată de autorităţile ucrainene, în scopul garantării un reglementări optime şi oportune. În caz contrar, situaţiile de criză caracteristice vieţii politice ucrainene, implicarea internă a factorului rus în afacerile interne ale Ucrainei, precum şi interconexiunea primelor două cu suportul masiv, în anumite regiuni ucrainene chiar majoritar, pentru politica pro-rusă, pot conduce la staţionarea în continuare şi după 2017 a acestei componente militare ruse pe spaţiul ucrainean. În acest sens, Ucraina oranjistă urmează să continue linia politică adoptată de actuala guvernare, pentru a nu pierde din punct de vedere strategic şi chiar temporal în ce priveşte atingerea obiectivului euroatlantic. Ponderea regională şi internaţională a Rusiei creşte repede şi fără obstacole majore. De aceea, Ucraina trebuie să avanseze în soluţionarea chestiunii legate de flota maritimă rusă din Sevastopol, precum şi ale altor puncte sensibile, dar periculoase pentru securitatea şi integritatea teritorială ucraineană, ce persistă în dialogul cu Rusia.
Referinţe:
1. Огрызко: запрет СБУ на въезд в Украину Лужкова ÑвлÑетÑÑ Ð°Ð´ÐµÐºÐ²Ð°Ñ‚Ð½Ñ‹Ð¼ шагом, http://www.newsukraine.com.ua/news/109408/
2. О введении ограничений на въезд в РоÑÑию в отношении украинÑких политиков, МИÐИСТЕРСТВО ИÐОСТРÐÐÐЫХ ДЕЛ РОССИЙСКОЙ ФЕДЕРÐЦИИ ДЕПÐРТÐМЕÐТ ИÐФОРМÐЦИИ И ПЕЧÐТИ, http://www.mid.ru/bl.nsf/78b919b523f2fa20c3256fa3003e9536/cb11f2498deb985ac3257451004b605d?OpenDocument
3. Ющенко дал поручение Тимошенко узаконить вывод ЧерноморÑкого флота, http://www.newsukraine.com.ua/news/110384/
4. ЧерноморÑкий флот РФ будет наращивать Ñвое приÑутÑтвие в районах гоÑударÑтвенных интереÑов, http://www.newsukraine.com.ua/news/109881/
5. Огрызко: роÑÑиÑне не Ñлышат аргументов по ЧерноморÑкому флоту, http://www.newsukraine.com.ua/news/109890/
6. Комментарий Департамента информации и печати МИД РоÑÑии отноÑительно Ð¿Ñ€ÐµÐ±Ñ‹Ð²Ð°Ð½Ð¸Ñ Ð§ÐµÑ€Ð½Ð¾Ð¼Ð¾Ñ€Ñкого флота РоÑÑийÑкой Федерации в СеваÑтополе, http://www.mid.ru/bl.nsf/78b919b523f2fa20c3256fa3003e9536/cb11f2498deb985ac3257451004b605d?OpenDocument
7. Украина Ñоздала новые препÑÑ‚ÑÑ‚Ð²Ð¸Ñ Ð½Ð° пути вÑÑ‚ÑƒÐ¿Ð»ÐµÐ½Ð¸Ñ Ð Ð¾ÑÑии в ВТО, http://www.echo.msk.ru/news/515935-echo.html
#1542
‹ înapoi la Ultimele Ştiri |
sus ▲
![[Valid RSS]](/v2_files/img/valid-rss.png "Validate my RSS feed"){kind=small}